In luna iulie 2009, organizatia britanica ESRC a lansat prin internet invitatia de a le transmite opere artistice de dimensiuni reduse, in care sa fie tratate artistic aspectele genomicii moderne, si care vor face parte dintr-o enciclopedie artistica moderna.
Deoarece de mai multi ani eu studiez interdisciplinar fenomenul modificarilor genetice, am deja pregatit spre editare un volum de versuri intitulat : Armonii divine modificate genetic.
Aceasta cercetare este bazata pe emiterea unei noi teorii privind creatia si evolutia asistata a universului, numita de mine si de fiul meu - student la medicina, Adam mtDNA, in contrapartita cu teoria existenta a evolutiei umanitatii Eve mtDNA.
Va transmit mai jos o poezie pe care intentionez sa o transmit respectivei organizatii.

Razboiul genelor

Exista-n lume genuri, trei,
Din care primul, cel mascul,
Sta astazi cocotat pe zmei,
Caci e puternic, e fudul.
Genul al doilea, femininul,
Cel ce organic guverneaza,
El e frumosul, e sublimul,
Si, intern, Terra cerceteaza.
Genul al treilea e neutru
Si-i arbitreaza pe cei doi,
Caci El e genul cel mai hatru,
Si sta-ntre ei, pentru nevoi.

Privind genetic, ele-s doua,
Ce-au fost separate de Tata
Si puse-n cele doua oua,
Cel de baiat si cel de fata.
Neutrul nu se baga-n ele;
El sta deoparte nevazut
Si pare ca nici nu e-n cele
Ce-au fost zidite la-nceput.
Cand se combina X cu Y,
Tu vezi, in cele ce se-ncheaga,
O combinatie, pe care Shrek
E singurul care-o dezleaga.

Razboiu-n gene-i alfabetic,
E-o lupta informationala,
Dintre cel ce-a creat sintetic
Si cel ce stie orice boala.
Primul este un om de stiinta,
Ce vede viata doar organic;
Al doilea, fiind tot o fiinta,
Pricepe-n plus si ce-i satanic.
Satanicu-i un rau organic,
Un fel de dezorientare,
A celui care este-un cinic
Al propriei vieti celulare.

Razboiu-n gene e mai amplu
Si nu e pentru orice om,
Caci omul mandru si-un pic tandru
A transformat omu-n genom.
El a uitat de procedura,
Ce Tata i-a spus-o lui Moise,
Si-a construit azi creatura
Ce n-are spirit si nu i se
Va mai vorbi vreodat’ de Tata
Sau de tandretea ce-o da fata;
I se va spune ce sa faca
Si, dupa ce-a facut, sa taca.

Privind genetic asta lupta,
Ea pare astazi inegala,
Caci numai Eva se infrupta,
Findca Adam nu se mai scoala.
Dar Cineva de Sus impunge
Pe’Adam, in coasta, sa se scoale
Si sa strige: - Mai,… ajunge !!!,
Caci au taiat piesele sale.
Piesele sale-s niste gene,
Ce-n vitro au fost eliminate.
Astfel razboiul se asterne,
Caci treburile-s necurate.

Acum, Adam, trezit din somn,
Priveste-n jur si se framanta,
Caci vede-n lume un “Gen-om”,
Care numai prin om cuvanta.
El este-un om, facut organic,
Ce n-are vant divin in coasta,
E un robot cu scop satanic,
Ce-o vrea pe Eva de nevasta.
Se spune ca “Gen-om” va face
O lume-n lume mai prospera;
Atunci, cand i se cere, tace,
Caci are CIP în semisfera.

Adam, fudul ca un barbat,
Se umfla-n piept si, infoiat,
O-ntreaba p’Eva, derutat:
- Ce cauta “Gen-om” in pat?
- Stai linistit, raspunde Eva,
El e robotul meu din curte;
Mi l-a facut cadou, candva,
Un tip, care cunoaste multe.
Dar nu te teme, e de treaba;
El e un simplu eunuc,
Facut de ingineri, in graba,
Si au uitat sa-i puna cuc.

Adam priveste mai atent,
El vede CIP’u-ascuns in creier
Il scoate-ncet, cu un patent,
Si il striveste ca pe-un greier.
“Gen-om” priveste in oglinda,
Sa vada ce i s-a-ntamplat,
Si, de rusine, vrand s-o-ntinda,
Ii spune Evei: - Am gatat.
Apoi el pleaca la culcare,
In curte, unde-i este locul;
Acum el sta in ascultare
Doar de Adam, ce-i stie jocul.

Pacea in casa se asterne,
Iar Eva iarasi procreaza,
“Gen-omul”, ce statea pe perne,
S-a transformat in titireaza.
Natura prinde iarasi viata,
Si animalele se-ncanta,
Caci sunt in rai si au iar ata,
Prin care si Domnul cuvanta.
Eva e-acuma multumita;
Adam e-n casa iarasi treaz;
Ea nu mai pare ca-i grabita;
El e ca Domnul de viteaz.

Va trimet si o traducere proprie a primelor doua strofe din poezie, care suna un pic altfel decat in romana, dar sper sa pastreze sensul, si i-as ruga pe cei interesati de acest subiect, si nu numai, sa ma ajute la traducerea acestei poezii, pentru a o trimete la ESRC.

“The war of genes in the life tree”

There are three genders in the world
Which manages the words foretold:
The Masculine is proud and power
Because he is speaking from a tower;
The Female is the organic governor,
She is the nice, the fast and honour;
The Neutral is like nobody on the maps
Because Its engine is disconected from driven parts.
It doesn’t look to be present in the mailing,
It is only waiting for the fault signaling.
Genetically there are two gender’ (lipseste “pluralul”, si poate aveti voi vreo idee)
Separated from the beginning by the Father
And put down, by soft install,
In the egg of man and the egg of girl.
The Neutral is not insight of them,
It looks like an ancient totem.
In fecundation, when we combine X and Y,
There is a combination which only private eye
Give us the real decodification,
Which is different from the synthetic installation.

Vizualizări: 229

Fişiere Anexate :

Răspunde la Aceasta

Răspunsuri la Aceste Discuţii

Deoarece este posibil ca cei care citesc aceasta poezie si cei care vor critica creatia noastra poetica, ce va apare curand pe piata literara, sa nu aiba cunostintele genetice necesare si sa li se para ca deviem irational dupa profetiile religiei crestine, ne simtim obligati sa facem cateva precizari stiintifice.
Faptul ca aceste profetii se aseamana fidel cu directia de mers a genomicii nu este o pura intamplare, ci este o dovada de netagaduit a existentei divine.
Din acest motiv volumul nostru de poezii este o adevarata declaratie de razboi transmisa noii stiinte nucleare, GENOMICA.
Am ales calea artistica, desi imi lipseste subtilitatea artistica datorita profesiei pe care o am si pe care o practic de aproape 40 de ani, deoarece arta este cel mai elegant si subtil mijloc de a traversa cu fruntea sus orice inchizitie umana.
Pentru a stabili de la bun inceput de ce am pornit artistic aceasta lupta informationala intensa si constanta contra oamenilor de stiinta de proasta calitate, inregimentati in mari sau in mici organisme mondiale destinate calitatii vietii omului, in institute de cercetare, in institute de invatamant, in centre medicale de genetica umana si in laboratoare de microbiologie genetica, o sa pornesc cu intrebarea pe care le-am pus-o si lor in repetate randuri, dar la care nu am primit nici un raspuns si cu siguranta nu-l voi primi niciodata de la oamenii de stiinta indoctrinati cu teorii lipsite de credinta in existenta lui Dumnezeu.
Cu siguranta omul de stiinta adevarat, ce si-a format o gandire multidisciplinara, prin educatie si printr-o munca asidua, va face ceea ce este scris în Cartea Sfanta, chiar daca el acum nu crede si nu vede: Prin intelepciune el va darama soclul diavolului si va începe zidirea lui Dumnezeu!
Intrebare:Daca pe baza teoriei “Eve mtDNA” se certifica stiintific faptul ca mostenitorii nu primesc pe cale genetica mitocondrii masculine, cum se explica existenta lor, in cazul fertilizarilor naturale, in spermatozoizii baietilor? Cine contribuie atat de miraculos si de invizibil la echiparea tehnologica a spermatozoidului cu aceste mitocondrii masculine?
Raspunsuri:
1. Exista un raspuns al oamenilor de stiinta, dat indirect cu referire la infertilitatea tuturor baietilor produsi prin fertilizari artificiale: “Nu stim de ce acesti baieti nu produc sperma sau de ce sperma lor nu are motilitate. Asta este generatia pe care am produs-o!”
Oare atat poate sa produca omul modern? Infertilitate?
2. Ar putea exista un raspuns teologic la aceasta problema, raspuns pe care l-am primit verbal de la un preot: “Este o taina a lui Dumnezeu, facuta prin Sfantul Duh!”
Oare asa stau lucrurile? De ce atunci, in Geneza, se spune ca suntem asemeni Lui?
3. Exista un raspuns stiintifico-ortodox, elaborat de noi si transmis, pentru prima data in mediul stiintific, organizatorilor “Primei Conferinte Mondiale Despre Nucleul Celular, EMBL Heidelberg, 12 – 16 septembrie 2008.
Acest document a fost respins pentru prezentare in cadrul evenimentului, dar noi l-am transmis, prin internet, tuturor participantilor la acea manifestare stiintifica, la care am participat pe viu. Dupa unele incercari esuate de a prezenta aceasta teorie diverselor medii responsabile de calitatea vietii oamenilor pe care îi conduc, cu voia lor dar si a lui Dumnezeu, (Presedintie, Guvern, Academie, Patriarhie, Mass-media, Vatican si alte organisme mondiale), în 2009 am revenit in mediul stiintific cu intentia de a participa la “A XX-a Intalnire de Bioelectrochimie, BES Sibiu, 10-14 mai 2009”, dar nu am fost admisi.
Raspunsul nostru la aceasta intrebare, simplu si ingineresc, extras din cartile de medicina, este: “Mitocondriile masculine se rotesc cu 180 de grade in timpul fertilizarii naturale a unui ovul cu un spermatozoid, se aseaza langa pronucleul feminin care va contribui la multiplicarea celulara, formand un pronucleu masculin care nu participa vizibil la acest proces bio-genetic de multiplicare celulara, dar care va coordona fara fir, aparent nevazut, asa ca Duhul Sfant, o serie de procese biologice din corpul uman, cum sunt imunitatea, regenerarea sangelui prin maduva din stern, pulsul cardiac, ovogeneza si spermatogeneza, la ultima intervenind vizibil prin echiparea spermatozoiziilor cu celebrul ADN mitocondrial masculin. Bazandu-ne pe informatiile stiintifice si pe cele religioase, crestin-ortodoxe, noi am emis ipoteza ca aceste mitocondrii sunt pozitionate in apendicele xifoid din stern (o coasta a lui Adam) si devin unicul bio-traductor al sufletului uman divin, privit de noi ca o coarda energetica libera in spatiu, dar conectata la un trup biologic individual, pe toata perioada trairii fizice, printr-un bio-cip.”
Deoarece oamenii de stiinta au preluat atributiile functiei reactive a naturii (reproducerea tuturoror vietatilor modificate genetic nu se mai poate face natural), fie neintelegand-o, fie impinsi de la spate, in neuroni, de cineva din umbra, ei sunt incapabili sa devina asemeni Lui.
Deoarece oamenii de stiinta lipsiti de credinta adevarata sunt incapabili de a deveni dumnezei sau nu vor sa raspunda la intrebarea de mai sus si insista sa vorbeasca in lucrarile lor stiintifice numai de mostenirea genetica materna a ADN-ului mitocondrial, noi insistam pe aceasta tema si incercam din nou sa penetram acest mediu stiintific opac.
In iulie 2009 am transmis solicitarea noastra de a participa la “Intalnirea anuala a oamenilor de stiinta, AAAS San Diego, 18-22 februarie 2010”, care are ca tema “Punti de legatura intre stiinta si societate”. Raspunsul il vom primi la sfarsitul lunii octombrie, dar pana atunci noi suntem activi pe NET, in diverse forumuri.
Scurta introducere in teoria transmiterii ADN-ului mitocondrial masculin
ADN-ul se gaseste in corpul uman sub doua forme distincte, vizibile in semintele feminine si masculine: nuclear, in nucleul ovulului si in nucleul spermatozoidului, si mitocondrial, in ovul si în spermatozoid. ADN-ul nuclear participa la procesul “cross-over” de amestec al genelor existente in semintele celor doi parteneri. ADN-ul mitocodrial feminin este considerat echipamentul energetic al celulelor si, recent, un depozitar al informatiei evolutiei celulei, care comunica cu ADN-ul nuclear celular, pe o cale nevazuta. Specialistii in genomica nu mai atribuie nici un rol genetic ADN-ului mitocondrial masculin, deoarece acesta se regaseste in corpul uman intr-un procent de aproximativ 0,03% si pare ca dispare din corp, in timp ce sutele de echipamente de ADN mitocondrial feminin, care se afla in ovul, vor echipa toate celulele capabile de multiplicare si de reproducere.
1 - Teoria Eve mtDNA
Pe baza analizei ADN-ului mitocondrial feminin existent in corpul uman, cercetatorii geneticieni au tras concluzia ca specia umana are la origine o singura femeie care provine din Africa si care a trait acum aproximativ 200000 de ani, motiv pentru care l-au numit “Eve mtDNA”.
Pe baza aceluiasi scenariu al celei mai plauzibile ipoteze, prin analiza cromozomului masculin Y, care ramane aproape nemodificat in timpul proceselor genetice, cercetatorii geneticieni au tras concluzia ca, acum aproximativ 60000 de ani, in specia umana moderna s-a nascut un baiat cu o ultima mutatie specifica acestui cromozom Y, care s-a transmis apoi intregii specii umane moderne, hommo sapiens.
Noi agreem aceasta teorie evolutionista, care seamana bine cu legendele mitologiei antice si cu Geneza biblica, dar spunem ca Adam si Eva, de care vorbeste Biblia, sunt doi oameni prin care Dumnezeu a pus bazele primei familii din lume si careia i-a transmis credinta adevarata.
2 - Teoria Adam mt DNA
ADN-ul mitocondrial masculin, numit de noi Adam mtDNA, este vizibil in corpul uman numai sub forma piesei intermediare din spermatzoid, avand forma unui grup de noua inele care infasoara microtubulii la baza gatului spermatozoidului. Din acest motiv noi l-am comparat cu un laser cuantic in cascada. Echiparea spermatozoizilor cu acest miraculos echipament se face in timpul procesului spematogenezei la atingerea pubertatii. In timpul fecundarii naturale a unui ovul, Adam mtDNA pare a nu mai avea nici un rol genetic, deoarece nu se divide si nu paticipa la echiparea celulelor, asa cum se manifesta Eve mtDNA.
In timpul fecundarii artificiale clasice, numita “fecundare in vitro”, Adam mtDNA nu mai este introdus in ovul, iar prin noua tehnologie de fecundare ICSI el este introdus, dar dupa ce s-au facut dezmembrari ale spermatozoidului care, conform principiilor tehnicii utilizate in procesele de captare a frecventelor foarte inalte, deregleaza frecventa de rezonanta stabilita de Creatorul acestui clistron reflex biologic.
Bazandu-ne pe logica inginereasca, deoarece acest echipament reapare miraculos la pubertate in spermatozoizii baietilor, combinata cu informatiile biblice despre geneza, cu teoria transmiterii informatiei, cu tehnica frecventelor foarte inalte si cu teoria managementului cunoasterii si calitatii totale, noi atribuim noi functii de transmitere fara fir a informatiilor depozitate in ADN-ul mitocondrial masculin si feminin.
Conform ipotezei noastre, necertificata stiintific, ADN-ul mitocondrial masculin, se va pozitiona in apendicele xifoid din stern, numit si “varful sabiei”, atat in organismele masculine cat si in cele feminine, si va coordona informational, fara fir, pe o frecventa de aproximativ 30 THz, toate procesele biologice din corpul uman, inclusiv pulsul cardiac.
O alta ipoteza emisa de noi este ca cele doua tipuri de ADN mitocondrial vor deveni componente ale sufletului uman, astfel:
- Eve mtDNA este componenta organica a sufletului si este responsabila cu functionarea organismului si cu adaptarea lui la mediul inconjurator, natural si artificial, generand emotiile organice, numite de psihologi EQ (emotional coefficient);
- Adam mtDNA este componenta idolatrica a suletului uman si este responsabila cu adaptarea la universul informational nelimitat, generand multiple credinte, fiind numita de noi CQ.
O ata ipoteza emisa de noi este ca aceste doua bio-echipamente, privite de noi ca niste siruri de antene de emisie-receptie, sunt coordonate, pe baza celebrului IQ (vezi si teoriile lui Socrates), de microprocesoarele biologice individuale, numite creier, asemanator proceselor tehnice de comanda-control a sirurilor de antene, prin programul LMSC (learning management system control). Combinatia acestor calitati ale corpului uman, de receptie si de emisie a unor unde energetice, vizibile si invizibile, a fost denumita de noi triunghiul deciziei umane, CQ-IQ-EQ, avand ca varf “piatra neluata in seama” de catre omul de stiinta modern.
Motto: Inceputul intelepciunii este temerea de Domnul....Sfarsitul temerii de Domnul este intelepciunea.

1. Managementul înţelepciunii

Cine sunt eu pe-acest pământ şi ce ar trebui să fac?
Să stau cuminte într-un cuib şi să mă mişc ca într-un ţarc?
Sau să privesc, contemplativ, creaţia din jurul meu?
Sau s-o distrug, căci n-o-nţeleg, asemeni maleficului zeu?
Sau să aştept ca Cel de sus să facă tot, iar eu să tac?
Sau să aştept ca cel de jos să mă transforme-n simplu drac?
Eu cred că pot pe drum să merg, pe drumul luminat de El,
Şi să intru-n al Lui cârd, căci astăzi sunt un simplu miel.
El nu mă duce la tăiere, deşi El poate orice face,
El mă îndrumă, prin lumină, ca să vorbesc atunci când tace.
Dar mai întâi, ca să vorbesc, mai la-nceput trebuie s-ascult,
Căci sunt copil faţă de El, deşi toţi, azi, mă văd adult.

Dacă privesc în urma mea, pot să-nţeleg această lume,
În care omul, cu şi fără ştiinţă, a creat rele, dar şi bune.
Tradiţia, privită azi prin prisma mecanicii cuantice,
E-o simplă trasabilitate, pornită din lumile antice.
Privind traseul ei, în care omul şi-a făcut efigii,
Poţi să distingi, cu uşurinţă, traseul marilor religii:
Sunt şapte candele divine, ce s-au aprins dintr-o lumină,
Şi-mprăştie acuma ştiinţa, ca ploaia-ntr-o mândră grădină.
Ele sunt gânduri ce se-ncheagă în jurul sfântului nucleu
Şi vor forma, în cer, o sferă ce se transformă într-un zeu;
Un zeu firesc, născut prin Mama, un zeu asemenea ca El,
Ce-atrage razele din suflet spre sufletul Fiului Miel.

Acum oamenii-au evoluat, prin ştiinţa marilor tradiţii,
Şi ar trebui să vadă-n faţă, nu doar ce vor, ci ca profeţii,
Care-I vorbeau prin revelaţii, prin suflet, simplu cugetau,
Făceau ce le trecea prin minte, dar, tot prin El, simplu vedeau
Că omul bine-a fost creat pentru-a transmite prin viu grai
Ceea ce azi gândim cu mintea şi că atuncea nu gândeai
C-o să ajungi ca El, un zeu, ca să cotrobăi prin rărunchii
Din organismul tău şi-n gene să-ţi vezi mătuşile şi unchii !
Ce relativă este lumea; ... privită-n relativitate
Ea poate fi oglinda Celui ce-a scris-o-n fizic ca pe-o carte
Şi ne-a lăsat să o-nţelegem, analizând-o în genetic,
Ca mai apoi s-o reculegem şi s-o-ncropim la fel, sintetic.


Dar gena nu e totu-n lume; ea este-o genă relativă
La gândul Celui ce ne vede şi trage, ca locomotivă,
Vagoanele ce merg pe şine, traseele de El trasate,
Chiar dacă nouă ni se pare că scriem singuri altă carte.
Acum, noi nu vedem tăria ce El prin suflet ne-a transmis,
Căci ne-a lăsat să umblăm liberi în câmpul ce El l-a emis.
Umblăm pe jos, ca animalul, dar şi prin cer, ca simplă coardă,
Şi ne grupăm în simple cete sau aderăm la vasta hoardă.
Tăria Lui e-un câmp de unde cu care-a-nchis, în cavitate,
Un spaţiu pentru-a face-o lume în care toţi s-aibă de toate;
O lume ce evoluează, sigur, prin legi şi proceduri banale,
Pe care nimeni nu le schimbă, căci toate’s astăzi naturale.

În spaţiul Lui, a creat omul, dându-i ceea ce-avea şi El,
Dar l-a lăsat, prin evoluţii, să se transforme-n zeu mişel,
În zeu parşiv, în idolatric, contemplativ, fără de vlagă,
În care undele-n reflexii să poat’ conduce lumea-ntreagă.
Ce-i important, e că tăria, pe care El o stăpâneşte,
Nu se formează prin prostie, prin libertate şi nu creşte
Dacă nu ai un scop în viaţă, un scop armonic cu al Lui,
Pe care L-a transmis prin câmpuri, dar şi genetic, printr-un cui.
În cuiul Lui, ca şi Pepelea, El poate să pună o cruce,
Dar l-a lăsat pe om s-atârne ceea ce el ar putea duce.
Reacţia prin câmp te-aduce, atunci când crezi că poţi mai mult,
Să-ntinzi coarda, care se rupe când crezi că ai ajuns adult.

De eşti copil, care acceptă şi vede-n Tatăl înţeleptul,
Când crezi în El că totul poate, atunci ţi se înfoaie pieptul
Şi poţi urma pe calea Lui, ca să creezi la fel ca El,
Fără să porţi războaie-n fizic, punând imaginea-n duel.
În virtual e-o altă lume, o lume care nu te doare,
Prin care poţi crea, desigur asemeni vântului, o boare;
E o imagine-n oglindă, care suportă transformări,
Fără să lase urme-n fizic şi fără ca să ai mustrări.
În virtual creezei imagini, prin care îţi faci strategii,
Dar strategia cea mai dreaptă ne-a spus-o El, prin profeţii.
De-o neglijezi şi nu iei seamă la cel ce răul îl gândeşte,
Te poţi trezi-ntr-o dimineaţă că lumea ta nu mai vorbeşte.

Atunci o să regreţi amarnic şi-o să te rogi să cadă cerul,
O să te rogi să te-ncălzească, să vină El s-alunge gerul
Cu care răul te-nconjoară şi te cuprinde ca-ntr-o plasă,
Din care, chiar dacă-ţi dai seama, nimeni nu mai poate să iasă.
În sufletul uman, pe lângă divinul din nucleul lui,
A apărut o rădăcină ce vrea să se agaţe-n cui;
Deoarece cuiul n-o ţine şi o alungă-ncet din rai,
Omul cel rău, gândind în sine, extrage cuiul ca pe-un pai;
Şi astfel răul prinde viaţă, doar pe suport de om organic,
Sperând să treacă peste ape, ca în ocean mândrul Titanic.
E-un rău creat de om în minte, în mintea lui neuronală,
Crezând că-i singur într-o lume în care nu dă socoteală.

De-o iau de la-nceput, ca Tata, lipsind-o p’Eva de Adami,
Va trebui s-aştept ca fata, din nou, să reevolueze-n ani;
Va trebui ca animalul, ce-n mine singur l-am crescut,
Să crească bine şi s-atingă un apogeu ce n-am crezut.
Acum, eu o privesc pe Eva ca pe un corp ce-i plin de graţii,
Ca pe un animal de casă ce-mi dă, organic, dulci senzaţii.
De-aceea Eva, cea rodată acum de-organicul adamic,
Evoluează şi-o să treacă, curând, în spaţiul rău, satanic.
E-o evoluţie normală, ce ne-o dă legea prin distracţii;
E-o lege care nu se schimbă, e legea marilor atracţii;
E-o lege simplă, naturală, ce-ţi dă senzaţii de putere;
E-o lege care, prin chimie, transformă forţa în durere.

Pe lângă legile naturii, ce-n om formează energie,
Mai e ceva ce omul simte, ceva ce nu mai e chimie.
E-un câmp de unde, scris armonic, în sufletul ce ni L-a dat,
E-un câmp ce duce, prin Geneză, la tot ceea ce-a fost creat.
De-aceea, dacă mă opun şi vreau să merg oriunde-mi place,
Preiau conducerea organic, dar, sigur, El nu va mai tace.
Dacă te uiţi la centriolii, ce stau în centrul celular,
Atunci tu vezi că El conduce, în tine, orice mădular.
Doar atunci tu poţi să gândeşti cum tot El poate ca să ducă,
Punându-ţi sufletul în piept, prin care chiar El te educă;
El nu te vrea pe tine mort, ca sufletul să ţi-l extragă,
El te vrea viu, un viu capabil ca să conducă lumea-ntreagă.

De-am să continui ce-a-nceput, mergând pe-un drum de El pavat,
Am s-o privesc atunci pe Eva, ca om, ca pe orice bărbat;
Şi de-o privesc ca El, cu stimă, şi-o să mă uit la ea mai mult,
Voi vedea sufletul, pe care L-a pus ca-ntr-un lăcaş de cult.
A pus în ea, la fel ca-n el; ceva ce-n coastă omul are;
Un suflet ce-L produce El, dar e lăsat ca fiecare,
În perioada de-osteneală, ce-aduce bun şi suferinţă,
Să-l umple prin simţiri, prin ştiinţă şi prin dreapta Lui credinţă.
Dacă privesc la munca Lui şi îi ascult cu teamă glasul,
Atunci voi gândi ca Traian, salvând ca un titan şi vasul
Şi pe toţi care merg cu el, acum spre-o lume mai prosperă,
În care mâine-un gând armonic va transforma corzile-n sferă.

Dacă doreşti să poţi conduce o lume ce vrei s-o educi,
E bine, ca prin educaţii, tu singur să poţi să te conduci;
E bine, la început, s-asculţi umil ce spune Tata,
Să priveşti lumea-n jur, să vezi şi sufletul ce ţi-l dă fata;
E-un suflet simplu, celular, transmis prin mtDNA de Eva,
De care trebuie s-asculţi, pentru-a vedea, organic, seva.
Dar seva-n trup e limitată şi ea nu poate să viseze,
Decât la lumea transformată, ce las’ un diavol să creeze.
Un diavol nu e altceva, decât celula ce conduce
Un trup întreg spre altceva, ce trupul nu mai poate duce.
Răul prin diavol se propagă şi în celulă te împunge
Ca să te dezorienteze, căci, trupul tău lui îi ajunge.

Dacă tu înţelegi Geneza şi Domnu-n coastă ce ţi-a pus,
Atunci vei crede că, prin CIP-uri, omul organic e condus.
Atunci vei şti ce-nseamnă umbra, care încet în corp se-ntinde
Şi care-ţi taie scurt lumina, şi lumea ta nu se extinde.
Omul de ştiinţă-i un profet, ce poate, prin statistici clare,
Să facă, simplu, un portret amplu al evoluţiei stelare.
De-aceea ştiinţa, controlată, se rupe-n două, se desparte,
În cel ce răul îl produce şi-n cel vrednic să deschid-o carte.
A şaptea candelă divină, e ştiinţa pură pentru bine,
Prin care omul bun crează şi pentru el şi pentru tine.
A opta candelă-i umană, nu are-n ea nimic divin,
E-o candelă ce arde-n umbră şi ne aduce doar venin.

Zamolxe, zeul dacic, a stabilit ce-i bun şi-a hotărât prin lege
Că ea, Tomiris, zâna, stăpână de pe Terra, e cea care culege;
Ea sufletu-şi împarte între a noastră umbră, ce-i astăzi trecătoare,
Şi Fiul Lui, ce-l naşte-n chinuri, spre viaţa veşnic viitoare.
Managementu’-nţelepciunii, o artă grefată pe ştiinţă,
Dă armonie raţiunii prin simţuri şi dreaptă credinţă;
Începe, ca orice-nceput, cu teama că tu n-o să poţi
Să faci mâine ce-ai conceput, ca să ne fie bine la toţi;
Începe cu teama de Tata, ca să nu râdă că nu ştiu,
Şi-atunci, de-i greu, mă-ntorc cu faţa spre Cel care e veşnic viu,
Şi văd că El mă dojeneşte dacă greşesc, dar mă iubeşte,
Şi-atunci îmi spune cum să fac, ca El, şi pâine, dar şi peşte.

Epilog - Premiul Nobel pentru pace 2009, acordat lui Barack Obama

“Pomul Cunoaşterii” este înţelepciunea pe care-o are omul bun, cu ştiinţă
Să îşi îndrepte rugăciunea spre Cel care ne-a dat fiinţă.
America conduce-acum pământul prin preşedintele Obama,
Spre-a Dumnezeului credinţă, pe care-o sperie Osama;
Dacă privim atent la Bin şi la conceptul de război,
Noi aşteptăm acum, senin, pacea să vină-ntre cei doi;
E-o pace-n suflet ce se-aşterne peste bătrâna noastră Terra
Şi se va emana în spaţiu pentru-a cuprinde atmosfera;
E-o pace-ntre-a pomului credinţe, venite simplu prin lumină,
De la a Cerului tărie, pe care-n veci noi o numim divină.
Credinţa-n Tatăl, Creatorul, este ceva care încheagă,
Căci ne-ndeamnă azi, Mângâietorul, spre Adevărul ce ne leagă.

Eu cred că azi Islamul simte că prin America răul se propagă,
Dar îl priveşte ca pe-un dinte şi nu ştie să îl extragă;
Acest tandem, rodat prin lupte ce-au speriat o lume-ntreagă,
Azi se mai luptă doar prin lupta, pe care o numim, de stradă.
Bin Laden, inocent şi-n umbră, cu bombe ar vrea să facă bine;
Loveşte-n toate cu ciocanul, loveşte-n toţi dinţii din tine.
Dacă Obama şi Osama ar sta cuminţi, simplu, de vorbă,
Cred c-ar vedea ardeiul iute, pătruns acum în astă ciorbă;
Ar vedea-n timp cum Semiluna şi Sfânta Cruce se adună
Şi-şi vor da-n pace singuri mâna ca să culeagă mătrăgună;
Un fel de rău pătruns în minte, un fel de “Brain guvernator”,
Căci omul nou nu vrea s-audă de sufletul din noi, cel dat de Creator.
2. “Mirabila sămânţă”… are GPRS!

Motto: Lucian Blaga – “Mirabila sămânţă” si nu numai

Când Blaga ne vorbea, codat, văzând EUtopia,
Spunea că vede, sigur, că alta-i Romania;
El prevedea că, astăzi, sămânţa milenară
Va fi modificată-n nucleu, esenţa celulară.

Sămânţa are-o sevă ce pe om îl ascultă
Şi când acesta tace, nici ea nu mai cuvântă.
Ea e un repetor ce poate, în lumină,
Pe om să îl asculte; ca sămânţa divină.

Când vom vedea, desigur ca la Mitologie,
Puzderia de zei, scrişi prin Astrologie,
În care fiecare sămânţa lui produce
Şi-apoi în noi o bagă, pentru a ne conduce,

Atunci, cu siguranţă, omul va fi atins
De dracii, ce cu laţu-ncet ei ne-au cuprins.
Pestriţele seminţe, ce râdeau vii în soare,
Stau astăzi izolate, la ţară, în hambare.

Acum mâncăm chimie, aşa îmi spunea tata,
Mâncăm ce se produce şi-n curând vom vedea fata,
Fardat-un pic, la gene, şi scoasă pe trotuare,
Să proceseze chimic a bărbatului suflare.

Ce iute trece timpul şi… Blaga e uitat;
Zadarnic intr-un pieţe; sămânţ-am căutat;
Mirabila sămânţă ce încolţeşte-n scorburi,
Pe care, nici genetic, nu poţi ca să o tulburi.

Blaga vedea că duhul brodnicilor titani,
Organic, stă de pază, cu El contemporani,
Şi că vor da alarma când lumea-nnebuneşte,
De bine şi de simplu; că de-aia nu gândeşte.

Ce bine-i s-o duci bine şi să trăieşti ca-n rai,
Când munca ta o fac roboţii ce-i gândeai.
Ce bine e c-aceştia gândesc doar ce vrei tu
Şi că nu mai fac gură, că nu mai strigă: huu!

Ce simplu-i să tragi linii, peste ce e fractal,
Şi să le bagi în coşuri pentru-a-nvăţa frugal;
Ce simplu e ca simplu totul să poţi gândi,
Ce simplu e ca trupul să îl poţi lenevi.

Ce complicată-i viaţa ce-n viaţă o trăim,
Ce complicată-i ştiinţa, ce greu e să gândim.
Mai bine-i cer lui Tata, că El de-aia trăieşte,
Gândeşte şi munceşte, să-mi dea pâine şi peşte.

Să revenim la Blaga şi la sămânţa Lui,
Pe care ne-a lăsat-o, ca Pepelea, într-un cui.
Blaga ne spunea simplu, prin dulcele lui vers,
Că Domnul vede totul !?... Mirabila sămânţă are bio-GPRS!
Stimati iubitori ai scrisului,
Continui descarcarea pe internet a unei parti din sufletul meu pus in aceasta munca de a demonstra stiintific existenta divina. La inceput am crezut ca-mi va fi usor si ca voi gasi interlocutori cu care sa pot discuta inteligibil, asa cum o fac de aproape 40 de ani in relatiile comerciale, si care sa doreasca din suflet sa descoperim impreuna ADEVARUL.
Se vor implini in curand trei ani de la aceasta revelatie stiintifica, in care fiul meu a comparat spermatozoidul uman cu un microfon, comparatie care m-a impins in acest domeniu complet nou pentru mine:GENETICA. Chiar daca nu am cunostinte specifice de medicina sau de teologie, fiind un om educat cu credinta in Dumnezeu, am cautat mai intai sa abordez aceasta tema in discutii cu teologi, pentru a intelege punctul de vedere al religiei crestin ortodoxe.
M-am lovit de un zid si din partea religiei, dar si din partea stiintei. Am fost caracterizat, neimpartasit. Nespovedit si schizofrenic, motiv pentru care, incepand din martie 2009, am ales aceasta tehnica artistica, poezia, ca pe unul din putinele domenii care-ti permit sa traversezi cu fruntea sus orice inchizitie informationala umana.
Am incercat sa prezint aceasta ipoteza, demonstrabila stiintific, a tehnologiei comunicatiei om-Dumnezeu la diverse seminarii stiintifice, artistice sau religioase. Singurele manifestari la care am fost acceptat sa particip si am fost si bine primit au fost cele literare, unde am prezentat cartea scrisa si am oferit unele brosuri specifice evenimentului la care am participat, dar fara sa ma indepartez de subiectul abordat de mine. Acest fapt al tolerantei ideilor si al criticii obiective il constat si acum cu placere in mediul acestei “Retele literare”, in care mi s-a permis sa-mi expun creatiile artistice, chiar daca ele ies din anumite sabloane ale artei si intra, deasemei neconform, in domeniile stiintific si teologic.
Astept, cu rabdare si cu intelegere, critica din orice punct de vedere.
Din 2007 am organizat, sprijinit de o companie franceza, propriul seminar anual, intitulat “Dumnezeu, omul si calitatea vietii”, am deschis propria editura doar pentru a-mi edita cartile pe care nici o editura nu a vrut sa le publice, deoarece contin idei noi, pe care nu le-a mai prezentat nimeni in acest mod interdisciplinar, in care liantul este un domeniu nou, teoria managementului cunoasterii si calitatii totale.
Eu nu scriu pentru bani, deoarece am propria afacere care, in ciuda crizei economice, merge acceptabil. Nu am vandut nimic din ce am editat pana acum; am oferit aceste scrieri gratuit prietenilor si oamenilor din cercul meu de afaceri si voi continua in acest stil atata vreme cat afacerile mele imi vor permite luxul sa o fac.
Poezia pe care o prezint astazi se incadreaza in aceeasi tematica: eliminarea piesei intermediare a spermatozoidului la fertilizarile artificiale, fie din nestiinta, fie intentionat.

Motto: am ales informatii provenite de la doi oameni de stiinta, atei declarati, dar pe care eu ii privesc ca pe noii profetii ai omenirii, ce fac parte din a saptea biserica a lui Dumnezeu (conform unei interpretari originale a Apocalipsei)
a). Controversatul om de ştiinţǎ american, geneticianul John Craig Venter, a anunţat cǎ a creat prima formǎ de viaţǎ artificialǎ, despre care sperǎ cǎ va fi un posibil remediu pentru boli şi pentru încǎlzirea globalǎ.
b). Cel mai cunoscut fizician al timpului nostru, englezul Stephen Hawking, “a profeţit” că distrugerea umanităţii nu se poate produce decât datorită modificărilor genetice efectuate de om în mici laboratoare clandestine, care nu pot fi controlate de către om.

Scrisul printre gene

Off! Ce greu e să scrii versuri, când în suflet rimă nu-i;
Sufletul, pe care-n coastă l-a-nfipt Domnul ca pe-un cui.
Dar ce poţi să faci, căci omul l-a extras acum din piept,
Spunând că totul cunoaşte şi crezându-se-nţelept.
Scrisul lui te face astăzi să nu mai fi ce erai;
Scrisu’n gene al lui te duce către-Apocalipsă! ... Vai!

Când eram mic, vedeam femeia
Cum genele şi le fardează;
Dar o vedeam şi-n cas’ pe-aceea,
Ce-i mama mea, care brodează.

Nici nu ştiam ce-nseamnă gena,
Nici Cine-n gene-a scris concretul,
Căci cei din jur spuneau ce-i stema
Şi ne-nvăţau ce-i alfabetul.

Când eram mic, scriam bastoane;
Fără să le prea-nţeleg rostu’.
Acum citesc, prin duh, genoame,
Cu sprijinul Tatălui nostru.

Nu e-un vocabular prea simplu,
Ce-n gene Domnul ni l-a scris,
Lăsându-mi sufletul să-l umplu
Cu-a Lui imagine, din vis.

Dar astăzi, cuiva i se pare,
Analizând gena schematic,
Că-n El e cancer şi teroare,
Că scrisu-I prost şi enigmatic.

De-aceea omul îl scrutează,
Feed-back-ul taie-ncetişor
Şi ADN-ul corectează,
Tăind craca de sub picior.

Ştiaţi că-n vitro se produce
Un om fără fertilitate,
Pe care Domnul o induce,
Şi că-n el nu e sănătate?

Ştiaţi că omul nou produs,
Prin scrisu’n gene incomplet,
Va face doar ce e condus,
Căci n-are-n el divinul suflet?

Se spune despre noi, că Eva,
Doar ea transmite mitocondrii;
Că în noi nu mai este seva
Adamică, ca-n mândrii codrii.

Când Domnul a creat pe Eva,
Pe Adam El l-a adormit,
Din coastă să-i extragă seva
Şi să clădească ce-a clădit.

E rău că omul nu-L mai vede
Pe Domnu-n sufletul adamic
Şi a-nceput, tăind ca-n lemne,
Producţia de om satanic.

El scrie acum, din nou, portretul
Păstrând imaginea externă,
Modificând doar alfabetul
Reacţiei din om, internă.

El, sincer, astăzi nu mai crede
Că Domnul ne-a creat perfect,
Cu-n creier, care totul vede
Numai prin sufletul din piept.

Prin sufletul din xifoid,
Ce-i nucleu info-energetic,
Prin piesa din spermato’id,
Ce se transmite-n noi genetic.

Dar acum, omul, a tăiat-o,
Creind un om doar cu IQ,
Şi gena a modificat-o,
Păstrând doar sufletul EQ.

EQ e sufletul organic,
Pe care Eva l-a testat
În timpul somnului adamic
Şi-n vremuri a evoluat.

CQ-ul e ceva, ce-n suflet,
A fost înscris de El, divin;
E-un dar ce se transformă-n cuget,
Pentru a ne scăpa de chin.

A combinat în om nucleii
Şi, pentru a-l completa perfect,
Pe lângă sufletul femeii
I-a pus sufletul Lui în piept.

Astfel Treimea se încheagă
Prin El: IQ-ul este duhu’,
EQ, e cel ce jos ne leagă,
Iar CQ, e suportu-n suflu.

E uşor a scrie versuri, când din suflet rima vine.
Dar atenţie la suflet că e dual, ca şi tine:
Dacă îl priveşti organic, o organigramă scrii,
Pe care, cu siguranţă, doar roboţii-o vor citi;
Dacă însă ştii ce-i Duhul, s-ar putea să scrii sublim,
Căci nu de la tine-i scrisul şi noi ştim “Cui” mulţumim.
Lumina Lui e-n noi aceeaşi, şi-o reflectăm prin cugetare,
Deşi procesele-s aceleaşi, lumina-i alta-n fiecare:
John Craig certifică genomul, pe coasta californiană,
Coşciug certifică pe Domnul, în vechea obşte musceleană.
Poezia pe care o supun in continuare atentiei dumneavoastra a fost scrisa in urma criticii adusa de prietenii mei, care mi-au reprosat ca poeziile mele sunt prea “ingineresti”, ca eu privesc prea tehnic creatia divina, prin prisma “duhului fiarelor”, si ca nu au adevaratul suflet artistic.
În opinia noastră, pomul cunoaşterii este cunoaşterea în amănunt a creaţiei şi este format din 7 crengi divine ale marilor religii, ştiinţei şi artei, una umana a creaţiei diabolice şi conţine multe frunze formate din cele peste 10000 de concepte religioase, peste 8000 de domenii ştiinţifice şi nenumărate domenii artistice.

4. Parfumul creaţiei

Moto: Biblia – “Cântarea cântărilor” şi Enăchiţă Văcărescu – “Într-o grădină”

Când nu erai, pluteam prin haos şi mă gândeam adeseori
Cum să creez o lume-n care să te cuprind de subţiori;
O lume-n care doar noi singuri să ne-nvârtim ameţitor
Şi-n care sufletul tău tandru cu al meu suflu să-nconjor.

Când ţi-am privit întâia dată trupul tău alb şi-unduitor,
Prin sufletul meu, rece încă, s-a strecurat un cald fior.
Virginitatea frunţii tale parcă-mi şoptea să o sărut;
Cuvinte să-ţi rostesc, prin suflet, căci rămăsesem ca şi mut.

Simţeam că respirai prin mine şi-n mine singură intrai;
Simţeam că mâine, fără tine nu are rostul ce-l rosteai;
Momentele de fericire se-armonizau în amândoi
Şi ne făceau să fim ca unul, deşi, în fizic, eram doi.

Trupul, pe care fiecare îl stăpânim ca pe-un întreg,
Se integrase-atunci cu tine şi nu puteam să înţeleg:
Cum poate unul fără altul să vieţuiască pe pământ?
Cum poate Dumnezeu s-accepte ca noi să mergem în mormânt?

Ardoarea ce-ţi brăzda privirea şi-n trupu-ţi cald eu o simţeam,
Mă îndemna să-mi vărs iubirea peste tot ceea ce vedeam.
Vroiam cu tine să m-acopăr’, tot trupul crud să ţi-l devor’.
Credeam că asta-i fericire: să n-ai la inimă zăvor.

Când mi-amintesc de fericirea ce-n trup eu o lăsam să intre,
De mângâierile pe care doar tu mi le creai; … în minte
Ele formau trasee clare, pe care şi acum le văd;
Senzaţia de împlinire, ce mă-ndemna să fiu slobod.

Privirea ta, încă senină, mai mă-nfioară câteodat’ …
Şi mă întreb dacă-s devină că eu nu te-aş fi modelat;
Dar poate tu nu vrei, desigur, pe al meu drum ca să păşeşti
Şi, când te încordezi în suflet, nici nu-mi dau seama ce gândeşti;

Simţeam, în sufletul organic, că tu doar pentru mine creşti …
Dar nu te pot avea, pe toată, sălbatică aşa cum eşti;
Sau poate “Cineva”, aievea, de care-n suflet ne-am legat,
Nu vrea ca să fim împreună, chiar dac-acuma par bogat.

Regin’ a sufletului meu organic, aş vrea în braţe să te strâng,
Dar nu mai pot, căci azi un “ghimpe” mă-npunge-n coastă să te-nfrâng.
Mi-a fost şi dor, mi-a fost şi sete, în purpuri vroiam să te-mbrac,
Dar “Cineva”, în vis, îmi spune c-aşa ne-am transforma în drac.

Parfumul dulce-al ei senzaţii se risipeşte-ncetişor
Şi paşii ei îi văd, aievea, plecând tiptil din dormitor;
E-un vis ce-n trup încă se simte şi sufletul mi-l răscoleşte,
E-un câmp de unde ce mă prinde şi trupul mi-l înnebuneşte.

Nu ştiu ce ochi mă face-acuma să văd în dulcile-i suspinuri
Doar micile plăceri deşarte, ce se transform’ apoi în chinuri;
În ale sale forme suple, ce mă-ncântau cu desfătare,
Eu văd acuma alte forme, ce mă îndemn’ spre cugetare.

E greu, dacă doreşti prin funcţii, să integrezi doar din imbold,
Lăsând, ce vine prin deducţii, să intre-n trupul tău slobod;
Cunoaşterea de sine-nseamnă să le cunoşti pe fiecare;
Dar, vezi, nu uzul lor te-ndeamnă să le consumi cu cumpătare.

Ele sunt flori, ca şi-n grădină, şi-n casa ta dacă le bagi
Le rupi din lumea lor divină şi-apoi tu trebuie să tragi;
De le priveşti şi doar le mângâi, cu gândul pur pentru frumos,
E ca şi cum, din fiecare, extragi parfumul cel duios.

Pe lângă ea mai este El, care şi-a pus în ea speranţa
Că eu prin ea voi fi ca El, fără ca să-i modific nuanţa.
Parfumul ce din ea emană, e-o parte din Duhul divin,
Pe care Adam şi cu Eva, au hotărât să-l ia cu chin.

Dar ce-a fost greu curând va trece, deşi el nu va fi uitat,
Şi tot ce Duhul ne petrece pare că-n om s-a întrupat.
Cunoaşterea a tot ne-ndeamnă să ne-nţelegem la un loc,
Fără ca să tocăm planeta şi să o facem ghemotoc.

El ne transmite-n câmp, prin Duh, vaccinul anti-informatic,
Ce, prin credinţă, se transformă-n sângele cel figuratic,
Ce se creează doar în stern, în coasta vechiului Adam,
Şi te faci bine, la un semn, fără ca să-I donezi vre’un ban.

Prin puritatea Lui din suflet, El ştie că pot să-mi revin,
Şi că nicicând, după creaţii, în suflet, n-o să mai suspin.
El ştie că pot fi capabil, prin har, să fac ce face El
Şi să elimin răul, care s-a cuibărit pe lângă “Miel”.
Epilog:
Către sfârşitul vieţii, ce-n lume a trăit,
Celebrul Eminescu ne-a dat iar de gândit;
Ce voia el să facă cu funzele pe care
Le aduna din câmp să le bage-n buzunare?
Astazi va prezint o poezie pe care am expus-o si pe pagina “Misiunea poetului” a prietenului nostru de literatura Ovidiu Bufnila. Pe o alta pagina, doamna Ada Chifor ne prezinta “Conceptul modern de poezie” in viziunea lui Matei Calinescu, un articol foarte sugestiv privitor la aceasta misiune nelimitata a poetului.
Idea de avangardism in arta, inclusiv in poezie, sau, in termeni stiintifici, prin care se prezinta artistic unele viziuni sau strategii ale viitorului posibil, se adauga celorlalte stiluri, si, chiar daca poate apare ca un torent acaparator al gandurilor poetilor tineri dornici de a prezenta propriile imagini despre viitor, in nici un caz el nu trebuie sa devina o moda. Nostalgia imaginilor unui trecut insuficient cunoscut sau a admiratiei asupra acestei miraculoase vieti inca neexplicata stiintific, au completat si vor completa infinitul exprimarii artistice.
Arta, alaturi de cercetarea stiintifica, este nelimitata si nu trebuie incorsetata in sabloane, chiar daca, asemeni conceptelor comerciale utilizate astazi, acest marketing al tipizarii si procedurarii cuvintelor si faptelor este in trend.
In poezia postata astazi, pe care eu personal nu stiu in ce gen sa o incadrez, am incercat sa descriu aparitia in “Pomul cunoasterii” a unei crengi artificiale introdusa de om, datorita lipsei credintei adevarate. Viziunea mea artistica asupra unui viitor posibil al evolutiei umanitatii este o combinatie manageriala intre informatiile biblice cu cele stiintifice actuale. Poate este o poezie avangardista, dar faptul ca imaginile transmise prin cuvinte de profetii lumii crestine apar acum la orizontul microscopic al lumii genetice, ma face sa spun stiintific ca ele au fost transmise oamenilor de “Cineva” care este deasupra lor, tocmai pentru a-L recunoaste si a-L cunoaste prin toate mijloacele care-i stau la indemana omului: artistic, mistic sau stiintific.

5. Pervertirea lui Adam

Motto: Iov – cap.2.9 – “Blesteamă pe Dumnezeu şi mori.”

În secolul luminii, când mulţi trăim ca-n rai,
Când noi am prins viteză ca să tocăm planeta,
În liniştea din viaţă, apare-ultimul “vai”,
Pe care doar profetul ni l-a-nsemnat cu creta.

Pentru că nu-nţelegeţi ce ştiinţa va să-nsemne
Şi nu mai vreţi să credeţi în Cel ce-i veşnic viu,
Am aşternut cuvinte ce sper ca să vă-ndemne,
Prin liberul arbitru, spre Geniul din pustiu.

Nu voi vorbi de templu şi nici cum se încheagă
Un Astru ce se-mbină din liberele corzi.
Eu voi vorbi de dracul, ce-a prins lumea întreagă
Prin ADN, genetic, prin trupuri de nerozi.

Când Stephen, speculând, cunoaşterea întrece
Şi spune că sfârşitul vine prin biolog,
John Craig se înfioară şi nici prin cap nu-i trece
Că-n munca lui de-o viaţă a creat un “olog”.

El pare că visează, oceanul îl cuprinde
Şi îl îmbie-n gând cu el să se împace,
Dar el din vid se-ntoarce, cunoaşterea întinde
Peste ce-i cunoscut şi pe “Gen-om” îl face.

“Gen-om”-i ca toţi aceia ce îi vedem pe stradă,
La fel ca şi străbunii, ce datini ne-au transmis,
Dar în el nu e suflu şi nici vreun gând să-l roadă;
E-un om ce n-are seva ce ne vorbeşte-n vis.

Adam sfidând Stăpânul, cu spatele s-a-ntors.
Cu trei zaruri în mână şi-n gând c-un chip frumos,
La gene bate toba, o Evă să creeze
Şi-o genă fastuasă pe-al ei chip să brodeze.

Cu chipu-n gând, organic, căci n-are suflu-n coastă,
Şi, nevrând s-o creeze pentru-a o avea nevastă,
Nu vrea să se distreze, ci Lui să-i dovedească
Că lumea lui-i mai bună decât ceea cerească.

În ordinea ce Adam în gând o stabileşte
Şi-o pune pe hârtie, în coduri şi cuvinte,
Şi-n liniştea de astăzi, când doar ştiinţa vorbeşte,
El spune că “Gen-omul” are în trup doar minte.

El nu-L mai vrea pe Tatăl, ce-odată, de demult,
Se ocupa de Terra şi-o lăsa să trăiască,
Vorbind cu taţii noştrii, căci El nu este mut,
Şi-i îndemna, prin suflet, raiul să construiască.

El, copiind pe Tatăl, vrea ordinea deplină,
Pe care n-o-nţelege, dar vrea să se impună
Plantând cip-uri în creier, chiar şi la vreo găină,
Sau la curcani, desigur, căci şi ei se-mpăună.

Astfel Adam şi Eva, ce-aveau suflet divin,
Au devenit doar copii, a fiului gândire,
Din care s-a scos seva ce îi hrănea din plin,
Şi-acopăr’ azi planeta c-o altă omenire.
În primul rând vreau să mulţumesc Andei pentru precizarea făcută într-un mesaj anterior. Pentru a nu mai apare confuzii între el, omul, şi El, Dumnezeu, voi înlocui în poeziile mele, acolo unde este posibil, cuvântul “el” cu “noi”, incluzându-mă şi pe mine în acest noi, incapabili încă să cunoaştem “înţelepciunea lui Dumnezeu prin înţelepciune” (Pavel – 1 Corintieni cap.1.20-21) şi părtaşi la distrugerea planetei fără resentimente, asemeni unor animale (“... fiara a patra ... care mânca, sfărâma, iar ceea ce rămânea călca în picioare.” - Daniel cap. 7.19)
Poezia pe care o prezint astăzi este prima mea poezie, scrisă la începutul lunii martie 2009, şi am mai prezentat-o pe unele site-uri şi într-una din broşurile mele de introducere intr-o nouă şi originală teorie privind creaţia evolutivă. Pe baza acestei teorii am fost caracterizat schizofrenic, neîmpărtăşit, nespovedit, şi probabil s-au abţinut să spună că sunt şi mort fără “i_luminare”.
La început am fost surprins de faptul că românii îi atacă atât de brutal pe cei care încearcă şi vor “să cunoască înţelepciunea lui Dumnezeu prin înţelepciune.” (Pavel) Dar mi-am revenit destul de repede prin terapia poetică.
Conform acestui concept, în opinia mea Adam a avut două etape de somn:
- somn intelectual, demonstrat de oamenii de ştiinţă prin “Teoria Eve mtDNA”, conform căreia prima femeie a omului actual dotat cu neo-cortex, hommo-sapiens, a apărut acum 200000 de ani, iar acum 60000 s-a născut primul băiat dotat cu neo-cortex (câtă asemănare există în această teorie cu legendele antice !!!);
- somn spiritual, exprimat ipotetic de noi prin “Teoria Adam mtDNA”, conform căreia Dumnezeu a transmis direct credinţa Lui doar acum aproape 6000 de ani, primei familii din lume, Adam şi Eva (conform religiei mozaice), dar a transmis lumina Lui şi altor popoare, care au dezvoltat altfel de credinţe. Aceste credinţe sunt acum neînţelese şi “batjocorite” ştiinţific.
Ieşirea din somnul intelectual l-a adus pe Adam la nivelul dezvoltării actuale, în care ştiinţa “bagă ştiinţific pumnul în gură oricărui om care mai crede în Dumnezeu sau în orice altfel de existenţe şi creaţii divine.
Ieşirea din somnul spiritual se face prin diverse tehnici, experimentate de diverse tradiţii, dar din punct de vedere tehnic, numai credinţa adevărată este aceea care poate armoniza oscilaţiile traductorului biologic Adam mtDNA cu unda divină.
Chiar dacă vi se pare straniu, aici este vorba de bio-electronică pură, prin care armonizarea frecvenţei de lucru, pe un anume program de date, a unui laser de bandă largă (Adam mtDNA) se face prin utilizarea unui microprocesor (neo-cortex), pe baza unui program de lucru în care microprocesorul este învăţat treptat să gândească, să memoreze şi să anticipeze evenimentele (LMSC – learning management system control).
Teoria creaţionismului evolutiv al omului” a fost lansată de noi cu scopul lărgirii cunoaşterii umane printr-un nou concept rezultat în urma unui amplu studiu interdisciplinar, la data de 5 aprilie 2009, prin internet, pe adresa http://www.romanialibera.com/articole/articol.php?care=9490 şi a fost criticată şi pe adresa http://www.romanialibera.com/articole/articol.php?care=9525
Anexăm un mesaj transmis prin internet acelor “batjocoritori şi bârfitori”, cu ocazia Sfintelor Sărbătorilor de Paşti din acest an.
Poluarea informaţională şi războiul informaţional sunt în plin proces evolutiv. Eu şi fiul meu am intrat conştienţi şi fără teamă în acest război. Oare cine va câştiga?
“Hristos a înviat!”
Revin cu o poezie, deoarece din martie 2009 am început a scrie şi în versuri şi nu ştiu de la “Cine”-i scrisul, căci până acum păream un om serios, fără a avea asemenea apucături. Poate instinctele poetice, ca şi celelate disfuncţii schizofrenice, vin genetic de la mama, Dumnezeu să o ierte, o simplă credincioasă cu patru clase, care îmi cânta şi îmi recita versuri cand eram mic, dintre care-mi amintesc şi o poezie cu “îngeraşul”, pe baza căreia îmi spunea că omul are trup şi suflet.
Acum, când văd că omul le analizează separat, fiecare pe limba lui, şi nu unitar ca pe ingredientele necesare şi suficiente sintezei unei creaţii durabile, un fel de “perpetum-mobile” pe care omul nu l-a atins decât în gând, deoarece legile materiale au un cuvânt greu de spus, pe care nimic şi nimeni dintre noi nu le poate combate organic, parcă se rupe “ceva” în mine şi medicii nu ştiu să-mi spună, “organic”, ce-i.
Vedeţi voi, poate de aceea cred eu acum în creaţie şi în evoluţie, laolaltă.
Acum, analizând cuvintele lui Pavel (Romani 12.2 - “Să nu vă potriviţi cu acest veac, ci să vă schimbaţi prin înnoirea minţii, ca să deosebiţi care este voia lui Dumnezeu, ce este bun şi plăcut şi desăvârşit.”), încep să cred şi în stagnare.
Acum, când oamenii au creat robotul Adam şi urmează Eva, un robot mai performant, pentru a avea ajutoare în studiul ingineriei genetice, necesară cunoaşterii dincolo de limitele cunoşterii vieţii, acum eu, comportându-mă ca un copil, scriu legende de adormit COPII(LE), în care oamenii MARI nu mai cred. Poate de aceea cred eu acum şi în involuţie!”
În final ei au câştigat, nemaipublicând ultimele mele mesaje şi astfel punând capac unor “Coşciuge” nereprezentative, dar probabil neapreciind simbolicele cuvinte ale lui Macedonski din Lewki.
Noi ne-am trezit şi am început iar să cuvântăm, dar cu siguranţă atâta vreme cât ne va îngădui Dumnezeu şi cât ne vor permite administratorii acestui site.
Poate suntem şi puţin nebuni, deoarece am crezut în programul european de cercetare a cunoaşterii dincolo de limitele cunoaşterii, FP7, şi am solicitat fonduri europene pentru a dota un laborator de genetică în care să demonstrăm ştiinţific adevărata tehnologie de creaţie a omului pe baza informaţiei conţinute în ADN-ul mitocondrial masculin, existent în “coasta lui Adam”; şi responsabilii acestor fonduri ne-au tăiat legătura de comunicaţie.

6. Trezeşte-te Adam!
Nori negrii vin din haos şi, cuprinzând deodată
Culmile cele-‘nalte şi-albastrul cel senin,
Acopăr crucea veche, de secole înălţată
De un popor creştin, cu crudul lor venin
Din mintea deturnată.
Natura e-ncolţită şi Mielul stă închis,
Aproape de zăpada prin cer purificată,
Sub plasa ce popoare treptat i-o au întins,
Ca să clădească liberi planeta mai curată,
Într-un cuptor încins.
Şi undeva, din apă, rasare-n umbră dracul,
Mai blond decât în vise şi, cum profeţii-arată,
Modificat genetic şi-aproape “gol”, săracul,
Şi îl vedem pe stradă, dar nimeni nu-l arată,
Ca scorpia cu acul.
Întins senin la soare, vrea cu lumini deşarte,
Preluate din Geneză, să prindă lumea-n mreje,
Să-mprăştie în oameni surâsul său de moarte
Şi să-i aşeze paşnic, pe sol, ca pe găteje,
Cu cip-uri ca la carte.
Copii se răsfaţă şi-acum, cu limba scoasă,
Cu zâmbetul pe faţă şi cu PC-u’-n braţă,
Ei virtual învaţă şi, modelând, să coasă
Şi să clădească-n umbră o lume ca de gheaţă
Şi-o viaţă mai aleasă.
Cartea e aruncată pe jos, dar pe covor,
Şi numai vreo minune ar scoate-o la lumină,
Pe care animalul, chiar prins acum de dor,
Nu poate s-o-nţeleagă cu mintea lui cretină
Şi beată de amor.
Omul, ce-i o făptură din doi nuclei clădită
Ca printr-o aspră muncă s-atingă nemurire,
E fericit că–n lumea, de ştiinţă împlinită,
Este ispită multă, ce-l duce spre pieire,
În fiinţa zidită.
Bătrânii umblă liberi, şi fără de cravată,
Şi merg la “Vax Museum” să simtă virtual,
O lume ce de idoli este acum pătată
Şi e tot mai departe de-al nostru ideal,
Păstrat la ei în vată.
Eu cred că-i totuşi bine şi-i viitor de viaţă,
Cu animale “negre” ce, simplu, se-nţeleg,
Şi din a lor iubire şi omul va să-nvaţă,
S-o modeleze iaraşi, din vechi, ca pe-un întreg,
Dintr-un ghem de aţă.
Acuma, chiar natura răpusă de azot,
Revine iar la viaţă şi încolţeşte-n turnuri,
Ce-odată-mprăştiară nori negrii peste “TOT”,
Sămânţa milenară, pe care nu o tulburi
Cu gândul tău “non-TOT”.
Cu Gândul şi Cuvântul ce azi pe “TOT” îl ţin,
“Non-TOT” e doar o creangă de ştiinţă ridicată
Pe un suport de datini şi plin de Duh divin,
Ce va să reînvie cenuşa-mprăştiată,
De fumul lor meschin.
Acum e-n lume suflet ce-i luminat divin,
Şi cu bagheta-n mână împunge Eva-n coastă
Să-L vadă iar pe Domnul şi cerul cel senin,
Ce-i dă din nou lui Adam imaginea cea vastă
Şi plinul ce e plin.

Epilog
Trezeşte-te Adam din somnul cel de moarte,
În care ai fost căzut ca să se nască Eva,
Şi vezi-L sus pe Domnul; de grijă o să-ţi poarte
Dacă repari planeta şi-ţi redobândeşti seva,
De care acum n-ai parte.
În acest volum de poezii, aceste personaje divine, Adam şi Eva, sunt în primul rând reprezentanţii familei nucleare, ca celulă de bază a societăţii, iar în al doilea rând ei sunt simbolurile mitocondriilor masculine şi feminine existente în orice corp uman, cărora eu le-am atribuit funcţii specifice de comunicaţie fără fir cu universul, în ciuda geneticienilor moderni care nu mai acordă nici o atenţie celui mai important organ de comunicaţie fără fir existent în corpul uman, Adam mtDNA. Eve mtDNA este un fel de celular pentru comunicaţia terestră şi pe baza căruia se dezvoltă celebra calitate a corpului uman, EQ = emotional coefficient, iar Adam mtDNA este un laser cuantic în cascadă destinat comunicaţiei extraterestre, definind o altă calitate a corpului uman, denumită de noi CQ = confience coefficient.
Prin această poezie am dorit să exprim triumful creaţiei, în care Adam şi Eva vor înţelege scopul creaţiei divine şi-l vor pune în aplicare în viaţa lor de zi cu zi, devenind adevăraţi manageri ai propriilor destine, capabili să separe binele de rău şi să-l tranşeze ferm, asemeni Lui.


7. Zborul lui Adam

Motto: Exodul –cap. 33.19 – “Eu Mă îndur de cine vreau să Mă îndur.”

Se-adună câmpuri, câmpuri, a gândurilor patimi
Ce se dezvoltă-n omul acaparat de idoli,
Ce îşi expun pe faţă al lor dispreţ de datini
Şi sunt cuprinşi, în fizic, de-orgasmul unor bivoli.

Mulţi oameni fac în viaţă ceea ce văd pe scenă,
Fără să înţeleagă care-i al nostru rol
Şi fără să priceapă că idolul i-o trenă
A celui ce conduce poporul ca pe-un stol.

Plăcerea-i la putere şi înfrânarea-i scârbă
A celor ce, sub patimi, trăiesc fără vre-un scop
Şi vor să-şi vadă fii mergând ca ei, pe sârmă,
Cu care tot neghiobul va fi legat în snop.

Ce vrea oare să-nsemne puterea celulară,
Ce-i scrisă-n noi, genetic, prin şiruri de cuvinte?
Sau ce vrea să însemne invazia stelară
A miilor de astre, ce se împlântă-n minte?

Oare nu vezi, că-n umbră, stă cineva ce râde
Şi huzure cu tine? Dar mintea lui lucrează
Şi-ncet, încet cuprinde, ca gândul unui gâde,
Imensul câmp de gânduri, pe care-l modelează.

Suntem conduşi în cârduri, indiferent de rase,
Şi îndemnaţi să râdem şi să trăim din plin
Modele limitate, ca astrele în case,
Ce modelează corpul şi gândul cel senin.

Voi ştiţi ce-i ADN-ul şi cum se prelucrează
De cei ce vor să vadă poporul încadrat
În oştile conforme cu gândul ce urmează
Sloganului de astăzi, “poporu-i împărat”?

Un singur gând animă pe cei ce ne-mpresoară:
Să taie naturalul din lumea celor mulţi,
Să ne conducă chimic şi sufletul să moară,
Ca noi să fim copii celor câţiva adulţi.

Dar nu copii cu suflet, ce vor ca să devină,
Prin liberul arbitru din astă lume vastă,
Ca Cel ce ne-a dat viaţa şi linia divină,
Pe care taţii noştri ne-o implantează-n coastă.

Ei vor să fim roboţii ce merg frumos la muncă,
Pe noile plantaţii cu conturi virtuale,
Şi să lucrăm în şiruri ce ei pot să conducă
Prin cip-uri implantate în locuri naturale.

Azi ştim cam tot ce-n lume poate să se întâmple
În fizicul în care, prin câmpuri, se propagă
Ideile nebune şi visurile multe, celulele ce umple,
Şi ne conduc la boală; şi… chiar de mori, dai şpagă.

Ce vrea ca să însemne acest model de viaţă?
Un corp frumos de linii, ca băncile la şcoală,
În care tot ce mişcă la un semnal îngheaţă
Şi cel ce astăzi râde nu poat’ ca să se scoală.

Totul va fi comandă şi totul controlat,
Ca nimeni să nu mişte fără vreo socoteală,
Ce-ar supăra, dramatic, pe cel ce-i împărat
Şi-ar altera conceptul de lume ideală.

Dar, din “Natura Mamă”, a apărut un “Ghimpe”
Ce-ncurcă locul mândru al noului concept
Şi nu vrea să cedeze şi nici nu vrea să intre
În lumea cea bogată, dar fără suflu-n piept.

În El se-adună ţepii celor ce, fără teamă,
Se plimbă liberi, mândrii în libertatea sfântă,
Şi-acceptă, fără ură, şi pe cei ce n-au mamă,
Şi codrul, şi natura, şi tot ce nu cuvântă.

E-o lume ce respectă tradiţia străbună,
Ce stă umil la coadă să fie luminată
De Cel ce astăzi tace, şi pare că-i nebună,
Căci nu aleargă-n haos, ca lumea îmbuibată.

E-un alt concept de viaţă, trăită în durere,
În lipsuri şi-n ofensa celui ce azi conduce;
E-o lume care, mută, e liberă să spere
Că-i viaţă după moartea celui ce duce-o cruce.

Astfel, “Ghimpele” creşte şi, fără de sfială,
Cuprinde multă lume, ce liberă aderă
La jugul şi povara celor ce-n zori se scoală
Cu gândul că-n vecie vor fi săgeţi de sferă.

Din nou, Adam şi Eva, ce-odat’ stăteau de vorbă
Cu Cel ce nu se vede şi pare că e mut,
Prind aripi luminate şi ies din astă ciorbă,
A celor făr’ de viaţă, şi se desprind de lut.

Zamolxe şi Tomiris, pe tronul vechii Dacii,
Au conceput, din vremuri, că vor avea un Fiu,
Ce va să lumineze, în veci, nu doar Carpaţii,
Ci şi pe cei ce astăzi nu-şi pun la trupuri frâu.

Zamolxe şi Tomiris îşi întind din nou mâna
Şi vor din nou să dreagă, aşa cum s-a mai spus,
A noastră viaţă, templu, ce stă la îndemâna
Şi celui de pe Terra, dar şi Celui de sus.

Managerul, ce astăzi se naşte din Adam
Prin coasta ce-o brodează în ADN pe Eva,
Nu mai e orb ca Samson şi nu mai strigă-n van.
El are-acum puterea; un ideal al Celui ce dă seva.

El e un Fiu ce-nconjur’ planeta cea albastră
C-un mândru brâu de aur, încins pe-un os divin,
Ce-nvinge-n veci hazardul, ce-a prins inima noastră
Prin care curge, astăzi, doar sânge cu venin.

El a învins destinul, ce-n astre este scris,
Pentru-a căli, prin geruri, pe Adam şi pe Eva,
Şi a creat aripe, ce le-a montat, ca-n vis,
Pe umerii cei asprii ai celor ce ţin seva.
8. Războiul genelor
Aceasta este poezia cu care am început acest comentariu “Despre proiectul genomului uman” şi nu o mai redau, deoarece se află la începutul pledoariei mele.
În opinia mea, ea este cea mai sugestivă şi cea mai reprezentativă creaţie poetică a mea destinată caracterizării pe scurt a acestui subiect de transformare a omului prin inginerie genetică.
Astăzi voi face un scurt istoric al marilor profeţii ale lumii şi apoi voi descrie genetica, aşa cum o văd eu prin prisma câmpurilor energetice (un fel de vânturi nevăzute – vezi expresia utilizată de profetul Daniel, cel care descrie cel mai bine şi cel mai scurt CREATIA si EVOLUTIA la un loc – cap.7) şi teoria sufletului uman.
Cultura umană înregimentată sau nu în vreo religie, numită de noi a şaptea candelă divină, nu înseamnă numai ştiinţă şi tehnologie, ci şi întreaga artă, sportul şi alte activităţi ale umanităţii. Ea contribuie alături de marile concepte religioase la adevărata zidire a lui Dumnezeu (Apocalipsa).
Datorită lipsei unei credinţe înţelepte în Dumnezeu, noi oamenii încă nu înţelegem viaţa la adevărata ei valoare, iar noi creştinii considerăm că toate evenimentele fericite care se petrec în viaţa noastră sunt daruri divine, iar cele rele sunt pedepse ale lui Dumnezeu.
Noi aducem o nouă viziune despre creaţie şi evoluţie şi spunem, utilizând o expresie des utilizată de oamenii de ştiinţă, că este o ipoteză cu un mare grad de credibilitate.
Dacă privim prin informaţiile biblice, vom vedea că, după crearea omului, Dumnezeu a transferat întreaga responsabilitate lui Adam şi Eva, cărora le-a spus să muncească şase zile, iar una să se odihnească, iar apoi El s-a odihnit. Religia iudaică ne spune că acest fapt s-a petrecut acum 5770 de ani. O altă informaţie ne spune că o zi este ca o mie de ani, iar profetul Daniel ne spune în cap. 12, paragraful 11, că “din vremea când va înceta jertfa cea de-a pururi şi va începe urâciunea pustiirii vor fi o mie trei sute treizecişicinci de zile”.
Dacă privim pe net, prin informaţiile recente, vedem că oamenii de ştiinţă au devenit, pe lângă cei mai aprigi batjocoritori ai religiilor lumii datorită, zic ei, acceptării cu credulitate de către oamenii needucaţi a informaţiilor obţinute prin revelaţii neexplicate ştiinţific, adevăraţi profeţi, fiind capabili, pe baza cunoaşterii destul de bună a realităţii, să elimine celebrul principiu al incertiddinii din mecanica cuantică, pe baza căruia hazardul este cel care a creat viaţa şi care o guvernează. Dar unele din profeţiile actuale sunt sumbre, ca şi cea a celui mai cunoscut om de ştiinţă al momentului, fizicianul Stephen Hawking, care apreciază că omenirea va avea probleme serioase cam peste două sute de ani, dacă nu găseşte soluţii de transfer a vieţii unice existentă pe Terra pe o altă planetă. Recent, celebrul site de ştiinţă The Scientist a analizat profeţiile sumbre făcute de omul modern pe baza analizei DIRECTIEI şi VITEZEI de deplasare (celebrele variabile din ecuaţia mecanicii cuantice, despre care se spune că nu pot fi determinate cu precizie, amândouă în acelaşi timp) şi spune că ele subminează autoritatea şi politica strategică a ştiinţei. Ei spun că astfel de profeţii, la care se adaugă celebrele profeţii apocaliptice tradiţionale şi religioase, produc confuzie în mintea omului de ştiinţă, care, în opinia lor, ar trebui să fie preocupat doar de munca lui, asemeni unui ROBOT care nu vede şi nu aude altceva decât i se dictează de la baza de date la care este conectat.
Analizând istoria, tragem concluzia că astfel de concepte au fost dezvoltate de multe sisteme sociale de-a lungul evoluţiei umanităţii, în care cei care erau la putere îşi impuneau punctul lor de vedere cu forţa. Cel puţin acum nu mai suntem arşi pe rug pentru “inepţiile şi elucubraţiile” pe care le spunem (am utilizat expresia folosită de partenerii mei de dialog de pe site-urile menţionate anterior) şi care ar putea deforma actualul concept ştiinţific al apariţiei vieţii, HAZARDUL.
Sunt mulţi oameni care se tem de Apocalipsă sau de un astfel de sfârşit al lumii prevăzut şi de alte tradiţii, iar alţii sunt adepţi ai teoriei exprimate de Nietsche, conform căreia Dumnezeu a murit.
Eu sunt adeptul OPTIMISMULUI APOCALIPTIC şi cred, că toţi au dreptate în felul lor, în funcţie de baza de date pe care au accesat-o. Din punctul de vedere al religiei creştine, Dumnezeu se odihneşte şi, chiar dacă mai răspunde la “mail-urile” transmise de oamenii credincioşi, producând minuni pe care noi nu le putem acum explica ştiinţific şi nici nu vrem să le explicăm, Adam şi Eva trebuie să-şi ia în serios “jobul” l-a care s-a înhămat şi să creeze raiul pe pământ. Conform acestui concept, bunele şi relele din viaţa noastră sunt simple reacţii la complexitatea gândurilor, cuvintelor şi faptelor noastre, un fel de reflexii şi refracţii de unde electromagnetice existente într-un univers perfect conceput şi care funcţionează pe principiul reacţiei inverse, pe baza unor legi aşa zis naturale, descifrabile de către om.
Principalele baze de date inteligibile din universul nostru sunt DUHUL SFANT, DUHUL OMULUI şi REFLEXIILE ASTRALE ale duhului omului (Pavel – noi nu am intrat în duhul omului, ci în Duhul lui Dumnezeu; Soarele şi Luna sunt pentru popoare, nu pentru fii lui Dumnezeu).
Tradiţiile şi religiile poapoarelor Americii Latine se bazau pe analiza reflexiilor astrale, astfel încât ele s-au lăsat voit măcelărite de către grupuri mici de conchistadori, datorită credinţei lor.
Tradiţiile şi religiile asiatice se bazează pe analiza Duhului Omului obişnuit, prin blocarea funcţionării creierului, de aceea pot pătrunde în el şi-l pot manevra cum vor.
Religiile iudaică, creştină şi islamică se bazează pe informaţii recepţionate direct de la Dumnezeu de către diverşi profeţi, prin accesarea Duhului Sfant, pe baza unor tehnici de descărcare a creierului de una din cele mai importante sarcini organice a lui, controlul proceselor biologice din corp, privite ca nişte necesităţi comandate pe baza realităţilor fizice existente în jurul lui (mâncare, băutură, femei, îmbrăcăminte şi tot felul de ispite organice care-i asigură o satisfacţie şi un comfort mai mult sau mai puţin “necesar şi suficient”, ca să folosesc o expresie matematică pe care eu o utilizez foarte des).
Dacă privim la un nou concept al evoluţiei umanităţi despre care ne informează organizaţia “Natura 2000”, vom vedea că omul şi-a propus să păstreze viaţa aşa cum este pe o porţiune de 10-15% din suprafaţa Terrei, care asigură supravieţuirea nemodificată genetic a peste 96% din speciile existente. Dacă privim pe “net”, observăm că lumea pregăteşte “arca lui Noe” undeva într-un depozit de seminţe construit în Norvegia (omul a evoluat şi îşi dă seama că pe o arcă nu este loc pentru toate speciile, dar poate fi loc pentru seminţele lor, nemodificate genetic), pentru care a cotizat şi Bill Gates, plantele şi animalele destinate hranei populaţiei sunt modificate genetic în proporţie de 86%, iar, prin “Proiectul Genomului Uman”, se preconizează crearea unei vietăţi biologice a cărei viaţă să fie controlată 100% de către om şi, aşa cum îmi place mie să mă exprim ca un constructor satisfăcut de rezultatele muncii lui, voi spune că “Apocalipsa este în progres”; nu există nici o întârziere faţă de proiectul divin transmis nouă de vechii şi de noii profeţi ai lumii. Iisus ne-a transmis prin apostolii lui că atunci când vom vedea că omenirea se pregăteşte de “potop”, ca pe vremea lui Noe, vremurile vor fi aproape.
Chiar dacă noi nu-L vedem pe Dumnezeu, putem constata singuri din “Războiul genelor” că viaţa este mai mult decât simpla adunare matematică a genelor “unuia cu uneia”, şi că din această combinare divină s-a născut un infinit de fiinţe mai mult sau mai puţin inteligente (IQ), simţitoare (EQ) şi credincioase (CQ). Putem spune, cu mâna pe inimă, că logica matematică a adunării 1+1=2, nu este valabilă în genetică, deoarece combinarea celor două fiinţe divine poate duce la rezultate variabile de la zero (vezi cazurile cuplurilor infertile, despărţite, etc. şi ai căror copii sunt distruşi şi fizic şi moral) până la infinit (aşa cum este demonstrat ştiinţific prin teoria evoluţiei umanităţii, Eve mtDNA, completată de noi cu teoria Adam mtDNA).
În concluzie, viaţa este mai mult decât matematică, decât fizică, decât chimie, decât filozofie, decât teologie, ... “şi am putea spune multe, fără să terminăm; într-un cuvânt El este toate!” - Iisus Sirah, cap.43.31
Mâine voi continua cu teoria sufletului omului şi cu viziunea mea despre acest război genetic, care va fi ultimul război al umanităţii, un război invizibil în ochii noştri.
LA MULŢI ANI!, vă urez tuturor celor care purtaţi numele sfinţilor Mihail şi Gavril, sărbătoriţi astăzi de către creştinii ortodocşi.
9. Muza
Astăzi vă transmit o poezie pe care am scris-o în perioada în care eram batjocorit pe net de persoane a căror cunoaştere este obţinută doar prin raţiune (pentru mine ei fiind adevăraţi “monştrii sacri” ai cunoaşterii ştiinţifice, care acum este considerată adevărul suprem, nu numai de ei), după care pe site a apărut o fostă colegă de facultate, actualmente profesoară la Universitatea de stat din Cluj, luându-mi apărarea într-un mod cât se poate de elegant, de neutru şi de raţional, şi pe care eu am comparat-o cu o “muză” salvatoare.

Motto: Calliope, una din cele 9 fiice ale lui Zeus şi Mnemosyne, este considerată muza poeziei epice.
Când am pornit, pe internet, să expun noua teorie,
Eu am crezut, vorbind de Domnul, c-am să le fac o bucurie.
Dar teoria-i atacată, cum nu credeam că azi există
Aşa atacuri; ele fac valuri, dar nici unul nu persistă,
Ci doar te leagănă pe pistă.
Să rostesc acum cuvinte ce nu sunt frumos de spus?
Nu, căci eu, când merg pe stradă, nu aş părea că sunt urs.
Uneori, când câinii latră atunci pe drumeag când mergi,
Te întrebi, de bună seamă, de-s animale întregi,
Minuscule sau sunt blegi?
Dar poate că au dreptate, atunci când şi ei vorbesc,
În alte limbi, desigur, ce nu le-nţeleg. Greşesc?
Ce mică îmi pare lumea şi ce mari câinii îmi par!
Căci adeseori, în noapte, chiar în vise eu tresar
Şi mai trec şi pe trotuar,
Fără a avea intenţii clare de a călca pe cineva,
Ci doar să privesc vitrine şi pentru-a mă informa.
………………………………………………………..
Se spune că noaptea-i sfetnic şi că uneori te amuză,
Căci pe lângă monştrii clasici, ce-ţi aduc numai acuză,
Mai apare şi vreo muză!

Deoarece această poezie este scurtă, am să vă mai reţin atenţia cu câteva informaţii despre gene şi despre sufletul uman, despre care noi spunem, pe baza unei analize interdisciplinare, că acompaniază aceste gene umane, într-un mod miraculos şi nevăzut. Dacă privim nano-tehnologia structurii ADN-ului observăm magnifica construcţie a acestei structuri dublu spiralate, în care perioada de repetare este de 34 Angstromi (3,4 nanometri), iar punţile de legătură au un pas de 3,4 Angstromi. Dacă privim celebrul Adam mtDNA ca pe un şir de antene de microunde, vedem structura lui formată din 9 dipoli cu diametrul de 3,4 microni, iar celebrul Eve mtDNA este structurat ca un “şarpe încolăcit şi introdus într-un sac” (probabil şarpele din pomul cunoaşterii), un fel de structură matriceală (vezi CIP-ul din telefonul mobil) sau un fel de antenă log-periodică introdusă într-o cavitate ovoidă cu lungimea de 0,25 – 10 microni şi diametrul de 0,25 – 5 microni.
Noi intervenim IPOTETIC în actualul concept ştiinţific al “Evei mitocondriale”, bazat pe procesele de fecundare şi de multiplicare celulară, vizibile la microscop, şi adăugăm un nou concept privitor la “ADN-ul mitocondrial al lui Adam”.
Conceptul nostru se bazează pe existenţa fizică şi de netăgăduit a mitocondriilor adamice în spermatozoizii băieţilor “născuţi” natural (astfel încât nimeni nu poate contesta acest adevăr vizibil, repetabil şi demonstrabil), nu “făcuţi” în vitro (am folosit celebra expresie teologică “născut, nu făcut”) şi pe speculaţia unei informaţiei biblice, care spune că aceste date privitoare la secretul de creare al omului ar exista în “coasta lui Adam”.
Deşi Biblia nu este considerată de oamenii de ştiinţă ca o carte care ne-ar putea lumina ştiinţific, legătura dintre trup, suflet şi duh, privită prin informaţiile biblice o găsim destul de explicit în Pavel, Evrei 4.12 – “Căci cuvântul lui Dumnezeu e viu şi lucrător şi mai ascuţit decât orice sabie cu două tăişuri, şi pătrunde până la despărţitura sufletului şi duhului, dintre încheieturi şi măduvă, şi destoinic este să judece simţirile şi cugetările inimii.”, şi în Pavel, II Corintieni 3.2 – “Arătându-vă că sunteţi scrisoare a lui Hristos, slujită de noi, scrisă nu cu cerneală, ci cu Duhul Dumnezeului Celui viu, nu pe table de piatră, ci pe tablele de carne ale inimii.”
Din punct de vedere medical, structura sternului este privită ca o sabie, iar vârful ei este numit apendicele xifoid (în traducerea greacă a Bibliei găsim expresia xifos, pentru vârful sabiei cu care scrie duhul), iar tablele de carne ale inimii sunt celebrele elemente figurate ale sângelui, care se produc numai în măduva osoasă din stern, despre care biblic se spune că “sângele este viaţa”, astfel încât acest treductor biologic ar putea influenţa calitatea acestor elemente figurate.
Aceste comparaţii pot fi simple speculaţii, dar apendicele xifoid este locul de masaj în cazul pierderii pulsului cardiac, deasemeni o subarmonică a duhului (lecţii de prim ajutor medical), organele implantate în corp prin tehnologia celulelor stem se reîmbolnăvesc, fără nici un alt motiv, după 40 de zile de aceeaşi boală pe care a avut-o organul înlocuit (conferinţa de la Heidelberg 2008), informaţiile din “Eva mitocondrială” modifică invizibil informaţiile din ADN-ul nuclear, fără ca oamenii de ştiinţă să înţeleagă motivul acestui fenomen (The Scientist, august 2009), iar un nou duşman nano apare nevăzut şi modifică ADN-ul procesat în vitro de geneticieni la noile culturi destinate tratamentelor medicale şi nu numai (The Scientist, noiembrie 2009).
Cu siguranţă “ceva” sau “Cineva” nevăzut se amestecă în treburile noastre şi “pune foc în ecuaţii” (am utilizat celebra expresie a lui Stephen Hawking), un foc care nu arde, dar prin care Dumnezeu poate comunica cu noi (Ieşirea -exodul 3.2), asemeni comunicaţiei moderne făcută de om la marile spectacole, prin holograme.
Dacă privim la informaţiile genetice despre fecundările dintre spermatozizii umani cu ovule de animale sau la preluarea unor gene sănătoase de la o altă mamă donatoare de ovule pentru a înlocui genele bolnave ale adevăratei mame (s-a “făcut” în vitro un copil cu două mame biologice), atunci, ducându-ne cu gândul tot la Biblie (“să nu ne culcăm cu animale” sau “să nu amestecăm seminţele”), pe noi personal nu ne miră acest amestec miraculos al introducerii altor informaţii în ADN decât cele dorite de om, chiar dacă ele par a fi o “taină” pentru oamenii de ştiinţă, iar teologii spun simplu că este o taină venită de la Dumnezeu.
Privitor la bolile de sânge şi la cauzele lor nevăzute, în Biblie găsim deasemeni o informaţie interesantă privitoare la consumul de carne de animale, din care trebuie să se scurgă tot sângele: “Numai carne cu sângele ei, în care e viaţa ei, să nu mâncaţi.” (Facerea 9, 3-4) “
Nu mai continui pe această temă şi vă spun simplu că “DUHUL UMAN” este o coardă energetică liberă (free string theory), conectată energetic cu un traductor biologic încastrat în apendicele xifoid (coasta lui Adam), pe care fiecare individ va depozita toată informaţia trăirii personală a lui. Această informaţie este mai întâi depozitată pe ADN-ul nuclear al celulelor din organism, apoi se transmite, prin copiere, pe ADN-ul mitocondrial feminin (vizibilă acum ştiinţific), dar şi prin copiere pe suportul traductorului organic Adam mtDNA, pe baza căruia o va transmite la toţi moştenitorii lui, chiar dacă este băiat. Calculată simplu după lungimea de undă a spiralei de ADN, această coardă liberă a duhului uman are o frecvenţă de aproximativ 90 PTz, frecvenţa de rezonanţă a traductorului biologic, numit suflet organic masculin Adam mtDNA, este o subarmonică de ordin superior a duhului persoal, având frecvenţa de 30THz, iar frecvenţa de rezonanţă a componentei feminine a sufletului uman, Eve mtDNA, este de asemeni o subarmonică de ordin inferior, având frecvenţa de rezonanţă de 300 MHz. Marea calitate a laserului cuantic în cascadă Adam mtDNA este că el poate baleia întreaga plajă de frecvenţe, de la frecvenţa terestră pe care lucrează mitocondriile feminine până la frecvdenţa duhului divin, acest proces fiind comandat prin microprocesorul biologic individual, numit creier, al cărui rol este de a împăca cu înţelepciune necesităţile organice necesare şi suficiente funcţionării trupului cu necesităţile spirituale setate de Dumnezeu pe duhul individual al fiecărui om.
Acum există în lumea ştiinţifică o criză a geneticii manifestată explicit de oamenii de ştiinţă. Lumea genetică s-a aflat tot timpul în criză: criză de ovule umane şi a apelat la ovule de animale, criză de sânge şi a produs sângele artificial PolyHeme, criză de organe şi a produs celulele stem, criză de conştiinţă în crearea genomului şi a produs spermatozoidul artificial pentru a evita critica teologică referitoare la duhul uman transmis de Dumnezeu, criză de atacuri nevăzute la ADN-ul uman modificat genetic şi... lumea descoperă continuu tot felul de crize. Eu aş spune că tot timpul am fost într-o criză de înţelepciune, motiv pentru care este cazul ca Adam să se trezească din somnul spiritual şi să organizeze managerial o negociere a întregii cunoaşteri umane pentru “a-şi pune în aplicare arta de a inventa lucruri noi în vederea încheierii disputelor cu scopul de a progresa în timp scurt.” (Leibnitz – Metoda certitudinii). Principalul rol al religiilor în cultura umană a fost, este şi va fi de a pondera excesul de cunoaştere dincolo de limitele cunoaşterii, pentru a nu periclita calitatea vieţii. În managementul calităţii, calitatea este definită ca fiind conformanţa cu cerinţele. Dar cerinţele pot fi induse prin marketing peste limita de distrugere a vieţii, astfel încât eu definesc această noţiune astfel: calitatea este ceva care nu produce neconformităţi, ceva determinabil în timp prin reacţie inversă.
Simularea virtuală este acum o metodă modernă de prevenţie a apariţiei neconformităţilor, este o unealtă strategică a oricărui manager înţelept.
Războiul genetic a început mascat din perioada celui de-al doilea război mondial şi se desfăşoară nevăzut sub ochii noştrii în lumea “Angstromi”-lor, dar vizibil sub lupa microscoapelor ştiinţifice şi a luminii divine. El este ultimul şi cel mai necruţător duşman al calităţii vieţii noastre, deoarece nu cunoaştem inamicul, mascat de puzderia de microlaboratoare genetice existente în lume.
Observaţie: tot ceea ce am scris aici sunt ipoteze teoretice, urmând “a fi sau a nu fi” confirmate de oamenii de ştiinţă (am utilizat celebra expresie a lui Shakespeare din Hamlet), dar toate au la bază fundamente ştiinţifice combinate cu cele teologice.
10. Cântecul Patronatului pe timp de criză
Motto: Ecclesiastul 3.13 – “Să trăieşti bine de pe urma muncii tale.”

Când eram patron în junglă,
Comerţul nou din România,
Nu aveam baiere la pungă;
Credeam că asta-i omenia.
………………………………..
Puşca şi cureaua lată,
Ce patron eram odată;
Aveam conturile pline
Şi femei cum se cuvine.
Treceam pe-acasă într-o doară,
Uitasem că am Mărioară
Şi că am şi doi copii;
Îi vedeam, pe toţi, stafii.
Sufletul ei din piept, divin
Mi se părea că e un chin;
Dojana ei era teroare;
Eu duceam alteia o floare.
Căldura ei, din trup organic,
Mi se parea ceva satanic;
Doar blondele, de-aşezăminte,
Îmi erau mie lucruri sfinte.
Eram un crai ca în poveşti,
Umblam călare în caleşti,
Mai călăream şi-n altă parte,
Fiinţe foarte educate;
Dar nu prin universităţi,
Căci n-am văzut la una cărţi,
Şi nici pe la vreo mănăstire,
Căci n-am văzut nici o psaltire.
Ele au fost educate-n junglă,
Unde organu-i o avere,
Ce trebuie subtil s-ajungă
La cel ce-a ajuns la putere.
Vedeam parfumuri şi scofeturi,
Bijuterii şi acareturi,
Şi lenjerii din toate cele;
Iar acum stau şi plâng cu jele.
Stau pe labe, ca Grivei,
Şi mă bucur la doi lei,
Care intră-n bătătură,
Doar pentru ceai, nu şi friptură.
Aoleu şi vai de mine,
Nici un contract azi nu mai vine;
Vin doar gânduri din văzduh;
Eu le-ntocmesc, le dau alt duh.
Din când în când mai scriu poveşti;
Le scot din suflet; când citeşti
Prin cărţile din amfiteatru,
Poveştile vin ca la teatru;
Ele-au actori necunoscuţi
De cei ce-şi zic acum adulţi;
Vorbesc de Adam şi de Eva,
Dar nu de ei, ci doar de seva
Din trupul lor plăpând, fragil
Ce sunt în trup ca un mobil:
Unul e-un mobil celular,
Care te-ndeamnă la grătar,
Iar altu-i un mobil de lucru
Cu Cel ce ne-a dat nouă duhu’.
Astfel, dintr-un mândru patron,
Am ajuns azi ca un bufon,
Căci cei de care v-am vorbit,
Stau de profit, nu de citit;
Dar şi la ei vezi cărţi pe raft,
Proiecte, denumite simplu, draft.

Eu nu sunt nici artist, autentificat de către diverse foruri culturale, nici om de ştiinţă, certificat de Academie, şi nici teolog, certificat de Patriarhie. Eu sunt un simplu manager al unei mici companii private şi, aşa cum îi place Marianei, soţia mea actuală, să-mi spună referitor la creaţiile mele artistice, sunt un plagiator sau, cum bine este definit managerul în dicţionarul german din care derivă această denumire, sunt un “speculant” al cunoaşterii actuale.
Poezia prezentată astăzi este un bun exemplu al celor spuse mai sus.
Dar fiindcă sunt un manager al cunoaşterii şi calităţii totale, atestat de multiple certificate obţinute intern şi internaţional, mai lansez câteva ipoteze îndrăzneţe:
1. BIBLIA este cea mai bună carte de management total, existentă în lume;
2. GAURA NEAGRA este groapa de gunoi a universului nostru ceresc, despre care Stephen Hawking a spus că este plină de lumină şi informaţie şi că este în creştere. Tot el a spus că universurile care au găuri negre nu au nici un viitor. Eu vin şi spun că ea este IADUL, un fel de oală cu capac pentru a închide etanş deşeurile, un ghid de undă în care sunt închise toate corzile eliberate de trupurile materiale, care au fost neconforme Manualului de Management menţionat mai sus, şi este controlată printr-o tehnologie bazată pe legile câmpurilor magnetice;
3. Produsul final al acestei creaţii este un LASER SFERIC format din corzile eliberate de trupuri, dar conforme Manualului de Management, al cărui nucleu este sufletul Omului Dumnezeu Iisus Hristos; astfel, atunci când numărul acestor corzi va atinge punctul critic de amorsare a RAIULUI (asemeni reacţiilor nucleare), acest FIU al OMULUI, o vietate divină complexă plină de lumină şi informaţie, va trece şi la reciclarea coşului de gunoi, prin tehnologia găurii de vierme (Biblia - “judecata I-am dat-o Fiului”);
4. Componenta organică a sufletului uman, alături de sufletele celorlalte vietăţi terestre (animale, plante, microorganisme) formează un câmp energetic reutilizat ciclic în reînvierea unor noi vietăţi, astfel încât aceasta este tehnologia reîncarnării promovată de unele religii, dar menţionată şi de Biblie în Ecclesiastul 3.19-21.
5. Toate aceste fapte se petrec în interiorul unei cavităţi rezonante a cărei membrană este un câmp energetic protector (“tăria” menţionată în Geneză), în interiorul căreia a introdus un bio-clistron reflex (spermatozoidul), pentru a realiza armonie pe baza comenzii acestuia de către un bio-procesor (creierul) prin educaţie.
6. După armonizarea unui număr necesar şi suficient de duhuri umane, noi pământenii vom stăpâni tehnologia evadării din această cavitate protectoare, devenind extratereştrii pentru vietăţile create pe o nouă planetă (deja observată de astronomi); acolo omul “va fi dus la izvoarele vieţii” (Apocalipsa).
Astfel, ca orice proces de transformare pământesc, care are ca finalitate armonia materială cu cea spirituală, şi procesul de transformare cerească are o finalitate (Biblia – “nimic nu este făcut fără rost” sau “cum este în cer, aşa şi pe pământ”), exprimată diferit de mine, dar oarecum în ton cu cunoaşterea umană actuală, în care oamenii de ştiinţă cu har, un fel de sfinţi ai actualei religii la putere, văd prin ecuaţii matematice şi această lume invizibilă muritorilor de rând, în care informaţia este aceeşi; doar suportul de stocare diferă.
Cel puţin eu aşa aş face, dacă aş fi un MANAGER CERESC sau PAMANTEAN, aş utiliza întreaga cunoaştere umană, chiar dacă pare diabolică, schizofrenică sau visătoare. Există loc ponderat pentru fiecare.
Vă redau în continuare un banc despre creaţie şi evoluţie, extras din mirificul folclor popular românesc:
după primele lecţii de la grădiniţă:
Fiica – Mamă, cum am apărut noi oamenii pe pământ?
Mama – Vezi tu draga mamei, Dumnezeu a creat la început prima familie de oameni, bărbat şi femeie, pe Adam şi Eva. Apoi ei au evolut spiritual, au înţeles ce înseamnă iubirea şi, prin naşteri succesive în timp, au contribuit la apariţia oamenilor divini care există acum pe pământ.………………………………………………………………….
după un timp petrecut la şcoala primară:
Fiica – Tată, cum am apărut noi oamenii pe pământ?
Tata – Un mare savant al omenirii, Charles Darwin, a studiat fenomenul evoluţiei speciilor şi a tras ştiinţific concluzia că la început pe pământ au fost vegetalele, apoi au apărut animalele, iar omul se trage din animale, prin evoluţia capacităţii lui de a specula ceea ce îi era util existenţei.……………………………………………………………………
după un timp petrecut la liceu:
Fiica – Mamă, tata mi-a spus că omul de ştiinţă nu vorbeşte despre Dumnezeu şi spune că noi oamenii ne tragem din animale!!!???
Mama – Da, fata mamei, şi tatăl tău are dreptate. Eu l-am lăsat pe el să-ţi spună asta, pentru a nu-l numi eu speculant. Familia, din care provin eu a fost creată de Dumnezeu şi este divină, iar cea din care provine tatăl tău se trage din animale, prin procesul de selecţie naturală.
Observaţie: câtă asemănare există între acest banc şi vorbele biblice, numai că acolo faptele se petrec invers: “Fii lui Dumnezeu, văzând că fiicele oamenilor sunt frumoase, şi-au eles dintre ele soţii, care pe cine a voit.” (Facerea, 6.2) sau “Ele pot să fie soţii ale acelora care vor plăcea ochilor lor, numai să fie soţii în neamul seminţiei tatălui lor.” (Numerii, 36.6)
Notă informativă – Eu am mai fost căsătorit odată, căsătorie din care a rezultat un fiu, iar cu a doua soţie, Mariana (un nume provenit din Marioara prin tehnologia evoluţiei), am doi copii;
vorba bancului, prima soţie m-a părăsit, iar a doua nu... şi nici eu pe ea, chiar dacă am traversat şi eu perioada de speculant a oportunităţilor de pe piaţă, inclusiv suflete libere..
Multumesc pentru sfat.
Sa stiti ca m-am gandit la asta si pe cartile editate apare numai Alexandru Boris.
Dar asta este numele, sunt multi in cercul meu de afaceri care ma cunosc astfel si n-am ce sa fac; iar pe de alta parte sper ca Macedonski sa aiba dreptate cand a rostit versul: "Din cosciug inchis aproape, iese zbor de biruinta." Cei de pe site-ul unde am expus prima oara Teoria Creatiei Evolutive mi-au pus capac, dar poate n-au batut cuiele suficient de bine si iata, inca mai respir... cel putin sufleteste.

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2019   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor