Ma chinuie o intrebare de ceva timp: De ce refuzam tot mai mult sa citim? De ce sunt tot mai putini cititori fanatici in ziua de azi? Si de ce tot mai multi ridica parca un zid intre ei si cuvantul scris?
Ori de cate ori arunc in virtual indemnul pentru lectura, nu se poarte sa nu ma trezesc cu injuraturi sau macar cu reprosuri: "De ce imi pui asta sub ochi???"
Are cineva raspunsul?

Vizualizări: 844

Răspunde la Aceasta

Răspunsuri la Aceste Discuţii

Eu citesc mereu ,oriunde plec am nevoie de carti ca de aer si sunt inca tanara ,consider cartile o imbogatire spirituala fara de care viata ar fi mai plictisitoare!Nu cred ca se citeste mai putin desi televizoarele calculatoarele infloresc in fata noastra
Si eu incerc sa citesc oriunde si oricand. Din pacate... nu apuc sa citesc cat de mult mi-as dori
Cred ca am un raspuns destul de plauzibil. Setea de prostie si "vedetele" care ne sunt bagate pe gat. Tinerii nu citesc pentru ca asa e "cool", pentru ca asa fac "VIP-urile", pentru ca "nu ne trebuie scoala ca sa fim cineva". E informatia la indemana oricui si e mult mai tentant sa cautam pe internet dacat sa punem manuta pe o carte. Din pacate nici vocabularul celor care nu citesc nu e prea bogat.Se rezuma la catva cuvinte provenite din engleza, altele pocite, altele care suna oribil din punct de vedere gramatical. In concluzie....Trebuie sa citim ca sa ne mentinem in stadiul in care ne aflam....sa nu decadem mai tare...
Daca nu ni se mai face educatie din afara, ar trebui sa ne educam si singuri. Nu crezi?
Definitiv da .A te educa singur e si asta o solutie mai ales cand nimeni nu ascunde un bagaj cultural in spate si cand diferenta dintre un om cult si un om incult e mare.
"Daca nu ni se mai face educatie din afara, ar trebui sa ne educam si singuri. Nu crezi?"

Cristina, da, eu cred. Dar trebuie să existe dorinţa de a te auto-educa. Trebuie să fi mistuit de această dorinţă.
... Si sa nu fim destul de indobitociti pentru a ne fi reprimat dorinta de auto-educare.
Corect. Asa este. Din pacate, munca grea, bruta, indobitoceste. N-am spus-o eu, nu sunt asa desteapta si nici nu am avut parte de un acest gen de munca, au spus-o altii inaintea mea. Reprimarea libertatilor individuale, munca la galera, mizeria existentei = factori anti-evolutivi, anti-educatie. Si totusi ... si totusi cred eu ca au mai existat capete luminate care s-au ridicat deasupra glodului. Sunt prea obosita acum, caci as elabora putin pe tema asta. Subiectul progresului personal m-a fascinat intotdeauna: de unde pornitm, cum sfarsim si ce existe intre. Ai deschis o discutie foarte foarte atragatoare --
Sa ai o duminica placuta. Eu abia acum ma duc la culcare
Doina
incearca SENIORII RAZBOIULUI
Pentru Marian:

Mintea prelucrează informaţia citită, sau absorbită din mediul înconjurător. Depinde de propriul caracter, de nivelul de inteligenţă cu care şi prelucrăm. Important este şi nivelul „moral” la care fiecare individ ajunge. Stiai că facem primele alegeri morale în jurul vârstei de 6 ani? Atunci decidem dacă chinuim un pisoi nevinovat, sau îl salvăm din mâinile camarazilor de joacă.

Revenind la călugărul înţelept. Sunt convinsă că el, cine o fi fost el, nu a implicat ignoranţa. Deşi, trebuie să recunosc, cineva iliterat poate să prelucreze informaţia mediului cu o înţelepciune ieşită din comun. Dar acesta este un dar cu care te naşti.

O anecdotă personală. Imi aduc aminte cu afecţiune de o ţigancă pe care bunica mea o angaja în fiecare primăvară să o ajute la zugrăvit si la curăţenie generală. Era o femeie incultă, am zice noi azi, acea ţigancă dar avea o inteligenţă şi o înţelepciune ieşită din comun. Era iubită şi respectată de toţi membrii familiei mele, era ajutată material.

Intrebare: cum vrei tu să afli ce au produs minţile iluminate dinaintea ta? Prin ce mijloc dacă nu prin cuvântul scris pe pergament, pe hârtie, prin metoda de imprimare Gutenberg, prin căutare in Google? Cineva şi-a dedicat viaţa „înregistrării” informaţiei. Bibliographic Control of Information, se spune.

Prin intermediul cronicilor am aflat despre războaie, despre ridicarea şi decăderea imperiilor, aşa am aflat cum au trăit generaţiile dinaintea noastră. Scribii antici, călugării tuberculoşi, aproape orbi, şi-au petrecut vieţile in chiliile neîncălzite, scriptoria, scrijelind cu pana pe pergament, copiind la lumina unei flăcări abia pâlpâinde, comorile antichitătii. The Unsung Monastic Scribes. Glory to them!

Este greu să scrii. Crede-mă. Nu toţi suntem înzestraţi cu talent. Oricine poate să înşiruie cuvinte în propoziţii, scriem emailuri, in blogosferă, inventăm noi utilizări si abrevieri de cuvinte ptk este „cool” dar ca să scrii ceva de calitate ... nu toţi sunt aleşi. Muzele sunt sclifosite!

Eu pot să-ti ofer o listă de cărţi utile – dar ce înţelegi tu prin „utile?”
Consider că este de datoria ta de intelectual să-ţi găseşti tu singur cărţile din care să-ti hrăneşti mintea, curiozitatea. Intrebarea ta este retorică, pentru că nimeni de aici nu ştie ce anume te interesează. Sunt publicate în întreaga lume milioane de cărţi, păstrate în biblioteci. România are biblioteci. Milioane de cărţi au fost traduse în româneşte. Ce domeniu te interesează? Uite, eu am citit de curând faimoasa poveste de vampiri „Twilight.” Am fost curioasă. Nu este domeniul care să mă fascineze, dar am apreciat fantezia scriitoarei Stephanie Meyer. Este primul ei roman. Felicitări pentru ea.

Deci ce vrei să citeşti? „Twilight,” sau „Republica” lui Plato? Sau poate odele lui Ovid? Sau poate un roman sci-fi? Calea este deschisă şi, cum spune un proverb înţelept, când elevul este pregătit, va apare şi invăţătorul (sau cam aşa ceva).
Doina
Coelio, marele farsor modern? Te referi la Paulo Coelho? Poţi să elaborezi?

Iar ca comentariu general la ceea ce ai scris aici, răspunsul meu [umil] este că ai libertatea de alegere. Nimeni nu te forţează să citeşti, sau să scrii, decât ceea ce îţi face plăcere, ce îţi aduce satisfacţie sufletească, spirituală, mentală. Dacă Tolstoi ar fi trăit în zilele noastre, am convingerea că ar fi folosit blogul ca modalitate de comunicare cu contemporanii săi. Oh, sunt convinsă că marele novelist, filozof, gânditor, ar fi stat noapte şi zi la computer, cu ochii lipiţi de ecran, argumentând cu internauţi, cu bloghişti, ar fi scuipat foc şi pară ... cu alte cuvinte ar fi fost foarte activ online lol

Domeniul filozofiei este mult, mult prea complex. Eu personal nu m-aş aventura pe acel tărâm, nu înainte de a-i studia pe Hegel, pe Kant, pe Kirkegaard, Spinoza ...

Din păcate pentru toti scriitorii, poeţii, care ne-au lăsat fragmente din mintea şi creativitatea lor, Google şi blogul au apărut prea târziu pentru ei. Nu-i niciodată prea târziu: Am dat peste nişte bloguri excepţionale. Dar şi peste bloguri deşălate, aiureli fără cap şi coadă, înregistrări searbede ale bloghistului. Dar scrise cu sinceritate, bănuiesc (persoana a I-a ca narator nu este „reliable” – naratorul este subiectiv)

M-ai făcut să mă gândesc la Balzac. Iţi dai seama oare cât am învăţat noi, cei de după el, despre societatea franceză mid-XIX, din scrierile lui?

Dar poate greşesc.

Literatura a fost, şi este (din nou părerea mea umilă) ... entertainment. Va fi, probabil, înlocuită. Cu ce? Poate cu video games. Poate cu 3D movies (deşi cineva trebuie să aibă suficient talent să compună cu un script original, nu?). Posibilităţile sunt nelimitate in epoca „virtualului”

Literatura a avut locul ei în procesul ridicării fiinţei umane deasupra maimuţei din care [susţin evoluţioniştii] ne tragem. La fel pictura, muzica, sculptura, arhitectura elaborată. Ce săracă, ce searbădă ar fi lumea fără aceste manifestări, creaţii ale cuvântului, ale culorilor, ale formei scoasă din granit, marmură, lemn.

Intotdeauna civilizaţia umană, membrii inteligenţi, conducătorii, au căutat soluţii problemelor economice, politice, sociale, pentru găsirea surselor de energie ... pentru expansiune teritorială (de aici războaiele).

Le căutăm în continuare: un regim social perfect, o economie care să nu dea faliment, o societate în care individul să nu fie degradat, să aibă dreptul la libertatea de exprimare, să i se garanteze drepturile, şi necesitătile, de bază. Fără un acoperiş deasupra capului, fără hrana procurată altfel decât prin vânatoare, fara o stabilitate economică şi socială (prin asta înţeleg o societate în care nu trebuie să te aperi cu ciomagul de vecinul din tribul de peste deal) – fără acest comfort de bază, artele, filozofia, gândirea, nu se pot dezvolta. Rămânem tribali.

Eşti tânăr. Vei trăi până aproape de sfărşitul acestui mileniu. Iţi dai seama oare ce norocos eşti?

Cu bine, Doina

Eu una am incercat mereu sa citesc orice sau aproape orice aveam la indemana sau orice imi puteam procura. E bine? E rau? Nu stiu. Imi este destul de greu sa fac o selectie justa, e greu sa renunt la lectura unei carti fara sa ma gandesc la regretul de a nu o fi citit.


Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor