Noua Medicina Germana - Medicina alternativa

Pe 18 August 1978, Dr. Ryke Geerd Hamer, M.D., la vremea aceea internist sef la clinica oncologica a Universitatii din Munchen, Germania, a primit vestea socanta ca fiul sau, Dirk, a fost impuscat. Dirk a murit in Decembrie 1978 si, cateva luni mai tarziu, Dr. Hamer a fost diagnosticat cu cancer testicular. Din moment ce nu fusese niciodata grav bolnav, a suspectat imediat ca dezvoltarea cancerului sau poate avea legatura directa cu tragica pierdere a fiului sau. Moartea lui Dirk si propria sa experienta cu cancerul l-au facut pe Dr. Hamer sa investigheze istoricul pacientilor sai de cancer. A aflat foarte curand ca, la fel ca el, toti au trecut prin experiente extrem de stresante, inainte ca boala sa se instaleze si sa se dezvolte.
Observarea conexiunii dintre minte si organism nu a fost surprinzatoare. Numeroase studii aratasera deja ca atat cancerul, cat si alte bolii sunt foarte des precedate de un eveniment traumatizant. Dar Dr. Hamer a dus cercetarile sale cu un pas mai departe. Urmarind ipoteza ca toate evenimentele din organism sunt controlate de creier, a analizat tomografiile pacientilor sai si le-a comparat cu istoricul lor medical.
Dr. Hamer a descoperit ca orice boala, nu numai cancerul, este controlata de o zona din creier ce ii corespunde in mod specific si este legata, in mod particular, de un conflict soc perfect identificabil.
Rezultatul cercetarilor sale se constituie intr-o diagrama stiintifica ce ilustreaza legatura biologica dintre psihic si creier si corelatia cu organele si tesuturile intregului organism uman (varianta engleza a "Diagramei stiintifice a GNM" este in lucru).
Cele 5 Legi Biologice ale Noii Medicine
Dr. Hamer a denumit descoperirile sale "Cele 5 Legi Biologice ale Noii Medicine", datorita faptului ca aceste legi biologice valabile in cazul oricarui pacient, ofera o perspectiva cu totul noua asupra intelegerii cauzei, a dezvoltarii si a procesului natural de vindecare a bolii. (Ca raspuns la numarul crescand al interpretarilor gresite ale descoperirilor sale si pentru a pastra integritatea si autenticitatea muncii sale stiintifice, Dr. Hamer si-a protejat in mod legal materialele de cercetare, sub numele de German New Medicine® (GNM – Noua Medicina Germana. Termenul "New Medicine" nu poate fi folosit nicaieri la nivel international) .
In 1981, Dr. Hamer a prezentat rezultatele descoperirilor sale la Facultatea de Medicina a Universitatii din Tübingen, sub forma unei teze post-doctorat. Totusi, pana astazi, Universitatea a refuzat sa testeze cercetarile Dr. Hamer, in ciuda obligativitatii legale de a o face. Acesta este un caz fara precedent in istoria universitara.
In mod similar, medicina oficiala a refuzat sa aprobe descoperirile sale, in ciuda a 30 de verificari stiintifice diferite, facute atat de medici independenti, cat si de asociatii profesionale. La scurt timp dupa ce Dr. Hamer si-a prezentat teza, i-a fost adresat un ultimatum de a renunta la descoperirile sale stiintifice, sau i se va refuza reinnoirea contractului sau la Clinica Universitara.
In 1986, desi munca sa nu a fost niciodata pusa la indoiala sau dezaprobata, doctorului Hamer i-a fost ridicata licenta medicala pe motive ca a refuzat sa se conformeze principiilor medicinei standard. Cu toate acestea, era hotarat sa-si continue munca si, in 1987, a reusit sa-si extinda descoperirile practic catre orice boala cunoscuta de medicina. Dr. Hamer a fost persecutat si hartuit timp de 25 ani, in special de catre autoritatile germane si de catre cele fraceze. Din 1997, Dr. Hamer locuieste in exil in Spania, unde isi continua cercetarile si continua sa se lupte pentru recunoasterea oficiala a "New Medicine". Insa, din moment ce Facultatea de Medicina a Universitatii din Tübingen isi mentine tactica de amanare, pacientilor din intreaga lume le este refuzat dreptul de a beneficia de descoperirile revolutionare ale Dr. Hamer.
Originea bolilor este in creier
Dr. Hamer a stabilit ca „orice boala este cauzata de un soc emotional care surprinde individul total nepregatit" (Prima Lege Biologica). In onoarea fiului sau , Dr. Hamer a denumit acest incident stresant: Dirk Hamer Syndrome, sau DHS. Psihologic vorbind, DHS este un incident foarte personal, conditionat si determinat de experientele noastre trecute, de vulnerabilitati, de perceptiile personale, de valorile si credintele personale. Cu toate acestea, DHS nu este doar un conflict emotional, ci si biologic, care trebuie inteles in contextul evolutiei noastre personale.
Animalele experimenteaza aceste socuri biologice in urma pierderii bruste a cuibului sau teritoriului, a pierderii unui pui, a separarii de partener sau de grup, a unei amenintari nesteptate, a unei perioade de nemancare sau a unei amenintari de moarte.
Un barbat, de exemplu, poate suferi un soc conflictual de „pierdere a teritoriului", cand isi pierde casa sau locul de munca, pe neasteptate. Pentru o femeie, un soc conflictual „in camin" poate fi o grija pentru binele unuia dintre membrii familiei; un soc conflictual de tipul „abandonului" poate fi declansat de un divort neprevazut sau de o spitalizare de urgenta. Copii sufera deseori un soc conflictual „de separare", cand mama se decide sa se intoarca la munca sau cand se despart parintii.
Analizand mii de tomografii (CT) in relatie cu istoricul pacientului, Dr. Hamer a descoperit ca, atunci cand are loc DHS, socul impacteaza o zona specifica, predeterminata din creier, cauzand o leziune care este vizibila pe tomografie, ca un set clar de inele concentrice (In 1989, Siemens, producatorul german de aparate tomografice, a confirmat ca aceste inele nu provin de la o proasta functionare a aparaturii). Dupa impact, celulele cerebrale transmit socul impactului catre organul corespondent care, la randul lui, raspunde cu o modificare specifica, ce poate fi anticipata. Motivul pentru care diferitele conflicte sunt legate indisolubil de anumite zone ale creierului este acela ca, de-a lungul evolutiei noastre, fiecare parte a creierului a fost programata sa raspunda instantaneu la posibile conflicte sau amenintari. In timp ce „vechiul creier" (cerebelul, zona amigdaliana) este programat cu instuctiuni de baza legate de supravietuire, care corespund respiratiei, hranirii sau reproducerii, „noul creier" (creierul mare) este codat cu teme mult mai avansate, precum cele legate de conflictele teritoriale, conflictele de separare, conflictele de identitate si cele legate de autoapreciere, increderea si respectul de sine.
Cercetarile medicale ale Dr. Hamer sunt strans legate de embriologie, pentru ca, indiferent de felul in care organul raspunde unui conflict, fie prin dezvoltarea unei tumori, prin deteriorarea tesutului sau prin dereglarea functionarii, toate acestea sunt determinate de stratul embrionic al germenului din care provin atat organul, cat si tesutul cerebral corespondent (A treia Lege Biologica).
GNM "Ontogenetic System of Tumors" (Sistemul Ortogenetic al tumorilor) ilustreza ca organele controlate de „vechiul creier" care deriva din endoderm sau vechiul creier mesoderm, precum plamanii, ficatul, colonul, prostata, uterul, pielea in profunzimea ei, pleura, peritoneul, pericardul, glandele mamare, etc., genereaza intotdeauna proliferare celulara, imediat ce conflictul corespondent are loc la nivelul creierului. Tumorile acestor organe se dezvolta exclusiv pe durata fazei active a conflictului (initiata de DHS).
Sa luam exemplul cancerului de plaman: conflictul biologic asociat cu cancerul de plaman este un soc de tipul „frica de moarte", deoarece, in termeni biologici, panica de moarte este echivalenta cu incapacitatea de a respira. Odata cu socul datorat fricii de moarte, celulele pulmonare alveolare care regleaza respiratia incep instantaneu sa se multiplice, formind o tumoare pulmonara.
Contrar parerilor conventionale, aceasta multiplicare a celulelor pulmonare nu este un proces fara rost, ci serveste unui scop biologic foarte bine definit, si anume sa creasca capacitatea pulmonara, optimizand astfel sansele de supravietuire ale organismului. Analizele tomografiilor intreprinse de Dr. Hamer demonstreaza ca fiecare persoana bolnava de cancer de plaman prezinta o configuratie clara de tip inele concentrice in zona corespondenta din creier si ca fiecare pacient a suferit un soc conflictual emotional total neasteptat, de tipul „frica de moarte", inaintea declansarii cancerului.
In majoritatea cazurilor teama de moarte a fost declansata de socul unui diagnostic de cancer, ce a fost resimtit ca o sentinta la moarte.
Cancerul de san, potrivit cercetarilor Dr. Hamer, este rezultatul grijilor provocate de un conflict de tipul "mama-copil" sau "probleme cu partnerul". Aceste tipuri de conflicte impacteaza intotdeauna vechiul creier, in zona care controleaza glandele producatoare de lapte. O femeie poate suferi un conflict de tipul mama-copil, intrucat isi face foarte multe griji, atunci cand copilul ei este ranit sau se imbolnaveste grav, foarte brusc. Pe durata fazei de stres, cat conflictul este activ, celulele glandei mamare continua sa se multiplice, formand o tumora. Scopul biologic al proliferarii celulare este acela de a mari capacitatea de lactatie pentru copilul suferind, grabind astfel procesul de vindecare al acestuia.
Fiecare femeie si fiecare femela din lumea animala se naste cu acest program de reactie biologica pentru crestere si dezvoltare. Numeroasele studii ale Dr. Hamer arata ca femeile, chiar si atunci cand nu alapteaza, dezvolta tumori ale glandelor mamare, din cauza grjilor obsesive pentru binele celor dragi (a copilului care are probleme, a unui parinte bolnav, sau de grija unui prieten cu probleme).
Ceea ce a fost spus despre cancerul de plaman sau de san este valabil pentru orice alt tip de cancer ce isi are originea in „vechiul creier". Fiecare tip de cancer este declansat de un conflict soc specific, care activeaza un „program biologic precis" (A Cincea Lege Biologica), ce permite organismului sa depaseasca obisnuintele functionarii zilnice si sa se confrunte fizic cu situatia urgenta. Pentru fiecare tip de conflict exista o zona cerebrala specifica, de unde este coordonat acest program de urgenta.
In vreme ce organele controlate de vechiul creier dezvolta tumori pe durata fazei active a conflictului-soc, situatia este opusa in cazul organelor controlate de noul creier. Toate organele si tesuturile ce corespund si sunt coordonate de noul creier (ovarele, testiculele, oasele, nodulii limfatici, epiderma, mucoasa colului uterin, bronhiile, vasele coronariene, canalele de alaptare etc.) isi au originea in ectoderm sau mesoderm-ul noului creier. In momentul producerii conflictului- soc, tesuturile organelor corespondente acestei zone a creierului raspund prin degenerare celulara.
Necrozarea ovarelor sau a testiculelor, osteoporoza, cancerul osos sau ulcerul stomacal, de exemplu, sunt situatii care apar doar atunci cand persoana se afla intr-o stare emotionala de stres relationata cu conflictele-soc corespondente. Asa cum este de asteptat, distrugerile tesuturilor respective au o semnificatie biologica precisa.
Sa luam exemplul tesuturilor canalelor de lactatie. Ele se dezvolta mult mai tarziu decat glanda mamara, acest tesut fiind controlat de o zona mai tanara a creierului, cortexul cerebral. Conflictul biologic ce corespunde tesutului canalelor de lactatie este unul de tip conflict de separare, rezultat al unei experiente de tipul copilul meu (sau partenerul meu) mi-a fost luat de la san. O femela din lumea animala sufera un astfel de conflict, atunci cand puiul ei se pierde sau este omorat. Ca un reflex natural la acest conflict-soc, tesutul canalelor de lactatie incepe sa ulcereze. Scopul acestei reactii este marirea diametrului canalelor de lactatie, astfel incat laptele nefolosit sa se poata drena mai usor si sa nu se congestioneze in interiorul sanului. Creierul fiecarei femei este programat cu acest gen de reactie-raspuns biologic. Din moment ce sanul femeii este asociat, biologic vorbind, cu grija si hranirea, femeile sufera un conflict-soc cauzat de separarea brusca de o persoana iubita. Pe durata fazei active a conflictului- soc nu exista practic nici un simptom, cu exceptia unor ocazionale puseuri usoare in interiorul sanului.
Cele doua faze ale oricarei boli
Dr. Hamer a descoperit de asemenea ca orice conflict si orice boala are si o rezolvare, iar desfasurarea oricarei boli are loc in doua faze. (A Doua Lege Biologica). In timpul primei faze, a conflictului activ (si anume atata timp cat acesta exista) intregul organsim este orientat catre a face fata conflictului. In timp ce, la nivel fizic, au loc dereglari celulare specifice, psihicul si sistemul nervos vegetativ autonom se confrunta de asemenea cu situatii neasteptate.
Comutata intr-o faza de stres (sympathicotonia), mintea devine total preocupata de continutul conflictului. Tulburari ale somnului si lipsa apetitului sunt simptome specifice. Biologic vorbind, acest lucru este vital, deoarece focalizarea atentiei asupra conflictului si orele de activitate in plus constituie conditiile propice pentru rezolvarea conflictului. Faza activa a conflictului este denumita si „faza rece". Deoarece pe perioada stresului se produce constrictia vaselor de sange, simptomele specifice ale activitatii conflictuale sunt extremitatile reci (in special mainile), tremurul si transpiratia rece. Intensitatea simptomelor depinde, in mod natural, de intesitatea si impactul socului conflictual. Daca o persoana ramane in aceasta stare prea mult timp, urmarile pot fi fatale.
Dr. Hamer a demonstrat, fara nici o indoiala, ca organismul nu poate muri niciodata de cancer, in sine. O persoana poate muri ca rezultat al complicatiilor mecanice produse de tumori, de exemplu blocarea unui organ vital precum colonul sau bila, dar in nici un caz celulele canceroase, in sine, nu pot provoca moartea.
In German New Medicine distinctia dintre cancerul malign sau benign nu are nici o valoare. Termenul malign este o constructie artificiala (la fel ca marcarii tumorali) care, pur si simplu, indica o activitate de reproducere celulara ce a depasit o anumita limita complet arbitrara.
Daca o persoana moare pe durata fazei initiale active a conflictului, este de obicei din cauza pierderii de energie, a slabirii exagerate, a lipsei de somn si a epuizarii mentale si emotionale. De cele mai multe ori este vorba de impactul emotional devastator al unui diagnostic sau a unei prognoze negative, de genul Mai ai doar sase luni de trait!, impact ce arunca pacientii de cancer si pe cei apropiati lor intr-o stare de disperare. Cu foarte mica speranta sau chiar deloc, sunt privati de forta lor vitala, isi consuma inutil energia si, in cele din urma, mor in urma unui proces agonizant pentru pacientii de cancer pe care tratamentele conventionale de cancer nu fac decat sa il accelereze.
Daca pacientul nu a facut nici un tratament conventional de cancer (in special chimioterapie sau radioterapie), GNM are o rata de succes de 95 pana la 98 %. Este o ironie ca aceste statistici ale succeselor remarcabile ale Dr. Hamer au fost date chiar de autoritati.
Cand Dr. Hamer a fost arestat, in 1997, pentru acordarea de sfaturi medicale, fara a avea licenta medicala, pentru trei persoane, politia a confiscat fisele pacientilor sai si le-a analizat. Un procuror public a fost nevoit sa recunoasca in timpul procesului, ca dupa 5 ani, 6000 din 6500 de pacienti cu cancer in faza terminala erau inca in viata. In cazul tratementelor conventionale, cifra aceasta este inversa.
Conform declaratiilor epidemiologului si biostatisticianului Dr. Ulrich Abel (Germania), succesul majoritatii chimioterapiilor este jalnic… nu exista nici o dovada stiintifica referitoare la abilitatea de a extinde in mod apreciabil viata pacientilor care sufera de cele mai comune forme de cancer organic… Chimioterapiile pentru cancerele maligne prea avansate pentru operatie, care reprezinta 80% din totalul cancerelor, reprezinta un pustiu stiintific scientific wasteland (Lancet 1991).




Corpul se vindeca singur
Rezolvarea conflictului generat de semnalele initiale reprezinta inceperea fazei a doua a programului biologic. Emotiile si organismul nostru se comuta imediat in modul de reparare, programul de vindecare fiind asistat in mod direct de sistemul nervos vegetativ. Pe perioada fazei de vindecare, apetitul revine, dar suntem foarte obositi (putem chiar sa nu avem puterea de a ne ridica din pat). Odihna si furnizarea tuturor nutrientilor necesari organismului sunt esentiale pe perioada de vindecare. A doua faza este denumita faza calda si, in aceasta perioada, vasele de sange se maresc, incalzind extremitatile si pielea.
Odata cu rezolvarea conflictului se produce o schimbare la nivelul organelor, proliferarea celulara (vechiul creier – controlul cresterii tumorale) si distrugerea celulara (creierul nou – controlul degradarii tesuturilor) se opresc imediat si este declansat procesul de reparare specific. O zona care s-a necrozat sau a prezentat ulceratii in timpul fazei active a conflictului este acum regenerata si refacuta cu celule noi. Acest proces este insotit, de regula, de inflamatii potential dureroase cauzate de edeme care protejeaza tesutul pe durata vindecarii. Alte simptome tipice regenerarii sunt: hipersensibilitate, mancarimi, spasme (daca tesuturile musculare sunt implicate) si inflamatii. Exemple de boli care apar doar in procesele de vindecare sunt: diferite probleme de piele, hemoroizi, laringita, brosita, artrita, ateroscleroza, disfunctii ale rinichilor si vezicii urinare, anumite boli ale ficatului si infectii (vezi mai jos).
Bazandu-se pe observarea multiplicarii celulare (mitoza) si pe distinctia standard dintre tumoare benigna si maligna, medicina conventionala interpreteaza procesul natural de producere celulara a tesutului care se vindeca drept tumoare maligna. In GNM distingem la fel doua tipuri de tumori. Dar tumorile nu sunt impartite in bune sau rele, ci mai degraba sunt clasificate dupa tipul de tesut si zona cerebrala din care provin si de unde sunt controlate. Exista acele tumori care se dezvolta, in mod exclusiv, in faza activa a conflictului- soc (tumorile pulmonare, tumorile de colon, tumorile la ficat, tumorile uterului, tumorile la prostata etc.) si cele care apar in timpul procesului natural de vindecare. In felul in care creierul vechi controleaza cancerul, cresterea tumorala nu este nici accidentala si nici fara sens, din moment ce proliferarea celulara se opreste, de indata ce tesutul este reparat. Cancerul testicular, cancerul ovarian, limfomul, limfomul non-Hodgkin, diferitele tipuri de sarcom, carcinomul bronhial si laringial si cancerul cervical, toate sunt de natura curativa si fenomene exclusive ale fazei de vindecare. Cu conditia ca procesul de vindecare sa nu fie intrerupt de medicamente sau de o revenire a conflictului soc, aceste tumori dispar pana la urma, pana la sfarsitul procesului de vindecare.
Al doilea tip de cancer mamar, carcinom in situ (DCIS), intra de asemenea in aceasta categorie. In timp ce un cancer de san este un indicator ca femeia este in faza activa a conflictului de tip grija, un cancer in situ este un semn pozitiv ca problema asociata conflictului de separare a fost rezolvata. O femeie nu face un cancer de san fara motiv! Asa cum nici faptul ca el se dezvolta exact in sanul stang nu este o coincidenta.
Importanta lateralitatii noastre biologice
Dr. Hamer a descoperit ca lateralitatea determina daca o boala precum este cancerul, se dezvolta in partea stanga sau dreapta a organismului. Aceasta este regula: o persoana dreptace raspunde unui conflict cu mama sa sau cu copilul cu partea stanga a organismului, si cu partea dreapta la un conflict cu tatal sau partenerul, fratii, rudele, prietenii, colegii, etc. Pentru stangaci este invers.
Exista intotdeauna o relatie inversa intre creier si organism, pentru ca fiecare emisfera a creierului (mai putin partea amigdaliana) este in relatie directa cu partea opusa a corpului. Cel mai simplu mod de a descoperi lateralitatea noastra biologica este sa batem din palme. Palma care este deasupra indica daca suntem stangaci sau dreptaci. Astfel, un cancer in sanul drept, un chist ovarian in ovarul stang, o problema de piele pe partea dreapta sau stanga (sau amandoua), o paralizie motorie pe partea dreapta (dupa un atac cerebral), ne dau un prim indiciu despre cine a fost implicat atunci cand conflictul originar a avut loc. In ceea ce priveste conflictele mai avansate (si regiunile cerebrale), statutul hormonal trebuie de asemenea luat in calcul, pentru o evaluare precisa.
Rolul benefic al microbilor
Un alt aspect al cercetarilor Dr. Hamer este acela al rolului microbilor pe durata procesului de dezvoltare a bolii. Pe scurt, a aflat ca microbii precum ciupercile, bacteriile si virusii sunt activi doar pe durata procesului de vindecare si maniera in care ei opereaza este in deplina concordanta cu logica evolutiva (A Patra Lege Biologica).
Bacteria de tuberculoza, spre exemplu, populeaza doar tesuturile controlate de creierul vechi. Functia lor pe timpul procesului de vindecare este de a descompune tumorile care nu-si mai au rostul: tumorile pulmonare, tumorile de colon, tumorile la rinichi, tumorile la prostata, tumorile la uter, tumorile de san, melanoamele si mesothelioma.
Bacteriile tuberculozei sunt esentiale pentru descompunerea constructiilor celulare ce au proliferat cu un anumit scop biologic, in timpul fazei active a conflictului. Daca bacteriile necesare nu sunt disponibile din cauza vaccinarii sau a uzului excesiv de antibiotice sau in urma chimioterapiei, tumorile nu se pot dezintegra cum trebuie. Ca urmare, raman pe loc si sunt incapsulate in mod inofensiv. Detectate la un control de rutina totusi, ele pot fi diagnosticate ca si cancer si noi conflicte potentiale pot aparea in urma aflarii vestii, cu noi simptome. Intelegand legile biologice ale desfasurarii bolilor, aceasta perspectiva poate fi eliminata. In timp ce bacteriile descompun tumorile cu celule care nu mai sunt necesare, virusii sunt implicati in procesul de vindecare al tesuturilor coordonate exclusiv de cortexul cerebral (ex: bronhiile, mebrana nasala, mucoasa stomacala, mucoasa canalelor biliare si epiderma).
Hepatita, pneumonia, herpesul, gripa si gripa stomacala indica faptul ca procese virulente naturale de vindecare sunt in curs. In ceea ce priveste rolul virusilor, Dr. Hamer prefera sa vorbeasca de virusi ipotetici, din cauza ca, in ultimul timp, existenta virusilor este pusa in discutie. Acest lucru este in concordanta cu descoperirile initiale ale Dr. Hamer, care evidentiau faptul ca procesele de reconstructie si regenerare ale tesuturilor necrozate sau ulcerate au totusi loc chiar si in absenta virusilor specifici tesuturilor respective.
Dilema in care se gaseste medicina conventionala este aceea ca esueaza in a recunoaste tiparul de evolutie in doua faze al fiecarei boli, prima faza, aceea a conflictului activ, fiind in mod obisnuit scapata din vedere. Din moment ce microbii sunt activi doar in faza de vindecare, iar activitatea acestora este in mod normal acompaniata de inflamatii, febra, puroi, supurari si dureri, microbii sunt considerati raufacatori si cauza a bolilor infectioase. Dar microbii nu provoaca boli. Pana la urma, este organismul nostru cel care angajeaza microbii pentru a optimiza procesul de vindecare. Microbii pot fi bineinteles transmisi, dar ei raman inofensivi, pana in momentul in care persoana este in faza de vindecare a aceluiasi tip de conflict.
Metastazele
Bazandu-se pe GNM "Sistemul Ontogenetic al tumorilor", teoria vast raspandita a metastazelor care sugereaza ca celulele canceroase migreaza prin vasele de sange si limfa, cauzand tumori si in alte locuri, este, in cuvintele Dr. Hamer, pura fictiune academica. Celulele in general si celulele canceroase in mod special nu isi pot schimba, sub nici o forma, structura lor histologica sau sa treaca de bariera bacteriana.
De exemplu, o celula canceroasa a unei tumori pulmonare, care este de origine endoderma, controlata de zona amigdaliana a creierului si care prolifereaza de-a lungul fazei active a conflictului, nu se poate transforma intr-o celula osoasa, care este de origine mesoderma si este controlata de cortexul cerebral, celula care se deterioreaza in timpul fazei active a coflictului, in procesul de decalcifiere. In scenariul cancerul pulmonar metastazeaza la oase, celulele cancerului pulmonar creaza de fapt un gol (descompunere celulara! – reversul cancerului) in anumite oase din organism.
Trebuie de asemenea sa ne intrebam de ce celulele canceroase rareori se raspandesc la tesuturile vecine, de exemplu: de la uter la cervix. Daca celulele canceroase calatoresc prin sange, de ce nu este atunci scanat sangele donat, pentru a cauta celule canceroase? De ce nu sunt atunci gasite o multitudine de tumori in peretii vaselor de sange ai pacientilor bolnavi de cancer?
Pe 19 August 2004, ziarul canadian Globe and Mail a publicat un articol intitulat, Cercetatorii urmaresc testele de sange pentru cancerele de san, continand declaratiile revelatoare: Vanatoarea celulelor canceroase in fluxul sangvin a durat 10 ani si pana de curand, nici o tehnologie existenta nu e reusit sa izoleze in mod cert o singura celula tumorala, dintre milioanele de celule rosii si albe continute in orice mostra de sange uman. In afara faptului ca vanatoarea este departe de a fi incheiata (asa cum indica articolul), nu sugereaza asta cumva ca ipoteza metastazelor a dezinformat publicul si a speriat de moarte milioane de pacienti de cancer, de-a lungul ultimelor patru decenii?
Dr. Hamer nu neaga, bineinteles, posibilitatea aparitiei celui de-al doilea cancer, dar aceste tumori succesive nu sunt cauzate de migrarea celulelor canceroase care se transforma, in mod miraculos, intr-un tip diferit de celula, ci mai degraba sunt urmarea noului conflict-soc. Noul DHS poate fi declansat de o alta experienta traumatizanta aditionala, sau prin socul provocat de diagnostic.
Asa cum am mentionat mai devreme, un diagnostic neasteptat de cancer, sau a-i comunica cuiva ca are metastaze, poate declansa o spaima de tipul frica de moarte (provocand cancer pulmonar) sau orice alt tip de diagnostic relationat cu socul emotional, cauzand noi cancere in diferite alte parti ale organsimului. In multe cazuri, acesti pacienti nu supravietuiesc pana in faza de vindecare, din cauza starii de stres foarte grave care ii slabeste pana la punctul in care mai au foarte putine sanse de supravietuire extrem de toxicului tratament chimioterapeutic.
Al doilea tip de cancer foarte intalnit dupa cancerul pulmonar este cancerul osos. Dr. Hamer a descoperit ca oasele noastre sunt biologic legate de increderea, respectul si stima de sine. Altfel spus, spunandu-i-se cuiva ca are o boala care ii ameninta viata, in mod special una care se presupune ca se raspandeste ca focul prin organism, este echivalent cu: acum sunt total inutil si, pe langa faptul ca ne simtim inutili, oasele incep sa se decalcifieze (in cazul cancerelor de san, deseori in zona sternului si a coastelor). Tot asa cum se rupe un os, scopul programului biologic (al bolii) apare la sfarsitul fazei de vindecare. Cand faza de reparare este completa, osul va fi mult mai puternic in zona respectiva, asigurand in acest fel ca suntem mai bine echipati, in eventualitatea aparitiei unui nou conflict al stimei de sine.
Natura tumorilor cerebrale
Odata ce conflictul a fost rezolvat, leziunile cerebrale impreuna cu psihicul si organul aferent intra in faza de vindecare. Odata cu repararea oricarei rani se dezvolta o edema (fluid in exces) pentru a oferi protectie tesutului cerebral ce este refacut. Pe tomografie, schimbarile sunt foarte usor de observat: vizibilele inelele concentrice dispar in edema si apar acum neclare si inchise la culoare. In momentul de varf al fazei de vindecare, atunci cand edemul cerebral atinge dimensiunea maxima, creierul declanseaza un scurt si puternic impuls care expulzeaza edema. In terminologia GNM, aceasta reglare este denumita Criza epileptica (CE). In timpul crizei, intregul organism este aruncat, pentru scurt timp, intr-o stare de simpaticotonie (hiperstimularea sistemului nervos simpatic), retraind simptomele tipice fazei de conflict activ, cum ar fi transpiratie rece, extremitati reci, puls accelerat si greata. Intesitatea si durata acestei crize pre-programate este determinata de intensitatea si durata conflictului precedent. Atacurile cardiace, accidentele cerebrale, crizele de astm si cele epileptice sunt doar cateva exemple ale acestui crucial punct de revenire. Tipul de criza depinde intotdeauna de natura conflictului si de zona cerebrala corespunzatoare implicata. Dupa ce edema cerebrala a fost impinsa afara, tesutul conectiv ce ofera suport structural neuronilor se reface in zona respectiva, pentru a restabili functiile celulelor nervoase care au fost afectate de socul datorat conflictului (DHS). Aceasta acumulare naturala este ceea ce medicina conventionala denumeste tumoare cerebrala, acesta veste avand consecinte cumplite asupra pacientului. Dr. Hamer a stabilit, in 1981, ca tumoarea cerebrala nu este o boala in sine, ci un simptom al fazei de vindecare, care se desfasoara paralel si la nivelul organului afectat (controlat de la nivelul creierului din zona sa specifica care se afla simultan in faza de reparare). Astfel ca Metastazele cerebrale de fapt nu exista nici ele.
Terapia GNM (pe scurt)
Primul pas in terapia GNM este sa oferi o intelegere a naturii biologice a simptomului, de ex: un anumit tip de cancer, in relatie cu cauzele sale pihice. O tomografie si un istoric medical complex sunt de asemenea vitale pentru a determina daca pacientul este inca in faza activa a conflictului, sau deja se vindeca. Daca este inca in faza activa, atentia trebuie indreptata asupra identificarii motivului socului initial DHS si dezvoltarea unei strategii pentru rezolvarea conflictului.
Este cruciala pregatirea pacientului si informarea lui despre simptome si despre procesul vindecarii si eventualele complicatii ce pot apare. Simptomele sunt foarte previzibile! Descoperirile Dr-lui. Hamer ne furnizeaza, pentru prima oara in istoria medicinei, un sistem sigur care ne permite nu numai sa intelegem, dar si sa prezicem dezvoltarea si simptomele oricarei boli. Aceasta este adevarata medicina preventiva, un aspect al GNM care cu greu poate fi dezbatut suficient. Adevarata preventie necesita intelegerea cauzelor reale ale bolii si aceasta este exact ceea ce cercetarile Dr-lui Hamer furnizeaza in detaliu.
(A cincea lege biologica). Chintesenta: semnificatia biologica a fiecaruia din programele biologice speciale ale naturii (bolile cu cele 2 faze: imbolnavire – conflict activ si autovindecare – post conflict). Spaniolii au numit noua medicină germana® medicina sacra . Conform acestei legi boala nu este o eroare fara rost a naturii sau biologiei, ci un program special creat de natura, de-a lungul a milioane de ani de evolutie, pentru a permite organismelor sa depaseasca functionarea standard (de zi cu zi) si sa poata face fata unor situatii de urgenta exceptionale sau neobisnuite. Un exemplu: cancerul osos este faza de vindecare a necrozei osoase care insoteste conflictul de auto-subevaluare. In faza de imbolnavire( pe timpul conflictului de auto sub evaluare) are loc un proces biologic de osteoliza (diminuarea celulelor osoase). Cand conflictul de auto-subevaluare este rezolvat in mintea pacientului, organismul trece in faza de autovindecare (post conflict): apare o anemie care previne distrugerea oaselor slabite pe timpul conflictului, incepe recalcifirea (diagnosticata eronat ca fiind cancer osos), continua anemia, apar durerile osoase si se instaleaza o stare leucemica (toate acestea avand ca scop imobilizarea corpului pana la vindecare completa). Toate acestea dispar pe cale naturala cand structura osoasa este complet refacuta, iar rezistenta osului va fi mai mare decat inainte de a fi inceput faza de imbolnavire. Prin acest dublu mecanism imbolnavire – autovindecare, natura a imbunatatit sansa de supravetuire a celui care si-a rezolvat conflictul de auto sub evaluare. Daca persoana nu isi rezolva conflictul de auto-subevaluare, va fi eliminata din grup.
Intelegand cele "Cinci Legi Biologice" ale cauzei si ale procesului de vindecare al bolii, ne putem elibera de teama si panica ce deseori apar odata cu instalarea unor simptome. Aceasta cunoastere este mai mult decat putere. Ea poate salva vieti.
Despre Autor:
Caroline Markolin, Ph.D.,
www.germannewmedicine.ca
Glanda pineală – o poartă spre lumile paradisiace, pe care o putem deschide
de Liliana Popa
Glanda pineală – unde este situată şi de ce avem nevoie de ea
Glanda pineală, numită de asemenea şi epifiză sau corpul pineal este o glandă endocrină micuţă care se află în apropiere de centrul creierului, între cele două emisfere cerebrale. Numele său provine de la forma sa asemănătoare unui con de pin.
Taoiştii spun că glanda pineală este localizată în Locul de Cristal, o zonă în interiorul creierului care conţine glanda pituitară (hipofiza), hipotalamusul, talamusul şi glanda pineală (epifiza).  Ei au convingerea că atunci când aceste glande funcţionează optim, substanţele pe care le produc (hormonii şi neurotransmiţătorii) susţin expansiunea conştiinţei şi permit accesul la lumile paralele paradisiace care există dincolo de realitatea planului fizic.
Glanda pineală este ceasul nostru intern, biologic care ajută organismul să se integreze în ritmurile naturale ale mediului în care trăieşte. Glanda pineală ne spune când trebuie să ne culcăm (chiar dacă noi nu ascultăm ce zice), cum să ne adaptăm modificărilor sezoniere,  când începe pubertatea, etc. Aspecte exterioare cum ar fi temperatura şi lumina, ca şi mesaje interne cum ar fi emoţii, stări ghidează glanda pineală în adaptarea biologiei organismului la mediu. În acest fel starea de spirit, somnul, imunitatea, ritmurile sezoniere, menstruaţia şi chiar îmbătrânirea sunt reglate. Glanda pineală reglează integrarea organismului în ritmurile temporale prin secreţia de serotonină şi melatonină, şi prin comunicarea sa cu hipotalamusul. Melatonina susţine ciclicitatea veghe-somn, creşte abilitatea de a ne reaminti visele, păstrează libidoul,  întăreşte sistemul imun, creşte calitatea somnului, acţionează ca antioxidant, susţine funcţiile sezoniere. Insomniile de obicei le apar între 2 şi 4 dimineaţa, perioada de timp în care de obicei se secretă melatonina. Secreţia redusă de serotonină duce la apariţia depresiilor.
Pentru a supravieţui variaţiilor ciclice ale mediului, organismele de pe planetă au nevoie de mecanisme nu doar pentru detectarea modificărilor mediului în care trăiesc dar de asemenea pentru anticiparea lor. În absenţa unei chei explicite din mediu, organismele au nevoie de un semnal intern asupra schimbărilor ce urmează să apară pentru a realiza modificările adaptative din timp la nivelul biologiei organismului. Glanda pineală este senzorul extrem de fin pentru detectarea acestor modificări şi iniţierea reglajelor fiziologice necesare.
Dr. Rick Strassman, autorul unei monografii despre dimetiltriptamină (DMT) - considerată molecula spiritului, a observat printre alte aspecte că glanda pineală produce DMT în timpul naşterii,  al morţii, în timpul experienţelor spirituale, mistice, şi chiar din timpul morţii clinice însoţite de fenomene NDE (near death experiences). Această particularitate „chimică” se corelează cu ideea susţinută de Orient că glanda pineală este un portal de legătură cu dimensiunile spirituale, arătând faptul că glanda pineală este implicată nu numai în adaptarea organismului fizic la mediu dar şi a fiinţei umane în totalitate, adaptarea structurilor sale la mediul subtil, energetic şi spiritual în care trăieşte. În momentul naşterii şi al morţii, precum şi în fenomenele NDE, sau în experienţele mistice fiinţa respectivă suportă sau realizează o translaţie a conştiinţei sale în alte planuri decât era până atunci. Şi tocmai activitatea intensă a glandei pineale, tradusă prin secreţia importantă de DMT pe care o realizează, permite adaptarea fiinţei la noile planuri în care ajunge.
Când glanda pineală funcţionează armonios conferă fiinţei starea de bine, echilibru interior, tendinţa către spiritualitate şi atitudinea YANG în viaţă. Când această glandă endocrină nu funcţionează armonios sau este chiar blocată, apar ataşamentul exacerbat faţă de lumea materială şi frica de moarte.
O „diagramă a tonurilor emoţionale” a fost prezentată de L. Ron Hubbard în anii ̓̓50. Aceasta consta într-o listă de emoţii care aveau numere corespunzătoare fiecărei emoţii, pentru a indica nivelul vibraţional specific. Ideea de bază era că o persoană tinde să rezoneze în jurul unui anumit ton emoţional, care ar caracteriza comportamentul său şi nivelul de însufleţire. Dr. John Whitman Ray a realizat în anii ̓80 o îmbunătăţire a acestei diagrame arătând corespondenţa tonurilor emoţionale cu sistemul endocrin. Partea acestei diagrame care se referă la glanda pineală o redăm mai jos.
 
Glanda endocrină
Emoţia caracteristică (pt starea armonioasă şi dizarmonioasă a glandei):
Expresia normală determină:
Inhibarea  funcţionării normale determină:
Observaţii:
Pineală Starea armonioasă conferă: entuziasm, interes
Starea dizarmonioasă conferă:
conservatorism, plictiseală
Înţelepciune, viziune, perceptivitate,
înţelegere,intuiţie,
inspiraţie,
imaginaţie,
revelaţie,
extaz.
Absenţa creativităţii, a viziunii, intuiţiei şi imaginaţiei Traductor neuroendocrin: traduce impulsurile celeste/terestre, luminoase/magnetice – via hipotalamus – în hormoni hipofizari. Controlează percepţia, ceasul biologic, ritmurile circadiene şi dorinţa sexuală.
Glanda pineală şi energia electromagnetică
 
Glanda pineală realizează integrarea organismului uman în ritmurile temporale, arătând că este un senzor suficient de sensibil la modificările mediului exterior. Dar uneori o perturbare consistentă a calităţilor mediului exterior poate afecta funcţionalitatea acestei glande. Spre exemplu interacţiunea glandei pineale cu energia electromagnetică solară – în cazul furtunilor solare, adică în cazul unei cantităţi rapid crescute de energie electromagnetică în atmosfera terestră, determină un exces de melatonină, care va genera somnolenţă sau dimpotrivă hiperactivitate.
Efectele ulterior în cascadă ale influxului masiv de energie electromagnetică de la soare sunt în mod normal de scurtă durată, incluzând dureri de cap, palpitaţii, modificări ale dispoziţiei, şi stare de disconfort în general. Gândirea haotică sau confuză, şi de asemenea comportamentul imprevizibil cresc în aceste perioade. Furtunile solare pot influenţa emoţiile ducând la o amplificare a lor, atât a celor benefice cât şi a celor mai puţin benefice. 
Sistemele HAARP uzează şi ele de energie electromagnetică a cărei creştere în atmosfera terestră, în cazul utilizării acestor sisteme, va determina afectarea funcţiei glandei pineale. Astfel, modificarea stării organismului pe care o produce acţiunea sistemelor HAARP este oarecum asemănătoare celei datorate furtunilor solare, cu diferenţa că durerile, stările proaste sau modificările de gândire care apar durează atât timp cât sistemele respective sunt în funcţiune, nu sunt de scurtă durată ca în cazul furtunilor solare, şi că aceste sisteme nu amplifică stările/trăirile benefice, ci invers.
Atât lumina cât şi energia electromagnetică invizibilă scad conversia serotoninei în melatonină. Deşi mecanismele sunt incomplet descrise, alterarea în producerea de melatonină datorită luminii par a fi aceleaşi ca cele datorate expunerii la câmpurile electromagnetice.
Cauzele care determină blocarea glandei pineale
Orice chist sau calcifiere care apare la nivelul glandei pineale arată că există anumite blocaje energetice la acel nivel. Studiile realizate de diferiţi cercetători au arătat că astfel de formaţiuni – chisturi, calcificări – pot apare la orice vârstă.
Diferite publicaţii afirmă că în general calcificările glandei pineale apar după vârsta de 12 ani sau după apariţia pubertăţii. Dar există studii care au observat că aceste calcificări pot apare în proporţie de 3% la copiii de 1 an, 7,1% la cei de 10 ani şi 33% la adolescenţii de 18 ani.
Mult înainte ca aceste calcificări să apară în glanda pineală, anumite convingeri devin solidificate în mintea noastră, cu alte cuvinte  mintea dobândeşte „abilitatea” de a „întări” idei, concepte, păreri. Astfel noi nu mai suntem capabili să vedem şi să luăm în considerare vastul număr de posibilităţi care există în afara viziunii noastre contractate, înţepenite. Ne putem întreba de ce ar apare aceste calcificări şi la copiii mici, la care încă nu există un sistem de gândire independent şi bine pus la punct? Fiecare fiinţă umană vine cu o anumită zestre KARMA-ică în ceea ce priveşte modul de a gândi. Iar deprinderea minţii de a se împietri, de a se solidifica, ca efect al  încăpăţânării excesive, al lipsei de flexibilitate, o luăm cu noi de-a lungul vieţilor până hotărâm să ne transformăm. Efectul „calcificării” ideilor, gândurilor este blocarea imaginaţiei noastre şi a capacităţii de a găsi soluţii şi de a crea legături între idei. Reîntoarcerea la o imaginaţie expansivă şi la un proces de gândire liber, lipsit de limitări ne realiniază cu potenţialul nelimitat al creaţiei, dezvăluindu-ne iluzia „matrix-ului" în care trăim. Aşa cum calcificarea pinealei poate fi reversată odată ce substanţele şi hormonii necesari sunt produşi în creier, modificarea sistemul nostru de credinţe, gânduri şi emoţii poate crea o „decalcifiere”, o „de-solidificare” a activităţii minţii, fapt care va suţine expansiunea conştiinţei în acest plan şi în celelalte.
Una din substanţele care „ajută” la apariţia calcificărilor în glanda pineală este florul. Glanda pineală absoarbe mai mult flor decât orice alt ţesut sau organ din corp. Cum scăpăm de florul din apă? Prin filtre cu osmoză inversă. Fierberea apei nu ajută la îndepărtarea florului, ci îi creşte concentraţia.
Chimistul cercetător Charles Perkins a fost trimis de guvernul SUA pentru a certifica adevărul asupra florurării apei. Acesta a descoperit că: „chimiştii germani (din anii ̓30) au inventat un plan foarte ingenios şi cu bătaie lungă pentru controlul maselor, plan care a fost supus aprobării şi ulterior adoptat de Consiliul General German. Acest plan era de a controla populaţia din orice zonă prin administrarea unor substanţe prin apa de băut… În această schemă de control al maselor, florura de sodiu ocupa un loc important. .. Oricum, şi eu vreau să fac aceasta să fie foarte clar, adevăratul motiv din spatele florurării apei este de a reduce rezistenţa maselor faţă de dominare şi control şi pierderea libertăţii…Admistrarea de doze repetate de cantităţi foarte mici de flor va conduce în timp la reducerea puterii individuale de a rezista dominării, prin otrăvirea lentă şi narcotizarea acestei zone a ţesutului cerebral (glanda pineală –n.n.), şi va face persoana respectivă supusă voinţei celor care vor să îi guverneze… Aceste aspecte mi-au fost dezvăluite de către un chimist german care a fost unul din oficialii marelui concern din industria chimică IG Farben şi era o figură importantă în mişcarea nazistă la momentul acela… Spun acestea cu toată sinceritatea şi competenţa unui om de ştiinţă care a petrecut 20 de ani realizând cercetări în domeniul chimiei, biochimiei, fiziologiei şi patologiei florului… Orice persoană care bea apă florurată artificial pentru un an sau mai mult nu va mai fi niciodată aceeaşi persoană, din punct de vedere mental sau fizic”.
Pe lângă flor, alimente cum ar fi zahărul, produsele înalt procesate, organismele modificate genetic, mercurul afectează puterea şi receptivitatea glandei pineale. De aceea este extrem de important să fim atenţi la ceea ce mâncăm şi să nu evităm să citim toată lista de ingrediente a produselor alimentare pe care le cumpărăm.
Un alt aspect important care poate afecta glanda pineală este deficitul de lumină. Lumina naturală este un „aliment” important pentru sănătate, deficitul său determinând alterări ale secreţiei hormonilor glandei pineale. Studiile au arătat că o lipsă a luminii naturale şi expunerea prelungită la lumină artificială conduc la insomnie, anxietate, depresie, agresivitate şi boli degenerative.
După studiile mai multor cercetători glanda pineală, în cazul majorităţii oamenilor, funcţionează minimal sau mai bine zis doarme. Aceasta se datorează mai multor factori, din care cei mai importanţi sunt:
1.poluarea vizuală – televizor, lumină artificială, computer, etc.
2.expunerea la frecvenţe electromagnetice – telefonie mobilă, sisteme HAARP, etc.
3.consumul de flor (pastă de dinţi, apă potabilă) şi de clor (apa potabilă)
4. mercurul existent în amalgamurile dentare, în vaccinuri (timerosalul folosit ca agent de conservare), în carnea de peşte şi în fructele de mare (datorită apei poluate în care trăiesc acestea)
5. anumite pesticide care sunt utilizate la creşterea legumelor şi fructelor
6. alcoolul şi fumatul
7. îndulcitori artificialii (aspartam, ciclamat etc.), zahărul rafinat, diverse E-uri, deodorantele, anumite substanţe chimice utilizate în soluţiile pentru curăţat sau în spray-urile de cameră.
S-a observat că o persistenţă a emoţiilor negative cum ar fi frica, furia, şi sentimentul de negare a propriei fiinţe psihic afectează în mod negativ glanda pineală.
Deblocarea, stimularea, hrănirea glandei pineale
Dacă glanda pineală nu funcţionează sau funcţionează minimal, suntem orbi faţă de dimensiunile spirituale ale vieţii. Am putea spune că suntem „tăiaţi” de la mesajele pe care am putea să le primim din lumile spirituale, pline de dragoste şi vindecare, atunci când această glandă nu funcţionează bine. Glanda pineală va produce în mod natural propriul DMT când va fi total funcţională. Atunci vom fi capabili să rămânem în majoritatea timpului într-o stare vizionară.
Curăţirea glandei pinealei este absolut necesară pentru cei care doresc să îşi dezvolte percepţiile lor multidimensionale. Câteva aspecte de bază pentru detoxifierea pinealei:
- mercurul poate fi eliminat din organism prin utilizarea zilnică de chlorella, iarba de grâu verde şi spirulină. De asemenea, coriandrul consumat zilnic ajută la eliminarea mercurului din creier.
- mâncarea organică care să aibă o predominanţă raw-vegan este foarte utilă pentru detoxifierea pinealei.
- ciocolata raw – este stimulentă şi detoxifiantă pentru glanda pineală, şi de asemenea are o acţiune antioxidantă puternică.
- consumul de alimente cu vibraţie înaltă - seminţe de cânepă (Hemp seeds), camu camu (Myrciaria dubia), acai (Euterpe olareacea, o specie de palmier), spirulina, chlorella şi iarba de grîu verde, susţine funcţionarea normală a glandei pineale.
 
Există plante şi remedii care sunt menţionate de mai mulţi autori ca fiind de mare ajutor pentru energizarea şi buna funcţionare a glandei pineale. Dintre acestea menţionăm: wood betony (Betonica officinalis sau Stachys officinalis), gotu kola (Centella asiaica), brahmi (Bacopa monnieri), shankapushpi (Convolvulus pluricaulis), jatamansi (Nardostachys jatamansi, nard), gingko biloba, vacha (Acorus calamus), santal şi uleiul esenţial de santal, ashwagandha (Witania somnifera), germenii de alfalfa, germenii de grâu, pătrunjelul, pepenele galben, sucul de ananas, uleiul de măsline, lecitina, tămâia, extractul sau sucul de noni, uleiul esenţial de trandafir, uleiul esenţial de lavandă, uleiul esenţial de mir, uleiul esenţial de ienupăr, uleiul esenţial de muşeţel albastru.
O mare parte din aceste remedii, dar mai ales gingko biloba, uleiul esenţial de santal şi de tămâie cresc fluxul sanguin spre/în glanda pineală. S-a observat că creşterea fluxul sanguin în această zonă, care implică creşterea oxigenării zonei, are anumite efecte benefice asupra întregului organism: reîntinerirea sistemului imun, îmbunătăţirea somnului şi a sănătăţii sexuale, echilibru interior, eliminarea sindromului de oboseală cronică, atitudine pozitivă, experienţe spirituale înalte.
De asemenea există alimente bogate în melatonină care pot susţine sau suplimenta funcţia pinealei. Printre acestea se numără: cireşele montmorency, iarba de grâu verde, iarba de orz verde. Festuca arundinacea este denumirea botanică pentru planta numită popular păiuş înalt şi este considerată de anumiţi autori ca având cel mai mare conţinut de melatonină dintre toate  plantele. Alte alimente bogate în melatonină sunt: lapte, migdale, plante leguminoase, curmale uscate, struguri, porumb, orz, ovăz.
Punctul de reflexoterapie corespunzător glandei pineale se află situat în mijlocul degetului mare al piciorului - chiar în mijlocul spiralei ce se observă pe pielea degetului, iar la mână zona reflexogenă pentru epifiză este  în mjlocul spiralei pe buricul degetului mare.

Meditaţia yoghină profundă, consumul de mâncare organică adecvată, odihna bună,  vizualizarea şi conectarea la energia pozitivă a vieţii, contactul cu natura, consumul de plante şi remedii care susţin şi energizează pineala sunt necesare pentru îmbunătăţirea funcţiei acestei glande. De asemenea, expunerea frecventă la lumină naturală, la lumina soarelui, timp de minim 20 de minute, va ajuta la stimularea glandei. Doar să nu uitaţi să vă scoateţi ochelarii de soare şi, eventual, pălăria. Atunci când este trezită, glanda pineală aduce printre altele abilitatea de a călători în planurile astrale la voinţă, de a explora alte dimensiuni, de a prevedea viitorul, de a primi informaţii de la fiinţe din alte planuri şi de a experimenta stări foarte profunde de meditatie.

Vizualizări: 5521

Răspunde la Aceasta

Răspunsuri la Aceste Discuţii

Am găsit pe site-ul foodstory.ro o rețetă simplă, care se poate prepara în numai 5 minute, iar ingredientele miraculoase sunt la îndemâna oricui: usturoi, lamâie, piper și miere. Usturoiul este de 100 de ori mai puternic decat antibioticele în lupta cu bolile, iar proprietatile anti-virale sunt cat se poate de eficiente. Mierea conţine diferite vitamine şi fier în cantităţi mari, iar consumul regulat de miere întăreşte corpusculii celulari ai leucocitelor care combat bacteriile şi afecţiunile virale. Lămâia  are efect antiseptic, antiinflamator, iar vitamina C pe care o conține ajută la scaderea riscului de cancer de colon, la scăderea acidității gastrice și la menținerea unui tonus intestinal crescut (îmbunătățind astfel digestia). Iar acestea, împreună cu piperul roșu, formează un adevărat elixir care te ajută să previi nenumarate boli - de la o banală răceală la cancer.


Pe cât de simplă este rețeta, pe atât sunt beneficiile asupra organismului maxime. Ea a fost recomandată de Natasha Longo, o nutriționistă celebră și consultantă pe nutriție, pe site-ul Preventdisease.com.

INGREDIENTE

    1 lămâie
    1-2 căței de usturoi
    1/8 linguriță de piper rosu
    1 lingură de miere 
 
ETAPE:

Pasul 1: taie lămâia în două

Pasul 2: stoarce sucul de lămâie dintr-una din jumătăți. Păstrează coaja rămasă.

Pasul 3: Mărunțește usturoiul și lasă-l să stea așa timp de 10 minute. Apoi, adaugă-l în zeama de lămâie, împreună cu piperul roșu.

Pasul 4
: Adaugă și mierea și amestecă toate ingredientele foarte bine.

Pasul 5: Pune sucul obținut în coaja de lămâie rămasă de la pasul 2 și consumă cu tot cu pulpă.

Iar astfel, sistemul imunitar va fi protejat la cote maxime. 

Să vă fie de folos!

În Spania a realizat un expermient inedit: a fiert timp de 25 de minute un litru de Coca-Cola. Rezultatul obţinut a fost unul neaşteptat.
Într-o oală bărbatul a turnat conţinutul unei sticle de un litru de Coca-Cola şi a lăsat lichidul să fiarbă la foc mic. Timp de 25 de minute a amestecat lichidul, care s/a transformat într-o pastă vâscoasă cu aspect de smoală.
Experimentul, titrat  „Una Muerte Silenciosa” (nr. O moarte silenţioasă ) a fost filmat şi postat pe YouTube. Clipul a devenit viral pe internet. Acesta a fost vizualizat de aproape 4 milioane de persoane
 
 
 

Proiectul 10-10-10 - Pastila Sau Perceptie.Film Interzis - Aveti Rabdare Si Vizionatil Pe Tot

CAUTA SERIA I,II,III.

VA ROG SA ALOCATI 5 MINUTE PENTRU A CITI URMATOARELE INFORMATII SI SA LE TRIMITETI MAI DEPARTE  TUTUROR CELOR APROPIATI VOUA
 
DUPA CE ANI DE ZILE A SPUS PACIENTILOR CA CHIMIOTERAPIA ESTE SINGURA CALE PENTRU A INCERCA (CUVANTUL CHEIE E A INCERCA !) SA SE ELIMINE CANCERUL, JOHN HOPKINS (NOTA Andrei- Celebra Universitate americană) S-A HOTARAT SA PREZINTE SI CALEA ALTERNATIVA DE TRATAMENT A MALADIEI.
 
1.
 
Cu totii avem celule canceroase in corp.
 
Aceste celule nu apar, insa, la testele standard daca nu sunt in numar de miliarde.
 
Cand doctorii spun bolnavilor ca nu mai exista celule canceroase in corpul lor dupa tratamentele efectuate, inseamna doar ca testele sunt incapabile sa le masoare deoarece nu mai sunt in numar detectabil.
2.
 
Celulele canceroase apar in corp de 6 pana la 10 ori in timpul vietii unui om.
3.
 
Cand sistemul nostru imunitar este puternic, celulele canceroase sunt distruse si astfel este impiedicata multiplicarea lor si formarea de tumori.
4.
 
Cand este diagnosticat cancerul, inseamna ca persoana respectiva are deficiente nutritionale multiple. Aceste deficiente pot sa apara din cauze genetice, a noxelor din mediul inconjurator, a alimentatiei si stilului de viata gresite..
5.
 
Pentru a preintampina deficitele nutritionale multiple, este necesara schimbarea dietei si administrarea de suplimente nutritive, ceea ce va duce la intarirea sistemului imunitar.
6.
 
Chimioterapia presupune "otravirea" celulelor canceroase cu rata mare de crestere, dar astfel sunt distruse si celulele sanatoase cu crestere rapida din maduva spinarii, tractul gastro-intestinal,etc, iar organe importante ,cum ar fi ficatul, rinichii, inima sau plamanii pot fi iremediabil afectate.
7.
 
Radioterapia distruge celulele canceroase, dar, in acelasi timp arde, cicatrizeaza si distruge celule, tesuturi si organe sanatoase
8.
 
Chimioterapia si radioterapia vor reduce, la inceput, dimensiunea tumorilor.
 
Folosirea indelungata a acestor tratamente nu va duce, insa, la distrugerea definitiva a lor.
9.
 
Cand in corp se acumuleaza prea multe "deseuri" toxice rezultate in urma chimio- si radio-terapiei, sistemul imunitar este fie compromis, fie distrus, iar pacientul poate muri din cauza unor infectii banale si a complicatiilor lor.
10.
 
Chimioterapia si terapia cu radiatii pot favoriza mutatii genetice in celulele canceroase care le fac foarte rezistente la tratament, si greu de distrus. Interventiile chirurgicale pot determina diseminarea ( imprastierea ) celulelor canceroase la alte organe (metastaze)...
11.
 
O metoda foarte buna de lupta impotriva celulelor canceroase este de a le infometa, adica a se evita alimentele de care acestea au nevoie pentru a se multiplica.
 
CELULELE CANCEROASE SE DEZVOLTA CU:
 
a.
 
ZAHAR  Eliminand din alimentatie zaharul, se elimina astfel una din cele mai importante surse de hrana a celulelor canceroase .Inlocuitorii de zahar, indulcitorii sintetici cum ar fi zaharina sau alte produse ( Nutrasweet, Equal, Spoonful, etc ) au ca baza aspartamul ( E 951), o substanta chimica daunatoare. Un inlocuitor natural al zaharului ar fi mierea de albine si melasa, dar in cantitati moderate. Sarea de bucatarie contine adaosuri chimice pentru a avea culoarea alba.. Alternativa ar fi sarea de mare ..
b.
 
LAPTELE SI PRODUSELE LACTATE  Laptele favorizeaza productia de mucus in corp, in special la nivelul tractului gastro - intestinal.
 
Cancerul este hranit de acest mucus.
Renuntand la lapte si produsele derivate si consumand lapte de soia neindulcit, celulele canceroase "mor" de foame .......

c.
 
PH ACID  Celulele canceroase "infloresc" in mediu acid. O alimentatie preponderent carnivora induce un pH acid in corp, si ar fi mai bine sa se consume peste si pasare in cantitati mici, decat carne de vita sau porc.
Carnea mai poate contine substante administrate animalelor: antibiotice, hormoni de crestere si paraziti, ce dauneaza in special persoanelor cu cancer

d.
 
O dieta bazata 80 % pe legume proaspete consumate ca atare sau sub forma de suc, grau integral, seminte, nuci si fructe schimba pH-ul corpului in alcalin. 20 % din alimentatie poate fi din alimente gatite, inclusiv fasole boabe . Sucurile proaspete din legume asigura necesarul de enzime digestive, usor absorbabile, care ajung la nivel celular in 15 minute de la consumare si care hranesc si favorizeaza cresterea de celule sanatoase.
 
Este bine sa se consume sucuri proaspete de 2-3 ori pe zi
Enzimele sunt distruse la 40 grade Celsius.

e.
 
Evitati cafeaua, ceaiul si ciocolata ce pot contine cantitati mari de cofeina.
 
Ceaiul verde este o alternativa foarte buna, avand si proprietati anti-canceroase.
 
Cea mai buna bautura este APA-purificata sau filtrata pentru a fi astfel eliminate toxinele sau metalele grele ..
Apa distilata este acida, deci evitati-o !

12.
 
Proteinele din carne sunt dificil de digerat si necesita o cantitate mare de enzime digestive.
 
Carnea nedigerata ramane in interiorul intestinului, intra in putrefactie si se creste astfel cantitatea de reziduuri toxice din corp.
13.
 
Celulele canceroase sunt acoperite de un perete gros de proteine ...
Renuntarea la carne sau reducerea ei in alimentatie duce la eliberarea de cantitati din ce in ce mai mari de enzime; acestea ataca proteinele din peretele celular si permit astfel celulelor specializate sa distruga aceste celule canceroase .

14.
 
Unele suplimente nutritive ajuta la intarirea sistemului imunitar, cum ar fi: IP6 (inozitolul sau vitamina B9, continut de taratele de grau, seminte, nuci), Essiac (ESSIAC este o formula din plante ce a fost utilizata din anul 1922 de o sora medicala din Canada numita Rene Caisse pentru a ajuta pacienti cu afectiuni grave.
 
Cele opt plante din reteta originala sunt: ciuline sfant, radacina de brusture, laminaria, trifoi rosu, ulm cu coaja neteda, radacina de revent turcesc, nasturel, macris marunt), antioxidanti, vitamine, minerale, etc., toate stimuland imunitatea sa lupte si sa distruga celulele canceroase.
Alte suplimente cum ar fi vitamina E produc apoptoza sau moartea programata a celulelor, metoda naturala a corpului de a scapa de celulele bolnave, nedorite si inutile.

15.
 
Cancerul este o boala a mintii, corpului si spiritului....
Gandirea pozitiva si o fire activa ajuta pe cel care lupta cu cancerul sa supravietuiasca.
 
Furia, neiertarea si amaraciunea "construiesc" un mediu stresant si acid in corp.
 
Trebuie sa invatam sa avem un spirit iubitor si iertator, sa ne relaxam si sa ne bucuram de viata !
16.
 
Celulele canceroase nu se pot dezvolta in prezenta oxigenului.
 
Facand exercitii fizice zilnice si de respiratie, oxigenul ajunge adanc, la nivel celular.
 
Terapia cu oxigen este foarte importanta pentru distrugerea celulelor canceroase
ATENTIE
1. Nu introduceti recipienti de plastic in cuptorul cu microunde.
2. Nu congelati apa
3. Nu puneti in microunde recipiente cu capace de plastic ....
Dioxina este o substanta ce provoaca cancer in special la sani.
Este extrem de toxica pentru celulele corpului.
 
Dioxina este eliberata din plasticul sticlelor cu apa introduse la congelator.
 
Recent, Dr. Edward Fujimoto, manager al programului de sanatate din cadrul Castle Hospital, a vorbit, in cadrul unei emisiuni TV, despre pericolele care pandesc sanatatea
A vorbit despre dioxina si raul pe care il poate face...
 
Sa nu se incalzeasca mancarea la cuptorul cu microunde in vase de plastic.....
 
Este vorba, mai ales, de mancarea ce contine grasime.
 
A recomandat, in schimb, folosirea de vase de sticla sau ceramica pentru a incalzi mancarea.
 
Se obtin aceleasi rezultate, dar fara dioxina.
 
Acesta este un material ce ar trebui trimis tuturor
 
celor care sunt importanti in viata voastra.

Microbiomul – fiinţele care trăiesc în noi, controlându-ne viaţa

 
  Microbiomul – fiinţele care trăiesc în noi, controlându-ne viaţa
Microbii reprezintă forma de viaţă care domină Terra. Organismele bacteriene care trăiesc pe planeta noastră le depăşesc numeric pe toate celelalte la un loc. Microbii nu domină doar planeta, însă, ci şi pe noi, oamenii. Puţini ştiu că în corpul fiecăruia dintre noi există de 10 ori mai multe celule microbiene decât celule care compun organismul uman, iar numărul genelor microbiene îl depăşeşte de 150 de ori pe cel al genelor umane. Toate aceste fiinţe care trăiesc în corpul nostru şi pe suprafaţa sa formează un ecosistem ce poartă numele de „microbiom”, iar simbioza acestor mici fiinţe cu celulele umane dă naştere unui veritabil „super-organism”.

Termenul de „microbiom” a fost elaborat de Joshua Lederberg, unul din titanii biologiei moleculare, pentru a desemna totalitatea microbilor, a elementelor lor genetice şi a interacţiunilor acestora într-un mediu. În 1958, Lederberg a devenit unul dintre cei mai tineri laureaţi ai Premiului Nobel, obţinând cea mai importantă distincţie în domeniul medicinei la doar 33 de ani.

Suntem „colonizaţi” de bacterii încă de la naştere

Bacteriile ce formează microbiomul colonizează tractul nostru digestiv încă din primele 24 de ore de la naştere şi se stabilizează în jurul vârstei de doi ani, devenind o prezenţă permanentă în viaţa noastră şi formând un veritabil „organ”.

Microbiomul nostru variază încă de la naştere: oamenii de ştiinţă au descoperit că bebeluşii născuţi natural sunt acoperiţi cu microbii existenţi în canalul naşterii, iar cei ce vin pe lume prin operaţie cezariană sunt acoperiţi de microbii care există în mod normal pe pielea adulţilor.

Specialiştii estimează că miile de miliarde de microbi ce trăiesc în corpul nostru cântăresc în total aproape 2 kilograme. Cei mai mulţi dintre ei trăiesc în intestine, iar distrugerea lor poate avea consecinţe neplăcute, precum obezitatea sau dezvoltarea de afecţiuni ale colonului.

Relaţia noastră cu bacteriile care trăiesc în noi este una simbiotică: în schimbul hranei, ele ne ajută să digerăm alimentele, să producem vitaminele de care avem nevoie şi să ne întărim sistemul imunitar. Pentru a coexista cu microbiomul nostru, sistemul imunitar trebuie să tolereze mii de specii de bacterii inofensive. În schimb, aceste bacterii joacă un rol important în lupta împotriva agenţilor patogeni - bacteriile „rele”.

Cunoscând microbii care trăiesc în corpul nostru, oamenii de ştiinţă speră să poată oferi tuturor o viaţă mai bună prin diete personalizate, diagnosticarea mai rapidă a afecţiunilor şi tratamentul personalizat al acestora.

De ce sunt esenţiali microbii din noi

Numeroase cercetări realizate în ultimii ani au arătat că dereglarea microbiomului poate avea consecinţe neplăcute asupra sănătăţii umane, printre acestea numârându-se alergiile, eczemele, astmul şi obezitatea.

În ultimele decenii, s-a observat că în zonele industrializate ale planetei numărul pacienţilor cu alergii a crescut într-un ritm alert. După ani de studiu, cercetătorii au ajuns la concluzia că „obsesia curăţeniei” este principala cauză. Ipoteza a fost confirmată de un studiu elveţian realizat anul trecut, în cadrul căruia cercetătorii au ajuns la o concluzie fermă: creşterea dramatică a bolilor alergice în societăţile industriale este legată de dispariţia rapidă a microorganismelor care populează corpul uman. Conform unui studiu realizat de specialişti în microbiologie şi imunologie din cadrul Stanford School of Medicine, persoanele care au în organism bacteria Helicobacter pylori prezintă un risc mai mic de a suferi de astm, rinită alergică sau alergii ale pielii, în comparaţie cu celelalte. De asemenea, oamenii de ştiinţă afirmă că Helicobacter pylori joacă un rol important în funcţionarea hormonului ghrelină, dispariţia bacteriei contribuind la dezvoltarea obezităţii, a diabetului de tip 2 şi a altor afecţiuni metabolice.

Doi cercetători americani, Jeffrey Gordon şi Ruth Ley de la Universitatea Washington, au efectuat câteva experimente pe şoareci care au avut rezultate interesante. Astfel, ei au descoperit că şoarecii de laborator predispuşi genetic spre obezitate au în flora intestinală bacterii care absorb mai multe nutrimente din hrană decât ceilalţi şoareci din cuşcă. Acelaşi lucru a fost observat în cazul oamenilor. Cei doi cercetători au monitorizat 12 voluntari obezi timp de un an, perioadă în care aceştia au urmat o cură de slăbire. Pe măsură ce voluntarii au slăbit, structura bacteriană din intestinele acestora s-a modificat.

De asemenea, Gordon şi Ley au arătat că atunci când şoarecii care trăiesc într-un mediu steril sunt colonizaţi cu bacterii extrase din corpul şoarecilor obezi, tind să se îngraşe mai mult decât atunci când sunt colonizaţi cu bacterii extrase din corpul şoarecilor cu o greutate normală. Acest studiu pare să explice efectul contagios al obezităţii întâlnit în rândul oamenilor. Astfel, obezitatea nu se transmite doar genetic, ci şi social, prin schimbul de bacterii ce are loc între prieteni şi rude.

Aşadar, se poate spune că omul, fiind un super-organism, se aseamănă cu ecosistemul unei păduri, depinzând de prezenţa a numeroase creaturi care prin diversitatea lor menţin un echilibru al sistemului.

Cele 3 enterotipuri ale oamenilor

Recent, un amplu proiect european intitulat MetaHIT a dus la descoperirea faptului că oamenii se deosebesc şi prin bacteriile ce trăiesc prin ei, nu doar prin elemente de tipul grupei sanguine. Oamenii de ştiinţă au descoperit că există 3 tipuri de populaţii microbiene, fiecare om aparţinând unuia dintre aceste enterotipuri. Totodată, cercetătorii au descoperit că enterotipurile nu au legătură cu vârsta, sexul, naţionalitatea sau dieta persoanelor.

Cele 3 enterotipuri au primit numele grupului microbian dominant: Bacteroides, Prevotella şi Ruminococcus. Microbii de tip Bacteroides sunt mai eficienţi în descompunerea carbohidraţilor, ceea ce ar putea explica de ce persoanele care prezintă acest enterotip sunt mai predispuse la probleme de greutate. Bacteriile de tip Prevotella tind să descompună mucusul din intestin, iar Ruminococcus facilitează absorbţia zahărului, ceea ce poate favoriza creşterea în greutate.

Persoanele ce aparţin enterotipului Bacteroides au un mediu intestinal mai bun la sintetizarea vitaminelor B2, B5, C şi H, iar cei ce aparţin enterotipului Prevotella prezintă mai multe bacterii eficiente în sintetizarea vitaminei B1 şi a acidului folic.

Un studiu desfăşurat anul trecut a arătat că enterotipul Bacteroides este asociat dietelor bogate în grăsimi şi proteine, pe când enterotipul Prevotella este asociat unei diete bogate în carbohidraţi.

O altă cercetare efectuată de Oluf Pedersen, specialist în genetică moleculară la Centrul de Diabet Steno din Gentofte, Danemarca, a arătat că persoanele obeze sau cele care sufereau de afecţiuni metabolice aparţineau de obicei enterotipului Bacteroides. De altfel, cercetătorii au descoperit că în 90% din cazuri pot deduce dacă o persoană este obeză sau nu analizând doar microbiomul acesteia.

Un studiu derulat în Danemarca a arătat că analiza microbiomului permite medicilor să estimeze cu acurateţe dacă un pacient urmează să sufere de diabet, înmulţirea microbilor din grupul Bacteroides fiind un reper mai bun decât indicele de masă corporală al persoanei studiate.

Descoperirea enterotipurilor, un alt pas spre medicina personalizată

Oamenii de ştiinţă cred că descoperirea enterotipurilor va duce la transformarea medicinei, aşa cum s-a întâmplat în cazul grupelor sanguine. Dietele personalizate pe baza enterotipului şi prescrierea medicamentelor potrivite pentru enterotipul pacientului sunt primele schimbări prefigurate de specialişti.

De asemenea, oamenii de ştiinţă cred că enterotipurile vor juca un rol important în descoperirea unor tratamente alternative la antibiotice, care au devenit ineficiente în ultimii ani, pe măsură ce bacteriile au devenit rezistente. Astfel, în loc să încerce să elimine toate bacteriile din intestin, inclusiv pe cele nocive, doctorii vor putea să stimuleze bacteriile utile, pentru a restabili echilibrul bacterian existent înainte ca afecţiunea să se dezvolte. Cu timpul, enterotipurile vor permite dezvoltarea medicinei personalizate, în care fiecare pacient va beneficia de un tratament conceput în funcţie de nevoile proprii, identificate pe baza microbiomului său.

Bacterioterapia (cunoscută şi sub numele mai puţin eufemistic de „transplant fecal”) este deja un tratament ce a început să fie aplicat cu rezultate încurajatoare în cazul pacienţilor pentru care antibioticele şi celelalte tratamente nu dau rezultate. Transplantul de bacterii se efectuează de câteva decenii, însă abia în ultimii ani a devenit posibilă analiza genetică a bacteriilor din intestin înainte şi după transplant.

Dusko Ehrlich, coordonator de proiect în cadrul MetaHIT, explică de ce microbiomul va juca un rol important în medicina personalizată: „Genomul nostru diferă cu maxim 0,1% de la om la om, însă diferenţa de metagenom poate fi şi de 50%”. Aşadar, prin analizarea genelor organismelor care trăiesc în noi, medicii pot identifica aspecte unice fiecărui pacient, ceea ce va permite conceperea de tratamente personalizate.

De asemenea, cercetătorii preconizează că, în viitor, copiii nu vor fi vaccinaţi doar împotriva virusurilor, ci vor fi supuşi unor analize detaliate ale microbiomului, pentru a fi identificate bacteriile-cheie care lipsesc în vederea reintroducerii acestora.

Cercetările asupra microbiomului se află încă într-o fază incipientă, însă doctorii speră să obţină o mai bună înţelegere a acestuia, ca să îl transforme într-un aliat împotriva bolii. Aşadar, bacteriile care trăiesc în noi vor juca un rol esenţial în asigurarea sănătăţii noastre, pe măsură ce oamenii de ştiinţă vor ajunge să le înţeleagă mai bine.

Specialiştii implicaţi în studierea microbiomului spun că potenţialele beneficii ale înţelegerii acestuia sunt imense. Julian Davies, microbiolog la Universitatea British Columbia, afirmă că „efortul depus pentru o mai bună înţelegere a microbiomului reprezintă cel mai importat proiect ştiinţific al tuturor timpurilor. Dacă acest proiect va avea succes, toată lumea va avea de câştigat”. Aşadar, anii ce urmează promit să aducă noutăţi remarcabile despre fiinţele esenţiale care trăiesc în super-organismul uman.

sursa

Organismul uman , la fel ca toate fiinţele vii, este un mecanism care primeşte şi emite informaţie aceasta fiind transmisă de structuri inteligente cristalizate hexagonal – apa şi siliciul

Încet-încet în peisajul populat şi poluat de tot felul de lucruri inutile sau (unele) chiar periculoase, îşi fac loc şi noţiuni sănătoase şi bune precum  „apa preventivă”, „apa structurată”, „apa osmotică”. Am arătat în numerele trecute aventura descoperirii „apei longevităţii” sau „apei vieţii” intuită de Henri Coandă şi consacrată pentru totdeauna de prietenul lui Patrick Flanagan – expert NASA, Pentagon, CIA, FBI una din cele mai complexe şi uluitoare minţi contemporane.

Aranjament cristalizat inteligent hexagonal

Apa structurată hexagonal (cristal coloidal) – se găseşte în toate fiinţele vii (fiind suportul informaţional ideal). Această structură geometrică cristalizată spaţial hexagonal (inteligent) o mai întâlnim în cristalul de cuarţ – elementul care alcătuieşte inima a tot ceeace ne ajută pe noi să comunicăm dar şi să aflăm informaţii: radio, televizor, calculator, telefon celular, etc. Cuarţul – dioxidul de siliciu,  al doilea element ca răspândire pe suprafaţa pământului, a fost folosit de oameni până să i se descopere proprietăţile extraordinare legate de transmiterea informaţiei (proprietăţi piezoelectrice), ca podoabă la bijuterii şi la fabricarea sticlei.

Siliciul şi plantele

În natură, plantele cresc, se ridică pe verticală spre soare datorită impulsurilor date de siliciul aflat în compoziţia lor. De exemplu, cenuşa plantei medicinale numită „coada calului” conţine 70% (!) siliciu. La păsări – cele care se ridică în zbor învingând aerul şi gravitaţia, siliciul se regăseşte în structura penelor atât de frumos etalate spre soare. Iar inteligentele şi harnicele albine oferă larvelor (puilor lor) în cupe hexagonale darurile plantelor  care sunt legate direct de lumina şi căldura soarelui – polenul sau mierea produsă din nectarul divin cules cu atâta sârg.

Tradiţia populară românească dar şi alte culturi au consacrat floarea cu şase petale ca fiind „floarea vieţii”.

Profesorul Adolf Butenant – laureat al Premiului Nobel a dovedit că viaţa nu poate exista în absenţa siliciului tot la fel cum nu poate exista în absenţa apei. El este mai puţin cunoscut întrucât a fost membru al partidului nazist dar a perfecţionat dispozitivele care ajută azi piloţii de aeronave să respire mai mult oxigen şi a descoperit hormonii sexuali feminini. Deşi toată lumea cunoaşte importanţa calciului, puţini ştiu că organismul nu-l poate absorbi şi folosi în absenţa siliciului (are rol catalizator). Dacă siliciul este deficitar în organism, 76 din cele 104 elemente chimice prezente în organism nu vor fi asimilate.

Cuarţul roz –cel mai folosit în cristaloterapie


Aranjamentul geometric hexagonal al cuarţului (dioxidului de Siliciu) identic aranjamentului apei structurate pure din organism semnifică direcţionarea/ canalizarea sublimării. Axa de simetrie a cuarţului este helicoidală (spirală verticală) simbolul vieţii şi a evoluţiei. Cuarţul dă direcţie şi sens evoluţiei persoanei şi şterge contururile care o izolează şi o rigidizează. Amplifică, transmite şi direcţionează energia subtilă. Cristalele de cuarţ pot fi încărcate cu mesaje de vindecare. Asigură un somn odihnitor, vise profetice şi iluminatorii. Masajul cu cuarţ pe locurile dureroase favorizează dizolvarea blocajelor şi stagnării energetice. Echilibrează psihicul emoţional instabil, reglează secreţiile hormonale.

Cuarţul roz – “piatra” cel mai des folosită în cristalo-terapie este util celor care se străduiesc să obţină aprobarea/dragostea  celorlalţi printr-un exces de amabilitate (celor care au suferit drame pierderi ale unor persoane dragi sau traume emoţionale). Ajută persoana care îl poartă să se accepte şi să se preţuiască. Este util celor care nu se pot iubi pe sine şi care caută mereu iubirea la ceilalţi. Ajută la demararea unei noi relaţii afective. Ajută persoana să–şi devină lui însuşi cel mai bun prieten. Dezleagă lanţurile vinovăţiei şi datoriilor emoţionale faţă de ceilalţi. Învaţă purtătorul să dăruiască iubire. Majoritatea oamenilor se folosesc de iubire ca de o cârjă (se ataşează, se sprijină pe altcineva). Cristalu de cuarţ dizolvă o mulţime de frici aducând pacea în suflet, senzaţia de acasă. Ne aduce starea fătului care soarbe din lichidul amniotic (apa maternă) îmbibându-se cu extazul vieţii. Este primul indicat în vindecarea traumelor emoţionale. Aduce blândeţea unei mângâieri calde, relaxarea, înţelegerea. Util în stări de extenuare, oboseală cronică, celor cu extremităţi reci, celor care răcesc uşor, anemicilor, celor paralizaţi. Ne protejează de cancer prin eliminarea resentimentelor şi durerilor acumulate în memorie.

Unde se află în organismul nostru siliciul?

Siliciul se întâlneşte cu precădere în cristalinul ochiului. Despre ochi, să ne amintim, Isus Christos a spus: “Luminătorul trupului este ochiul, deci dacă ochiul tău este curat, tot trupul tău va fi luminat; dar dacă ochiul tău este rău, tot trupul tău va fi întunecat.” (Matei 6 22-23). Când unghiile devin sfărâmicioase sau este redusă cantitatea de acid clorhidric din stomac este posibil să avem deficit de siliciu. Plămânul normal conţine 18% siliciu, plămânul tuberculos doar 0,009%!!!(lobul drept pulmonar – cel mai frecvent atins de bacilul Koch, este cel mai sărac în siliciu, iar pancreasul care conţine cea mai mare cantitate de siliciu din organism, este cel mai rar atins de tuberculoză). Siliciul este cel mai important factor de detoxifiere din economia internă a organismului. Populaţiile care ingeră siliciu în mod obişnuit sunt longevive , cancerul este rar întâlnit şi au performanţe intelectuale ridicate. Dar despre zonele din lume unde sunt întâlniţi cei mai mulţi centenari şi care au fost studiate de Henri Coandă şi Patrick Flanagan (cei care au descoperit apa structurată pe bază de microclusteri de siliciu), am mai scris.

Siliciul mai este prezent în structura tendoanelor, ligamentelor, cartilajelor (alături de glucozamină), în pereţii interiori ai vaselor de sânge, în lichidul sinovial al articulaţiilor, în valvele inimii sau în structura glandelor endocrine. Este componentă majoră a părului, unghiilor, pielii (colagenului, elastinei), oaselor şi dinţilor (smalţul) fiind pe drept numit şi  “mineralul frumuseţii”.

Care sunt sursele alimentare de siliciu?

Alimentele de origine vegetală (legume, fructe, seminţe) conţin siliciu şi favorizează absorbţia intestinală a lui (face parte din compoziţia, structura celulozei). Se găseşte în pleava cerealelor, în coaja fructelor (copii care consumă fructele cu coajă sunt mai rezistenţi şi mai sănătoşi), în usturoi, în polenul pe care ni-l oferă albinele cu generozitate (statistic, apicultorii trăiesc în medie 78 de ani faţă de “Marii Sfătuitori” – medicii care au o durată medie de viaţă de doar 58 de ani!). Siliciul se găseşte de fapt, în toate vegetalele, dar, mai ales în frunzele legumelor (un hectar de legume “smulge” solului 10 kilograme de siliciu pe an). Din 1970, de când a început să fie corect evaluată importanţa siliciului pentru sănătate, ovăzul a devenit o plantă esenţială în alimentaţia omului. Ovăzul este planta care conţine de câteva ori mai mult siliciu decât altele; siliciul mai este conţinut de pere, gutui, alte fructe, dar şi de frunzele pomilor respectivi.

Pentru tonifierea generală a organismului, în loc de apă se va bea o fiertură de ovaz şi tărâţe de grâu, care se lasă la fiert (se va folosi obligatoriu apă purificată osmotic cu capacitate mare de dizolvare) timp de o oră. Apoi, după ce se răceşte fiertura, se strecoară şi se stoarce bine lichidul. Se bea zilnic o cantitate de 400 ml. Se poate bea şi amestecând-o cu miere (o lingură de miere la 200 ml zeamă, după care se mai dă un clocot şi se răceşte, apoi se bea aceeaşi cantitate de mai sus).

Siliciul şi terapia homeopatică.

Siliciul face parte din cele 12 săruri Schusller pe care celebrul medic german le considera esenţiale şi care sunt constituienţii „cheie” ai celulelor. Întrucât cuarţul este marele rezervor de informaţii (la fel ca apa) din natură, Hahnemann, „părintele” homeopatiei a preparat celebrul remediu homeopatic „silicea” apreciat de marii homeoterapeuţi şi care se adresează persoanelor timide, celor care relaţionează greu (eternii studenţi refugiaţi în cărţi sau care se căsătoresc greu), celor care sunt permanent preocupaţi de gândul „ce cred ceilalţi despre mine?”, celor care au idei fixe, acţiuni fixe, egoiştii, rigizii (probleme de „flexibilitate” a informaţiei). Clarke a introdus în practica homeopatică remediul „silicea marina” preparat din nisipul de pe plajele marine iar în prezent toate laboratoarele homeopatice din lume produc remediul „silicea terra”. Profesorul român Bungetzianu caracteriza pacienţii “Silcea” ca persoane care “nu mai ştiu să se apere- nici psihic, nici fizic, nici imunologic”. “Pacientul pare să îşi fi pierdut încrederea în sine la toate nivelurile, de parcă ar sta cu spatele la zid”.

Ca semnificaţie subtilă, siliciul oferă stabilitate în relaţiile cu ambianţa. Omul este o fiinţă socială care se defineşte în relaţie cu ceilalţi. Siliciul reprezintă definirea de sine în raport cu ceilalţi pe când oxigenul reprezintă ego-ul. SiO2 înseamnă desprinderea de gregar, eliminarea confuziei. Majoritatea oamenilor sunt obosiţi şi rămân înţepeniţi în zona de confort, rigizi, încremeniţi oferind aceleaşi reacţii la evenimente sau împrejurări. Este o înstrăinare de esenţa divină, este scufundarea în noaptea uitării. Oamenii devin simple automate lipsite de luciditate. Siliciul ajută mentalul să se autodefinească în raport cu celalţi, dobândind cu ajutorul lui autonomie şi individualizare.

Dr Pro » Siliciul şi sănătatea

www.drpro.ro/2010/08/siliciul-si-sanatatea/

Ca semnificaţie subtilă, siliciul oferă stabilitate în relaţiile cu ambianţa. Omul este o fiinţă socială care se defineşte în relaţie cu ceilalţi. Siliciul reprezintă definirea de sine în raport cu ceilalţi pe când oxigenul reprezintă ego-ul. SiO2 înseamnă desprinderea de gregar, eliminarea confuziei. Majoritatea oamenilor sunt obosiţi şi rămân înţepeniţi în zona de confort, rigizi, încremeniţi oferind aceleaşi reacţii la evenimente sau împrejurări. Este o înstrăinare de esenţa divină, este scufundarea în noaptea uitării. Oamenii devin simple automate lipsite de luciditate. Siliciul ajută mentalul să se autodefinească în raport cu celalţi, dobândind cu ajutorul lui autonomie şi individualizare.

Cauza mortii naturale

CAUZA MORTII NATURALE.

„Fiecare om si animal decedat pe cale naturală,mor din cauza hranei sărace,adică din cauza deficienţei substanţelor nutritive.”
Potenţialul genetic al longevitaţii vieţii este de 120-140 ani.In momentul de faţă numai cinci naţii din lume au atins această viată,aceştia trăind in Orient,in Tibet si in China de sus.
In emisfera de sud indienii sunt recunoscuţi prin longevitatea lor.
In noiembrie 1993 in Arizona s-a efectuat un experiment foarte interesant.Trei cupluri au petrecut trei ani in izolare,unde s-au hranit cu alimente si hrană sanatoasă,inspirau aer curat si beau apă curată,fara impuritaţi.La sfirşitul experimentului,ei au fost examinaăi de medicii de la Universitatea din Los Angeles.Toate analizele au fost introduse in compiuterul universitaăii şi rezultatele au fost uimitoare : daca aceşti oameni ar continua să trăiască in acest regim,atunci ei ar trăii pâna la virsta de 165 de ani.Deci toate acestea demonstrează că este posibil să trăieşti 120-140 de ani.
Sunt trei lucruri esenţiale care trebuie urmarite pentru marirea longevitatii:
1.Să ne ferim de accidente
2.Să facem numai lucruri care ne fac bine
3.Să ne hrănim sănatos şi echilibrat.
Pentru ca organismul nostru să funcţioneze la parametrii normali ii trebuie 90 de elemente nutritive:
-60 minerale
-16 vitamine
-12 aminoacizi de baza si proteine
-3 acizi grasi
Deci in total 90 de elemente nutritive in dieta zilnică. In caz contrar in organism vor apare bolile cauzate de insuficienţa acestora.
Un mare medic si cercetator din SUA,numit Dr.Yolok spunea :’daca nu investeşti in tine insuţi minerale si vitamine de care organismul are nevoie,atunci vei investi in bunastarea medicilor şi a companiilor producatoare de medicamente”.
65% din boli sunt de nutriţie.Lipsa elementelor nutritive din organism produc o serie de boli cum ar fi:
-lipsa de calciu duce la aparitia a 147 de boli.printre acestea se numară: pietre la rinichi (când calciul este deficitar organismul il preia din propriile oase favorizind apariţia pietrelor la rinichi).
-insuficienţa de cupru duce la anevrism,chelie timpurie,ridarea pielii,dilatarea varicoasă a venelor,etc.
-deficitul de seleniu duce la cardiomiopatii,pete roz pe miini.
-deficitul de crom si vanadiu duce la diabet.
-deficitul de plumb duce la slabirea timpanului urechii.
-deficitul de bor,la femei duce la osteoporaoză,Borul ajută la menţinerea in oase a calciului utilizat,ajuta la secreţia estrogenilor la femei si la prelucrarea testosteronului la barbaţi.Lipsa testosteronului duce la impotenţa timpurie.
-deficitul de zinc duce la pierderea gustului si mirosului.
Spuneam că organismului ii trebuie 90 de elemente nutritive pentru a funcţiona la parametrii normali : 60 de minerale,16 vitamine,12 aminoacizi si 3 acizi graşi.Se ştie că plantele au capacitatea de a produce o mare parte din aceste elemente cu excepţia mineralelor pe care nu au de unde sa le ia.Solul este foarte sărăcit in minerale si ele nu pot sintetiza aceste minerale.
Deci este foarte important ca organismului să-i aducem din afară aportul de minerale.Avem la dispoziţie o serie de suplimente alimentare naturale de acest tip.Cel mai important mineral este calciu.Deficitul de calciu cum am mai spus duce la 147 de boli diferite cum ar fi:
-osteoporoza
-paradontoza
-2--
-inflamarea gingingiilor
-osteoporoza periferiei articulaţiilor osoase duce la artrită,osteoartrită,lumbago,reumatism
-hipertensiune arteriala
-convulsii si spasme
-sindrom premenstrual
-dureri ale coloanei vertebrale-de fapt durerea pe coloana este osteoporoza vertebrelor,neavind nici o importantă daca are vreo problemă cu discurile coloanei.Dacă discul nu are pe ce să se tină,vertebra se micşorează,distrugindu-se,mai ales când organismul are deficit şi de cupru.
Diabetul poate fi preântimpinat si tratat cu ajutorul cromului si vanadiului.Numai vanadiul poate sa inlocuiască insulina la bolnavii in virstă.
Ce bine ar fi dacă oamenii ar fi conştiienţi de lipsa acestor minerale pentru a le suplimenta.
Baza nu sunt alimentele ci suplimentele naturale superconcentrate.
A T E N T I E
Pe piaţă se comercializeaza trei tipuri de minerale pe care trebuie să le cunoaşteţi.
-1)Minerale metalice -din farmacii-cu asimilare de 8-12%.Când se ajunge la o virstă de peste 40 de ani ,asimilarea este de 3-8 %.
Este foarte rău dacă primiţi ceva de genul calciu lactic pastile,gluconolactat de calciu si magneziu,calciu gluconic etc.La 1000mg de acest tip de calciu doar 250 mg este calciu metalic iar 750mg este lactoză şi zahăr lactic.Având in vedere absorbţia acestui tip de calciu in medie de 10%,inseamnă că organismul din cei 1000 mg primeşte doar 25%.Gindiţi-vă câte pastile de calciu lactic ar trebuii să luaţi pentru a asigura necesarul de calciu intr-o zi? 90 de pastile trebuiesc pentru necesarul zilnic de calciu iar restul ce ramâne sunt reziduri de lactoză şi zahăr lactic care se transforma in săruri care se depun la rinichi,incheieturi,vertebre,etc...
-2)minerale chelatizate-minerale metalice chelatizate (legate) cu aminoacizi,proteine sau enzime,care inglobează atomul metalic.Acest tip de minerale chelatizate au o putere de absorbţie ,de pina la 40%,deci mai bune decit primele dar,60% din acestea se transforma si ele in reziduri ,depunindu-se in organism sub forma de oxalaţi,fosfaţi,uraţi,etc..
-3)MINERALE COLOIDALE-sunt mineralele cu cea mai mare putere de absorbtie 98-100%.
Sunt minerale incărcate energetic,de natura ionică.Ele au cea mai mare absorbţie şi absorbţia este cea mai importantă.
Mineralele coloidale se absorb de 2,5 ori mai mult decit cele chelatizate si de 10 ori decit cele metalice.Deci atentie la ce consumaţi .
Pentru a fi sanatoşi aduceţi organismului dv.aportul de elemente nutritive cele mai bune.
Atenţie la hrană-ea ascunde substanţe ucigătoare.
Aditivi interzişi in Uniunea Europeana abundă in alimentele de pe piaţă.Cancere,boli cardio-vasculare,indigestie,vomş,colici,pe scurt aditivi alimentari scapaţi de sub control.Producatorii de alimente işi ingroaşă profiturile cu preţul sănătăţii noastre.Nu avem nici o posibilitate de a determina cantitatea şi calitatea acestor aditivi din alimente.In aceste condiţii,normativele Ministerului Sanataţii rămân simple insemnări pe hârtie.Depinde numai de noi ce consumăm,cit consumăm,de unde consumăm,Există soluţii pentru toate.
Vă doresc sănătate,LUMINĂ ŞI INŢELEPCIUNE.

Popescu Ana-bioenergoterapeut-Craiova tel:0722259557
e-mail anahatabio@yahoo.com.
anahata777@gmail.com

Hexagonal Apa: La Universitatea din Washington, un al patrulea a condiției de apă a fost detectat, ceea ce ar putea explica nu numai anomalii chimice, dar și efectul apelor energetisiertem.

Descoperit a patra stare de apă

O echipa de cercetare de la Universitatea din Washington au descoperit ar secretul apei. Echipa condusa de Gerald Pollack a descoperit un al patrulea stat de apă: în plus față de solid, lichid și gazos, cercetatorii au fost capabili sa identifice un al patrulea stat în care structurile ordonate de molecule de apă lichidă la o hexagonale "paravane".

Această "apă EZ", a spus de stat prezinta unele proprietati uimitoare care ar putea pune imaginea noastră de apa de pe cap și rezolva multe puzzle de lungă durată.

Apa - un mister

Apa este o substanță misterioasă - și punct de vedere științific peste. În ciuda 200 de ani de cercetare în domeniul apei, aceasta este știința nu a fost în măsură să înțeleagă cu adevărat omniprezente umed. Teoria oficială la apa este plină de găuri - așa-numitele "anomalii chimice" care nu pot fi explicate în mod satisfăcător de către teoria convențională.
Punct de congelare, punctul, densitatea, tensiunea de suprafață de fierbere - chiar și cu aceste lucruri de bază de apă se comportă diferit în practică decât în teorie, este într-adevăr de calcul trebuie să se comporte.

De asemenea, pe știința de apă este un material fascinant. Acesta este originea și elixirul vieții, principala componentă a trupurilor noastre și alimentație nostru cel mai important, cu efecte pe termen lung asupra sanatatii noastre.

În ultimii ani, mai multe și mai multe despre cercetatori alternative în cauză, cu emisiunea de apă ca unul dintre cele mai importante moduri de a vindeca boli și pentru a menține sănătatea, rezultând în nenumărate sisteme de filtrare, Verwirblung și energiza apa apărut. Până în prezent, însă, aceste lucruri au fost pe picioare științific destul de subtiri, care a facut ca evaluarea într-adevăr diversele metode.

Acum, cercetatorii sunt din Statele Unite, înainte de o nouă teorie a apei care poate nu numai a putut explica anomaliile de apă, dar ar putea oferi, de asemenea, o bază științifică pentru apa potabilă modernizare școală.

 
-Apă EZ

Cercetatorii au descoperit ca apa lângă suprafețele hidrofile - ca peste tot în corpul nostru - începe să organizeze independent. Aproape de suprafață, apa se separă în două straturi cu un strat de transformă într-o nouă formă de apă, drastic diferit de H20 convențional.

Acesta este doar aproximativ un sfert de zonă gros milimetru cu apa misterios (EZ) a fost "zonă de excludere", botezat deoarece apa nu este clasificat numai în această zonă, dar, de asemenea, un mod fascinant se curata: EZ conține o formă foarte pură de apă, toate substanțe dizolvate din zona EZ deplasat. Aproape de suprafata, prin urmare formează un strat de apă complet pură, în timp ce toate soluți sunt deplasate în celălalt strat.

Acest fenomen este cunoscut de ceva timp și există numeroase încercări de a explica cu teoriile convenționale. Cu toate acestea, Pollack ar putea exclude toate în aproape doi ani de lucru cu echipa lui aceste teorii ca o explicație.

Dar asta nu e tot: Apa din EZ arătat proprietăți noi, cum ar fi o schimbare în rezistență electrică, o, vâscozitate mai mare aproape de gel, o absorbție puternică de lumină infraroșie, un pH modificat și o sarcină negativă semnificativă.

 
Hexagonal Apa - A cristale lichide

[Hexagonal apă] uimit, cercetatorii au examinat "-apa EZ" și a remarcat că acesta este un fel de gheață lichid, moleculele de apă au dat pe protoni și se aranjate într-o rețea hexagonală surprinzător stabil -. O structură care este, de asemenea, găsite în unele gheață și cristale. în contrast cu această matrice de cristal de gheață nu este pe deplin stabilită în-apă EZ, dar suficient de stabil pentru a ține forma și înlocuiască toate substanțe dizolvate.

Spre deosebire de apă gewönlichem care constă din vartej mai mult sau mai puțin liber H20 Molkülen că forma grupuri mai mari doar pentru o fracțiune de secundă,-apa EZ a fost un fel de cristale lichide de cel mai înalt ordin.

Dar în apă EZ nu este doar apă de construcții, de fapt, așa Pollack a trebuit să găsească o privire mai atentă, apa din EZ-Zone a fost strict vorbind nu mai apă. Deoarece raportul dintre oxigen și hidrogen nu a fost de 1: 2 (H2O) ca în apă normală, dar 2: 3 (H3O2), care-apa EZ este chimic o formă complet diferită de apă.

În plus față de lichid, solid și gaz, cercetatorii au descoperit o nouă stare a apei. Dar acest lucru nu este doar în interiorul corpului înainte, așa cum sa dovedit în curând, dar el este o formă intermediară nedescoperite anterior între apă lichidă și congelate: Apa a trecut această EZ-stat, de aceea, ori de câte ori îngheață sau când gheața se topește. Prin urmare, apă ghețar proaspătă are un EZ-conținut extrem de ridicat și, prin urmare, ar trebui, ca mai departe demonstrat a fi deosebit de sănătos pentru om.

apă vie

Rezultatele uimit cercetătorii și era destul de clar că în apă EZ ar putea juca un rol important, mai ales în organismele vii.

În primul rând, cu toate acestea, misterul a fost rezolvat, în cazul în care apa a luat vreodată puterea de a obține o astfel de structură extrem de ordonat în poziție verticală. După mai multe încercări, a fost găsit soluția: De la lumina, mai ales lumina infrarosie invizibila. În cazul în care instalarea experimental protejat împotriva radiațiilor lumină, fără apă EZ ar putea forma, cu lumina soarelui și lumina infrarosie, cu toate acestea, formarea ar putea chiar fi extins: de iradiere a crescut zona EZ de trei ori.

Din nou, aceasta a fost o perspectivă fascinantă: Apa stochează energia luminii solare sub forma unei structuri de cristal hexagonal comandat. Apa nu a fost destul de ezoteric, dar de fapt fizic "energizat".

Diferența de potențial dintre EZ-apă și apă normală este atât de mare încât este folosit electric ca Pollack a fost capabil să arate acum. Diferența dintre taxa de cele două zone este suficient de mare că funcționează ca o baterie mica - energie direct de la lumina soarelui, cu nimic mai mult decât apă.
Pentru corpul, nu numai energia electrică, dar și structura în sine joacă un rol semnificativ.

Apa în organism

Deoarece distanțele sunt atât de mici între și în interiorul celulelor noastre, există intercelular și apă intracelulară în mare măsură de apă EZ. Numai că este o recunoaștere a faptului că centrala nu ar putea fi mai de apă în organisme vii chimic, structural și funcțional diferă semnificativ de ceea ce înseamnă, de obicei, de apă. Nu există nici H20, ci un, mediu de cristal ca extrem de ordonat.

Pollack a arătat prin cercetările sale că o înțelegere a-apei EZ deschide complet noi perspective asupra proceselor din celulele vii. Aparent funcțiile complexe ale celulei este brusc foarte ușor de explicat dacă se presupune cu apa conținută în celulele din punctul de vedere.

-Apă EZ, Pollack teză, este motorul vieții, explică în special funcția de capilarelor, membranele celulare și membrană-tuneluri. Dar chiar functia de proteine este, în primul rând într-adevăr scriere doar prin prezența apei ordonat. Apa este atât de mult mai mult decât procesele biologice de fundal sau un solvent pur - este ea însăși o parte integrantă a acestor funcții.

Condiții de viață de apa interactioneaza cu proteine structurale și organismele de celule. Ideea că apa este doar un material generic cu structura mai mult sau mai puțin aleatoriu, sau că două eșantioane de apă au fost practic identice în structura și funcția, este aceasta respins - un fapt care ar putea schimba intelegerea noastra a proceselor biologice semnificativ.

Apa Comandat - sănătate bazată?

Dacă așa stau lucrurile, este teza Pollack lui, protejarea apei ordonat o funcție fizică centrală trebuie să fie - cu consecințe pe termen lung.

"Acum stim ca cele mai multe macromolecule colaps fără ajutorul de apă și precipitat ar - s-ar putea să nu funcționeze corect. Acum, multe boli sunt cauzate mod acceptat de disfuncție de proteine sau sistemele de reglementare. Într-o astfel de rețea de proteine centrice, o defecțiune poate, prin urmare, apărea din două componente: de proteina in sine sau apa EZ care înconjoară proteina ".

Cercetarea în acest domeniu abia au început, dar deja a produs unele rezultate uimitoare. Pollack a putut demonstra substanțe cum diferite, formarea de apă EZ împiedicat, în timp ce altele favorizat.

Ce, apoi Pollack a întrebat dacă au numai ar putea restabili astfel functia de proteine care poate modifica apa din jurul lor? Și cum ar putea realiza acest lucru? Lumină infraroșu și anumite impulsuri electromagnetice ar fi primii candidati evidente ale căror efect ar dori să examineze echipa. EZ-apă, astfel Pollack a putut demonstra, de asemenea, forme crescut cu adaos de oxigen și prin luarea antioxidanti care au primit sarcina negativă a-apa EZ.

Principalul candidat pentru continuarea cercetărilor este încă mult mai aproape: apă potabilă.

Energizant vertebre și surse de vindecare

În căutare de ape tamaduitoare a examinat Pollack si colegii sai diverse ape, în cazul în care un efect asupra sănătății specific a fost atribuite.

În timp ce în unele izvoare minerale, în special conținutul de minerale părea să joace un rol, a fost, de asemenea, a constatat că conținutul de apă EZ ar putea fi bine implicate în efectele. Ambele foarte pur surse glaciare și surse adânci, precum și apa de la interlacers arătat o proporție deosebit de mare de ajutor.

Pollack a arătat, de asemenea, că structura modelului experimentelor in apa EZ, chiar și la valorile pH-ului de acid gastric a rămas intactă, și probabil vor fi înregistrate in vivo în această formă a țesuturilor. Acest lucru are efecte pozitive, cum ar fi Pollack a putut arăta în continuare că-apa EZ, celulele hidratat mult mai eficientă datorită sarcinii sale, ca orice apa obișnuită.

 
Schimbare de paradigmă?

Cercetarea Pollack sunt fascinante în multe feluri. Apa, se pare, este mai mult decât această chestiune minoră, în funcție de procesele noastre biologice. Este o parte din ea.

Se pare aproape ca și cum, probabil, nu din nou văzut aici pădurea din cauza copacilor de cercetare anterior. La fel ca în fizică, în cazul în care fizicienii acum înființat doar în ultimii ani în spațiul ipoteza în sine ar putea fi un copil de mediu energie, care influențează lucrurile în ea, Pollack a descoperit apa din nou, ca o componentă esențială a biochimie. O analogie intrigant unde răspunsurile apar brusc în spațiul presupune gol dintre lucrurile pe care le studiază de ani de zile.

Chiar mai mult: Pollack este o voce importantă în corul ce în ce mai tare de cercetatori care consideră că apa este mult mai mult decât este disponibil în manuale: apa poate avea foarte diferite calitati, care depinde nu numai de substanțele dizolvate în ea, dar, de asemenea, a structurii apei in sine.

Cercetarile sale arata ca apa este fundamental diferit în organismele vii, de la apa care vine din linia noastra de: apă de viață este ordonat si interactioneaza structural legate de macro-molecule în acestea.

Poate facem un pas mai aproape de punctul de vedere homeopatic că apa dar poate nu stoca informații, iar această cercetare arata noi mecanisme de acțiune ale apei pe care poate fi explicat mult mai cu picioarele pe pământ.

 
Surse de apă hexagonală

Până în prezent, nu există o metodă în conformitate cu Pollack, cu excepția sucurilor de fructe cunoscute pentru a produce cantități mari de apă-EZ. Cea mai bună sursă naturală este apa glacial. Conform studiilor Pollack în apă tratament lipsit pas decisiv încă. Puritate chimică, obținută prin filtrare, este un prim pas pentru a pune de fapt cercetarile sale, care este legată, însă, că nu pare a fi o a doua etapă, care atribuie apa pura structural roman și transformat în hexagonale-apă EZ.

Până în prezent, Pollack a fost capabil să arate doar un efect redus asupra turbulențelor, dar la fel de eficace ca și el vede expunerea la lumina soarelui sau lumina infrarosie pe. Pentru a oferi apă într-un ulcior la soare, astfel că a fost de fapt un efect chimic detectabil și nu este doar practică ezoterică. De asemenea ceramică EM, pietre în apa au un astfel de efect, deoarece formele pe suprafata lor în apă EZ.

Poate că, speculeaza Pollack, el se va ocupa în viitor cu o posibilitate de a produce pur în apă EZ din apa de la robinet. În prezent, cu toate acestea, este de cercetare privind efectul biologic în prim-plan, care dezvăluie descoperiri fascinante aproape zilnic pentru Universitatea din Washington.

Veniti , veniti la mine copiii mei iubiti ,
Cei ce nu ma au , nu sunt fericiti !

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor