Noua Medicina Germana - Medicina alternativa

Pe 18 August 1978, Dr. Ryke Geerd Hamer, M.D., la vremea aceea internist sef la clinica oncologica a Universitatii din Munchen, Germania, a primit vestea socanta ca fiul sau, Dirk, a fost impuscat. Dirk a murit in Decembrie 1978 si, cateva luni mai tarziu, Dr. Hamer a fost diagnosticat cu cancer testicular. Din moment ce nu fusese niciodata grav bolnav, a suspectat imediat ca dezvoltarea cancerului sau poate avea legatura directa cu tragica pierdere a fiului sau. Moartea lui Dirk si propria sa experienta cu cancerul l-au facut pe Dr. Hamer sa investigheze istoricul pacientilor sai de cancer. A aflat foarte curand ca, la fel ca el, toti au trecut prin experiente extrem de stresante, inainte ca boala sa se instaleze si sa se dezvolte.
Observarea conexiunii dintre minte si organism nu a fost surprinzatoare. Numeroase studii aratasera deja ca atat cancerul, cat si alte bolii sunt foarte des precedate de un eveniment traumatizant. Dar Dr. Hamer a dus cercetarile sale cu un pas mai departe. Urmarind ipoteza ca toate evenimentele din organism sunt controlate de creier, a analizat tomografiile pacientilor sai si le-a comparat cu istoricul lor medical.
Dr. Hamer a descoperit ca orice boala, nu numai cancerul, este controlata de o zona din creier ce ii corespunde in mod specific si este legata, in mod particular, de un conflict soc perfect identificabil.
Rezultatul cercetarilor sale se constituie intr-o diagrama stiintifica ce ilustreaza legatura biologica dintre psihic si creier si corelatia cu organele si tesuturile intregului organism uman (varianta engleza a "Diagramei stiintifice a GNM" este in lucru).
Cele 5 Legi Biologice ale Noii Medicine
Dr. Hamer a denumit descoperirile sale "Cele 5 Legi Biologice ale Noii Medicine", datorita faptului ca aceste legi biologice valabile in cazul oricarui pacient, ofera o perspectiva cu totul noua asupra intelegerii cauzei, a dezvoltarii si a procesului natural de vindecare a bolii. (Ca raspuns la numarul crescand al interpretarilor gresite ale descoperirilor sale si pentru a pastra integritatea si autenticitatea muncii sale stiintifice, Dr. Hamer si-a protejat in mod legal materialele de cercetare, sub numele de German New Medicine® (GNM – Noua Medicina Germana. Termenul "New Medicine" nu poate fi folosit nicaieri la nivel international) .
In 1981, Dr. Hamer a prezentat rezultatele descoperirilor sale la Facultatea de Medicina a Universitatii din Tübingen, sub forma unei teze post-doctorat. Totusi, pana astazi, Universitatea a refuzat sa testeze cercetarile Dr. Hamer, in ciuda obligativitatii legale de a o face. Acesta este un caz fara precedent in istoria universitara.
In mod similar, medicina oficiala a refuzat sa aprobe descoperirile sale, in ciuda a 30 de verificari stiintifice diferite, facute atat de medici independenti, cat si de asociatii profesionale. La scurt timp dupa ce Dr. Hamer si-a prezentat teza, i-a fost adresat un ultimatum de a renunta la descoperirile sale stiintifice, sau i se va refuza reinnoirea contractului sau la Clinica Universitara.
In 1986, desi munca sa nu a fost niciodata pusa la indoiala sau dezaprobata, doctorului Hamer i-a fost ridicata licenta medicala pe motive ca a refuzat sa se conformeze principiilor medicinei standard. Cu toate acestea, era hotarat sa-si continue munca si, in 1987, a reusit sa-si extinda descoperirile practic catre orice boala cunoscuta de medicina. Dr. Hamer a fost persecutat si hartuit timp de 25 ani, in special de catre autoritatile germane si de catre cele fraceze. Din 1997, Dr. Hamer locuieste in exil in Spania, unde isi continua cercetarile si continua sa se lupte pentru recunoasterea oficiala a "New Medicine". Insa, din moment ce Facultatea de Medicina a Universitatii din Tübingen isi mentine tactica de amanare, pacientilor din intreaga lume le este refuzat dreptul de a beneficia de descoperirile revolutionare ale Dr. Hamer.
Originea bolilor este in creier
Dr. Hamer a stabilit ca „orice boala este cauzata de un soc emotional care surprinde individul total nepregatit" (Prima Lege Biologica). In onoarea fiului sau , Dr. Hamer a denumit acest incident stresant: Dirk Hamer Syndrome, sau DHS. Psihologic vorbind, DHS este un incident foarte personal, conditionat si determinat de experientele noastre trecute, de vulnerabilitati, de perceptiile personale, de valorile si credintele personale. Cu toate acestea, DHS nu este doar un conflict emotional, ci si biologic, care trebuie inteles in contextul evolutiei noastre personale.
Animalele experimenteaza aceste socuri biologice in urma pierderii bruste a cuibului sau teritoriului, a pierderii unui pui, a separarii de partener sau de grup, a unei amenintari nesteptate, a unei perioade de nemancare sau a unei amenintari de moarte.
Un barbat, de exemplu, poate suferi un soc conflictual de „pierdere a teritoriului", cand isi pierde casa sau locul de munca, pe neasteptate. Pentru o femeie, un soc conflictual „in camin" poate fi o grija pentru binele unuia dintre membrii familiei; un soc conflictual de tipul „abandonului" poate fi declansat de un divort neprevazut sau de o spitalizare de urgenta. Copii sufera deseori un soc conflictual „de separare", cand mama se decide sa se intoarca la munca sau cand se despart parintii.
Analizand mii de tomografii (CT) in relatie cu istoricul pacientului, Dr. Hamer a descoperit ca, atunci cand are loc DHS, socul impacteaza o zona specifica, predeterminata din creier, cauzand o leziune care este vizibila pe tomografie, ca un set clar de inele concentrice (In 1989, Siemens, producatorul german de aparate tomografice, a confirmat ca aceste inele nu provin de la o proasta functionare a aparaturii). Dupa impact, celulele cerebrale transmit socul impactului catre organul corespondent care, la randul lui, raspunde cu o modificare specifica, ce poate fi anticipata. Motivul pentru care diferitele conflicte sunt legate indisolubil de anumite zone ale creierului este acela ca, de-a lungul evolutiei noastre, fiecare parte a creierului a fost programata sa raspunda instantaneu la posibile conflicte sau amenintari. In timp ce „vechiul creier" (cerebelul, zona amigdaliana) este programat cu instuctiuni de baza legate de supravietuire, care corespund respiratiei, hranirii sau reproducerii, „noul creier" (creierul mare) este codat cu teme mult mai avansate, precum cele legate de conflictele teritoriale, conflictele de separare, conflictele de identitate si cele legate de autoapreciere, increderea si respectul de sine.
Cercetarile medicale ale Dr. Hamer sunt strans legate de embriologie, pentru ca, indiferent de felul in care organul raspunde unui conflict, fie prin dezvoltarea unei tumori, prin deteriorarea tesutului sau prin dereglarea functionarii, toate acestea sunt determinate de stratul embrionic al germenului din care provin atat organul, cat si tesutul cerebral corespondent (A treia Lege Biologica).
GNM "Ontogenetic System of Tumors" (Sistemul Ortogenetic al tumorilor) ilustreza ca organele controlate de „vechiul creier" care deriva din endoderm sau vechiul creier mesoderm, precum plamanii, ficatul, colonul, prostata, uterul, pielea in profunzimea ei, pleura, peritoneul, pericardul, glandele mamare, etc., genereaza intotdeauna proliferare celulara, imediat ce conflictul corespondent are loc la nivelul creierului. Tumorile acestor organe se dezvolta exclusiv pe durata fazei active a conflictului (initiata de DHS).
Sa luam exemplul cancerului de plaman: conflictul biologic asociat cu cancerul de plaman este un soc de tipul „frica de moarte", deoarece, in termeni biologici, panica de moarte este echivalenta cu incapacitatea de a respira. Odata cu socul datorat fricii de moarte, celulele pulmonare alveolare care regleaza respiratia incep instantaneu sa se multiplice, formind o tumoare pulmonara.
Contrar parerilor conventionale, aceasta multiplicare a celulelor pulmonare nu este un proces fara rost, ci serveste unui scop biologic foarte bine definit, si anume sa creasca capacitatea pulmonara, optimizand astfel sansele de supravietuire ale organismului. Analizele tomografiilor intreprinse de Dr. Hamer demonstreaza ca fiecare persoana bolnava de cancer de plaman prezinta o configuratie clara de tip inele concentrice in zona corespondenta din creier si ca fiecare pacient a suferit un soc conflictual emotional total neasteptat, de tipul „frica de moarte", inaintea declansarii cancerului.
In majoritatea cazurilor teama de moarte a fost declansata de socul unui diagnostic de cancer, ce a fost resimtit ca o sentinta la moarte.
Cancerul de san, potrivit cercetarilor Dr. Hamer, este rezultatul grijilor provocate de un conflict de tipul "mama-copil" sau "probleme cu partnerul". Aceste tipuri de conflicte impacteaza intotdeauna vechiul creier, in zona care controleaza glandele producatoare de lapte. O femeie poate suferi un conflict de tipul mama-copil, intrucat isi face foarte multe griji, atunci cand copilul ei este ranit sau se imbolnaveste grav, foarte brusc. Pe durata fazei de stres, cat conflictul este activ, celulele glandei mamare continua sa se multiplice, formand o tumora. Scopul biologic al proliferarii celulare este acela de a mari capacitatea de lactatie pentru copilul suferind, grabind astfel procesul de vindecare al acestuia.
Fiecare femeie si fiecare femela din lumea animala se naste cu acest program de reactie biologica pentru crestere si dezvoltare. Numeroasele studii ale Dr. Hamer arata ca femeile, chiar si atunci cand nu alapteaza, dezvolta tumori ale glandelor mamare, din cauza grjilor obsesive pentru binele celor dragi (a copilului care are probleme, a unui parinte bolnav, sau de grija unui prieten cu probleme).
Ceea ce a fost spus despre cancerul de plaman sau de san este valabil pentru orice alt tip de cancer ce isi are originea in „vechiul creier". Fiecare tip de cancer este declansat de un conflict soc specific, care activeaza un „program biologic precis" (A Cincea Lege Biologica), ce permite organismului sa depaseasca obisnuintele functionarii zilnice si sa se confrunte fizic cu situatia urgenta. Pentru fiecare tip de conflict exista o zona cerebrala specifica, de unde este coordonat acest program de urgenta.
In vreme ce organele controlate de vechiul creier dezvolta tumori pe durata fazei active a conflictului-soc, situatia este opusa in cazul organelor controlate de noul creier. Toate organele si tesuturile ce corespund si sunt coordonate de noul creier (ovarele, testiculele, oasele, nodulii limfatici, epiderma, mucoasa colului uterin, bronhiile, vasele coronariene, canalele de alaptare etc.) isi au originea in ectoderm sau mesoderm-ul noului creier. In momentul producerii conflictului- soc, tesuturile organelor corespondente acestei zone a creierului raspund prin degenerare celulara.
Necrozarea ovarelor sau a testiculelor, osteoporoza, cancerul osos sau ulcerul stomacal, de exemplu, sunt situatii care apar doar atunci cand persoana se afla intr-o stare emotionala de stres relationata cu conflictele-soc corespondente. Asa cum este de asteptat, distrugerile tesuturilor respective au o semnificatie biologica precisa.
Sa luam exemplul tesuturilor canalelor de lactatie. Ele se dezvolta mult mai tarziu decat glanda mamara, acest tesut fiind controlat de o zona mai tanara a creierului, cortexul cerebral. Conflictul biologic ce corespunde tesutului canalelor de lactatie este unul de tip conflict de separare, rezultat al unei experiente de tipul copilul meu (sau partenerul meu) mi-a fost luat de la san. O femela din lumea animala sufera un astfel de conflict, atunci cand puiul ei se pierde sau este omorat. Ca un reflex natural la acest conflict-soc, tesutul canalelor de lactatie incepe sa ulcereze. Scopul acestei reactii este marirea diametrului canalelor de lactatie, astfel incat laptele nefolosit sa se poata drena mai usor si sa nu se congestioneze in interiorul sanului. Creierul fiecarei femei este programat cu acest gen de reactie-raspuns biologic. Din moment ce sanul femeii este asociat, biologic vorbind, cu grija si hranirea, femeile sufera un conflict-soc cauzat de separarea brusca de o persoana iubita. Pe durata fazei active a conflictului- soc nu exista practic nici un simptom, cu exceptia unor ocazionale puseuri usoare in interiorul sanului.
Cele doua faze ale oricarei boli
Dr. Hamer a descoperit de asemenea ca orice conflict si orice boala are si o rezolvare, iar desfasurarea oricarei boli are loc in doua faze. (A Doua Lege Biologica). In timpul primei faze, a conflictului activ (si anume atata timp cat acesta exista) intregul organsim este orientat catre a face fata conflictului. In timp ce, la nivel fizic, au loc dereglari celulare specifice, psihicul si sistemul nervos vegetativ autonom se confrunta de asemenea cu situatii neasteptate.
Comutata intr-o faza de stres (sympathicotonia), mintea devine total preocupata de continutul conflictului. Tulburari ale somnului si lipsa apetitului sunt simptome specifice. Biologic vorbind, acest lucru este vital, deoarece focalizarea atentiei asupra conflictului si orele de activitate in plus constituie conditiile propice pentru rezolvarea conflictului. Faza activa a conflictului este denumita si „faza rece". Deoarece pe perioada stresului se produce constrictia vaselor de sange, simptomele specifice ale activitatii conflictuale sunt extremitatile reci (in special mainile), tremurul si transpiratia rece. Intensitatea simptomelor depinde, in mod natural, de intesitatea si impactul socului conflictual. Daca o persoana ramane in aceasta stare prea mult timp, urmarile pot fi fatale.
Dr. Hamer a demonstrat, fara nici o indoiala, ca organismul nu poate muri niciodata de cancer, in sine. O persoana poate muri ca rezultat al complicatiilor mecanice produse de tumori, de exemplu blocarea unui organ vital precum colonul sau bila, dar in nici un caz celulele canceroase, in sine, nu pot provoca moartea.
In German New Medicine distinctia dintre cancerul malign sau benign nu are nici o valoare. Termenul malign este o constructie artificiala (la fel ca marcarii tumorali) care, pur si simplu, indica o activitate de reproducere celulara ce a depasit o anumita limita complet arbitrara.
Daca o persoana moare pe durata fazei initiale active a conflictului, este de obicei din cauza pierderii de energie, a slabirii exagerate, a lipsei de somn si a epuizarii mentale si emotionale. De cele mai multe ori este vorba de impactul emotional devastator al unui diagnostic sau a unei prognoze negative, de genul Mai ai doar sase luni de trait!, impact ce arunca pacientii de cancer si pe cei apropiati lor intr-o stare de disperare. Cu foarte mica speranta sau chiar deloc, sunt privati de forta lor vitala, isi consuma inutil energia si, in cele din urma, mor in urma unui proces agonizant pentru pacientii de cancer pe care tratamentele conventionale de cancer nu fac decat sa il accelereze.
Daca pacientul nu a facut nici un tratament conventional de cancer (in special chimioterapie sau radioterapie), GNM are o rata de succes de 95 pana la 98 %. Este o ironie ca aceste statistici ale succeselor remarcabile ale Dr. Hamer au fost date chiar de autoritati.
Cand Dr. Hamer a fost arestat, in 1997, pentru acordarea de sfaturi medicale, fara a avea licenta medicala, pentru trei persoane, politia a confiscat fisele pacientilor sai si le-a analizat. Un procuror public a fost nevoit sa recunoasca in timpul procesului, ca dupa 5 ani, 6000 din 6500 de pacienti cu cancer in faza terminala erau inca in viata. In cazul tratementelor conventionale, cifra aceasta este inversa.
Conform declaratiilor epidemiologului si biostatisticianului Dr. Ulrich Abel (Germania), succesul majoritatii chimioterapiilor este jalnic… nu exista nici o dovada stiintifica referitoare la abilitatea de a extinde in mod apreciabil viata pacientilor care sufera de cele mai comune forme de cancer organic… Chimioterapiile pentru cancerele maligne prea avansate pentru operatie, care reprezinta 80% din totalul cancerelor, reprezinta un pustiu stiintific scientific wasteland (Lancet 1991).




Corpul se vindeca singur
Rezolvarea conflictului generat de semnalele initiale reprezinta inceperea fazei a doua a programului biologic. Emotiile si organismul nostru se comuta imediat in modul de reparare, programul de vindecare fiind asistat in mod direct de sistemul nervos vegetativ. Pe perioada fazei de vindecare, apetitul revine, dar suntem foarte obositi (putem chiar sa nu avem puterea de a ne ridica din pat). Odihna si furnizarea tuturor nutrientilor necesari organismului sunt esentiale pe perioada de vindecare. A doua faza este denumita faza calda si, in aceasta perioada, vasele de sange se maresc, incalzind extremitatile si pielea.
Odata cu rezolvarea conflictului se produce o schimbare la nivelul organelor, proliferarea celulara (vechiul creier – controlul cresterii tumorale) si distrugerea celulara (creierul nou – controlul degradarii tesuturilor) se opresc imediat si este declansat procesul de reparare specific. O zona care s-a necrozat sau a prezentat ulceratii in timpul fazei active a conflictului este acum regenerata si refacuta cu celule noi. Acest proces este insotit, de regula, de inflamatii potential dureroase cauzate de edeme care protejeaza tesutul pe durata vindecarii. Alte simptome tipice regenerarii sunt: hipersensibilitate, mancarimi, spasme (daca tesuturile musculare sunt implicate) si inflamatii. Exemple de boli care apar doar in procesele de vindecare sunt: diferite probleme de piele, hemoroizi, laringita, brosita, artrita, ateroscleroza, disfunctii ale rinichilor si vezicii urinare, anumite boli ale ficatului si infectii (vezi mai jos).
Bazandu-se pe observarea multiplicarii celulare (mitoza) si pe distinctia standard dintre tumoare benigna si maligna, medicina conventionala interpreteaza procesul natural de producere celulara a tesutului care se vindeca drept tumoare maligna. In GNM distingem la fel doua tipuri de tumori. Dar tumorile nu sunt impartite in bune sau rele, ci mai degraba sunt clasificate dupa tipul de tesut si zona cerebrala din care provin si de unde sunt controlate. Exista acele tumori care se dezvolta, in mod exclusiv, in faza activa a conflictului- soc (tumorile pulmonare, tumorile de colon, tumorile la ficat, tumorile uterului, tumorile la prostata etc.) si cele care apar in timpul procesului natural de vindecare. In felul in care creierul vechi controleaza cancerul, cresterea tumorala nu este nici accidentala si nici fara sens, din moment ce proliferarea celulara se opreste, de indata ce tesutul este reparat. Cancerul testicular, cancerul ovarian, limfomul, limfomul non-Hodgkin, diferitele tipuri de sarcom, carcinomul bronhial si laringial si cancerul cervical, toate sunt de natura curativa si fenomene exclusive ale fazei de vindecare. Cu conditia ca procesul de vindecare sa nu fie intrerupt de medicamente sau de o revenire a conflictului soc, aceste tumori dispar pana la urma, pana la sfarsitul procesului de vindecare.
Al doilea tip de cancer mamar, carcinom in situ (DCIS), intra de asemenea in aceasta categorie. In timp ce un cancer de san este un indicator ca femeia este in faza activa a conflictului de tip grija, un cancer in situ este un semn pozitiv ca problema asociata conflictului de separare a fost rezolvata. O femeie nu face un cancer de san fara motiv! Asa cum nici faptul ca el se dezvolta exact in sanul stang nu este o coincidenta.
Importanta lateralitatii noastre biologice
Dr. Hamer a descoperit ca lateralitatea determina daca o boala precum este cancerul, se dezvolta in partea stanga sau dreapta a organismului. Aceasta este regula: o persoana dreptace raspunde unui conflict cu mama sa sau cu copilul cu partea stanga a organismului, si cu partea dreapta la un conflict cu tatal sau partenerul, fratii, rudele, prietenii, colegii, etc. Pentru stangaci este invers.
Exista intotdeauna o relatie inversa intre creier si organism, pentru ca fiecare emisfera a creierului (mai putin partea amigdaliana) este in relatie directa cu partea opusa a corpului. Cel mai simplu mod de a descoperi lateralitatea noastra biologica este sa batem din palme. Palma care este deasupra indica daca suntem stangaci sau dreptaci. Astfel, un cancer in sanul drept, un chist ovarian in ovarul stang, o problema de piele pe partea dreapta sau stanga (sau amandoua), o paralizie motorie pe partea dreapta (dupa un atac cerebral), ne dau un prim indiciu despre cine a fost implicat atunci cand conflictul originar a avut loc. In ceea ce priveste conflictele mai avansate (si regiunile cerebrale), statutul hormonal trebuie de asemenea luat in calcul, pentru o evaluare precisa.
Rolul benefic al microbilor
Un alt aspect al cercetarilor Dr. Hamer este acela al rolului microbilor pe durata procesului de dezvoltare a bolii. Pe scurt, a aflat ca microbii precum ciupercile, bacteriile si virusii sunt activi doar pe durata procesului de vindecare si maniera in care ei opereaza este in deplina concordanta cu logica evolutiva (A Patra Lege Biologica).
Bacteria de tuberculoza, spre exemplu, populeaza doar tesuturile controlate de creierul vechi. Functia lor pe timpul procesului de vindecare este de a descompune tumorile care nu-si mai au rostul: tumorile pulmonare, tumorile de colon, tumorile la rinichi, tumorile la prostata, tumorile la uter, tumorile de san, melanoamele si mesothelioma.
Bacteriile tuberculozei sunt esentiale pentru descompunerea constructiilor celulare ce au proliferat cu un anumit scop biologic, in timpul fazei active a conflictului. Daca bacteriile necesare nu sunt disponibile din cauza vaccinarii sau a uzului excesiv de antibiotice sau in urma chimioterapiei, tumorile nu se pot dezintegra cum trebuie. Ca urmare, raman pe loc si sunt incapsulate in mod inofensiv. Detectate la un control de rutina totusi, ele pot fi diagnosticate ca si cancer si noi conflicte potentiale pot aparea in urma aflarii vestii, cu noi simptome. Intelegand legile biologice ale desfasurarii bolilor, aceasta perspectiva poate fi eliminata. In timp ce bacteriile descompun tumorile cu celule care nu mai sunt necesare, virusii sunt implicati in procesul de vindecare al tesuturilor coordonate exclusiv de cortexul cerebral (ex: bronhiile, mebrana nasala, mucoasa stomacala, mucoasa canalelor biliare si epiderma).
Hepatita, pneumonia, herpesul, gripa si gripa stomacala indica faptul ca procese virulente naturale de vindecare sunt in curs. In ceea ce priveste rolul virusilor, Dr. Hamer prefera sa vorbeasca de virusi ipotetici, din cauza ca, in ultimul timp, existenta virusilor este pusa in discutie. Acest lucru este in concordanta cu descoperirile initiale ale Dr. Hamer, care evidentiau faptul ca procesele de reconstructie si regenerare ale tesuturilor necrozate sau ulcerate au totusi loc chiar si in absenta virusilor specifici tesuturilor respective.
Dilema in care se gaseste medicina conventionala este aceea ca esueaza in a recunoaste tiparul de evolutie in doua faze al fiecarei boli, prima faza, aceea a conflictului activ, fiind in mod obisnuit scapata din vedere. Din moment ce microbii sunt activi doar in faza de vindecare, iar activitatea acestora este in mod normal acompaniata de inflamatii, febra, puroi, supurari si dureri, microbii sunt considerati raufacatori si cauza a bolilor infectioase. Dar microbii nu provoaca boli. Pana la urma, este organismul nostru cel care angajeaza microbii pentru a optimiza procesul de vindecare. Microbii pot fi bineinteles transmisi, dar ei raman inofensivi, pana in momentul in care persoana este in faza de vindecare a aceluiasi tip de conflict.
Metastazele
Bazandu-se pe GNM "Sistemul Ontogenetic al tumorilor", teoria vast raspandita a metastazelor care sugereaza ca celulele canceroase migreaza prin vasele de sange si limfa, cauzand tumori si in alte locuri, este, in cuvintele Dr. Hamer, pura fictiune academica. Celulele in general si celulele canceroase in mod special nu isi pot schimba, sub nici o forma, structura lor histologica sau sa treaca de bariera bacteriana.
De exemplu, o celula canceroasa a unei tumori pulmonare, care este de origine endoderma, controlata de zona amigdaliana a creierului si care prolifereaza de-a lungul fazei active a conflictului, nu se poate transforma intr-o celula osoasa, care este de origine mesoderma si este controlata de cortexul cerebral, celula care se deterioreaza in timpul fazei active a coflictului, in procesul de decalcifiere. In scenariul cancerul pulmonar metastazeaza la oase, celulele cancerului pulmonar creaza de fapt un gol (descompunere celulara! – reversul cancerului) in anumite oase din organism.
Trebuie de asemenea sa ne intrebam de ce celulele canceroase rareori se raspandesc la tesuturile vecine, de exemplu: de la uter la cervix. Daca celulele canceroase calatoresc prin sange, de ce nu este atunci scanat sangele donat, pentru a cauta celule canceroase? De ce nu sunt atunci gasite o multitudine de tumori in peretii vaselor de sange ai pacientilor bolnavi de cancer?
Pe 19 August 2004, ziarul canadian Globe and Mail a publicat un articol intitulat, Cercetatorii urmaresc testele de sange pentru cancerele de san, continand declaratiile revelatoare: Vanatoarea celulelor canceroase in fluxul sangvin a durat 10 ani si pana de curand, nici o tehnologie existenta nu e reusit sa izoleze in mod cert o singura celula tumorala, dintre milioanele de celule rosii si albe continute in orice mostra de sange uman. In afara faptului ca vanatoarea este departe de a fi incheiata (asa cum indica articolul), nu sugereaza asta cumva ca ipoteza metastazelor a dezinformat publicul si a speriat de moarte milioane de pacienti de cancer, de-a lungul ultimelor patru decenii?
Dr. Hamer nu neaga, bineinteles, posibilitatea aparitiei celui de-al doilea cancer, dar aceste tumori succesive nu sunt cauzate de migrarea celulelor canceroase care se transforma, in mod miraculos, intr-un tip diferit de celula, ci mai degraba sunt urmarea noului conflict-soc. Noul DHS poate fi declansat de o alta experienta traumatizanta aditionala, sau prin socul provocat de diagnostic.
Asa cum am mentionat mai devreme, un diagnostic neasteptat de cancer, sau a-i comunica cuiva ca are metastaze, poate declansa o spaima de tipul frica de moarte (provocand cancer pulmonar) sau orice alt tip de diagnostic relationat cu socul emotional, cauzand noi cancere in diferite alte parti ale organsimului. In multe cazuri, acesti pacienti nu supravietuiesc pana in faza de vindecare, din cauza starii de stres foarte grave care ii slabeste pana la punctul in care mai au foarte putine sanse de supravietuire extrem de toxicului tratament chimioterapeutic.
Al doilea tip de cancer foarte intalnit dupa cancerul pulmonar este cancerul osos. Dr. Hamer a descoperit ca oasele noastre sunt biologic legate de increderea, respectul si stima de sine. Altfel spus, spunandu-i-se cuiva ca are o boala care ii ameninta viata, in mod special una care se presupune ca se raspandeste ca focul prin organism, este echivalent cu: acum sunt total inutil si, pe langa faptul ca ne simtim inutili, oasele incep sa se decalcifieze (in cazul cancerelor de san, deseori in zona sternului si a coastelor). Tot asa cum se rupe un os, scopul programului biologic (al bolii) apare la sfarsitul fazei de vindecare. Cand faza de reparare este completa, osul va fi mult mai puternic in zona respectiva, asigurand in acest fel ca suntem mai bine echipati, in eventualitatea aparitiei unui nou conflict al stimei de sine.
Natura tumorilor cerebrale
Odata ce conflictul a fost rezolvat, leziunile cerebrale impreuna cu psihicul si organul aferent intra in faza de vindecare. Odata cu repararea oricarei rani se dezvolta o edema (fluid in exces) pentru a oferi protectie tesutului cerebral ce este refacut. Pe tomografie, schimbarile sunt foarte usor de observat: vizibilele inelele concentrice dispar in edema si apar acum neclare si inchise la culoare. In momentul de varf al fazei de vindecare, atunci cand edemul cerebral atinge dimensiunea maxima, creierul declanseaza un scurt si puternic impuls care expulzeaza edema. In terminologia GNM, aceasta reglare este denumita Criza epileptica (CE). In timpul crizei, intregul organism este aruncat, pentru scurt timp, intr-o stare de simpaticotonie (hiperstimularea sistemului nervos simpatic), retraind simptomele tipice fazei de conflict activ, cum ar fi transpiratie rece, extremitati reci, puls accelerat si greata. Intesitatea si durata acestei crize pre-programate este determinata de intensitatea si durata conflictului precedent. Atacurile cardiace, accidentele cerebrale, crizele de astm si cele epileptice sunt doar cateva exemple ale acestui crucial punct de revenire. Tipul de criza depinde intotdeauna de natura conflictului si de zona cerebrala corespunzatoare implicata. Dupa ce edema cerebrala a fost impinsa afara, tesutul conectiv ce ofera suport structural neuronilor se reface in zona respectiva, pentru a restabili functiile celulelor nervoase care au fost afectate de socul datorat conflictului (DHS). Aceasta acumulare naturala este ceea ce medicina conventionala denumeste tumoare cerebrala, acesta veste avand consecinte cumplite asupra pacientului. Dr. Hamer a stabilit, in 1981, ca tumoarea cerebrala nu este o boala in sine, ci un simptom al fazei de vindecare, care se desfasoara paralel si la nivelul organului afectat (controlat de la nivelul creierului din zona sa specifica care se afla simultan in faza de reparare). Astfel ca Metastazele cerebrale de fapt nu exista nici ele.
Terapia GNM (pe scurt)
Primul pas in terapia GNM este sa oferi o intelegere a naturii biologice a simptomului, de ex: un anumit tip de cancer, in relatie cu cauzele sale pihice. O tomografie si un istoric medical complex sunt de asemenea vitale pentru a determina daca pacientul este inca in faza activa a conflictului, sau deja se vindeca. Daca este inca in faza activa, atentia trebuie indreptata asupra identificarii motivului socului initial DHS si dezvoltarea unei strategii pentru rezolvarea conflictului.
Este cruciala pregatirea pacientului si informarea lui despre simptome si despre procesul vindecarii si eventualele complicatii ce pot apare. Simptomele sunt foarte previzibile! Descoperirile Dr-lui. Hamer ne furnizeaza, pentru prima oara in istoria medicinei, un sistem sigur care ne permite nu numai sa intelegem, dar si sa prezicem dezvoltarea si simptomele oricarei boli. Aceasta este adevarata medicina preventiva, un aspect al GNM care cu greu poate fi dezbatut suficient. Adevarata preventie necesita intelegerea cauzelor reale ale bolii si aceasta este exact ceea ce cercetarile Dr-lui Hamer furnizeaza in detaliu.
(A cincea lege biologica). Chintesenta: semnificatia biologica a fiecaruia din programele biologice speciale ale naturii (bolile cu cele 2 faze: imbolnavire – conflict activ si autovindecare – post conflict). Spaniolii au numit noua medicină germana® medicina sacra . Conform acestei legi boala nu este o eroare fara rost a naturii sau biologiei, ci un program special creat de natura, de-a lungul a milioane de ani de evolutie, pentru a permite organismelor sa depaseasca functionarea standard (de zi cu zi) si sa poata face fata unor situatii de urgenta exceptionale sau neobisnuite. Un exemplu: cancerul osos este faza de vindecare a necrozei osoase care insoteste conflictul de auto-subevaluare. In faza de imbolnavire( pe timpul conflictului de auto sub evaluare) are loc un proces biologic de osteoliza (diminuarea celulelor osoase). Cand conflictul de auto-subevaluare este rezolvat in mintea pacientului, organismul trece in faza de autovindecare (post conflict): apare o anemie care previne distrugerea oaselor slabite pe timpul conflictului, incepe recalcifirea (diagnosticata eronat ca fiind cancer osos), continua anemia, apar durerile osoase si se instaleaza o stare leucemica (toate acestea avand ca scop imobilizarea corpului pana la vindecare completa). Toate acestea dispar pe cale naturala cand structura osoasa este complet refacuta, iar rezistenta osului va fi mai mare decat inainte de a fi inceput faza de imbolnavire. Prin acest dublu mecanism imbolnavire – autovindecare, natura a imbunatatit sansa de supravetuire a celui care si-a rezolvat conflictul de auto sub evaluare. Daca persoana nu isi rezolva conflictul de auto-subevaluare, va fi eliminata din grup.
Intelegand cele "Cinci Legi Biologice" ale cauzei si ale procesului de vindecare al bolii, ne putem elibera de teama si panica ce deseori apar odata cu instalarea unor simptome. Aceasta cunoastere este mai mult decat putere. Ea poate salva vieti.
Despre Autor:
Caroline Markolin, Ph.D.,
www.germannewmedicine.ca
Glanda pineală – o poartă spre lumile paradisiace, pe care o putem deschide
de Liliana Popa
Glanda pineală – unde este situată şi de ce avem nevoie de ea
Glanda pineală, numită de asemenea şi epifiză sau corpul pineal este o glandă endocrină micuţă care se află în apropiere de centrul creierului, între cele două emisfere cerebrale. Numele său provine de la forma sa asemănătoare unui con de pin.
Taoiştii spun că glanda pineală este localizată în Locul de Cristal, o zonă în interiorul creierului care conţine glanda pituitară (hipofiza), hipotalamusul, talamusul şi glanda pineală (epifiza).  Ei au convingerea că atunci când aceste glande funcţionează optim, substanţele pe care le produc (hormonii şi neurotransmiţătorii) susţin expansiunea conştiinţei şi permit accesul la lumile paralele paradisiace care există dincolo de realitatea planului fizic.
Glanda pineală este ceasul nostru intern, biologic care ajută organismul să se integreze în ritmurile naturale ale mediului în care trăieşte. Glanda pineală ne spune când trebuie să ne culcăm (chiar dacă noi nu ascultăm ce zice), cum să ne adaptăm modificărilor sezoniere,  când începe pubertatea, etc. Aspecte exterioare cum ar fi temperatura şi lumina, ca şi mesaje interne cum ar fi emoţii, stări ghidează glanda pineală în adaptarea biologiei organismului la mediu. În acest fel starea de spirit, somnul, imunitatea, ritmurile sezoniere, menstruaţia şi chiar îmbătrânirea sunt reglate. Glanda pineală reglează integrarea organismului în ritmurile temporale prin secreţia de serotonină şi melatonină, şi prin comunicarea sa cu hipotalamusul. Melatonina susţine ciclicitatea veghe-somn, creşte abilitatea de a ne reaminti visele, păstrează libidoul,  întăreşte sistemul imun, creşte calitatea somnului, acţionează ca antioxidant, susţine funcţiile sezoniere. Insomniile de obicei le apar între 2 şi 4 dimineaţa, perioada de timp în care de obicei se secretă melatonina. Secreţia redusă de serotonină duce la apariţia depresiilor.
Pentru a supravieţui variaţiilor ciclice ale mediului, organismele de pe planetă au nevoie de mecanisme nu doar pentru detectarea modificărilor mediului în care trăiesc dar de asemenea pentru anticiparea lor. În absenţa unei chei explicite din mediu, organismele au nevoie de un semnal intern asupra schimbărilor ce urmează să apară pentru a realiza modificările adaptative din timp la nivelul biologiei organismului. Glanda pineală este senzorul extrem de fin pentru detectarea acestor modificări şi iniţierea reglajelor fiziologice necesare.
Dr. Rick Strassman, autorul unei monografii despre dimetiltriptamină (DMT) - considerată molecula spiritului, a observat printre alte aspecte că glanda pineală produce DMT în timpul naşterii,  al morţii, în timpul experienţelor spirituale, mistice, şi chiar din timpul morţii clinice însoţite de fenomene NDE (near death experiences). Această particularitate „chimică” se corelează cu ideea susţinută de Orient că glanda pineală este un portal de legătură cu dimensiunile spirituale, arătând faptul că glanda pineală este implicată nu numai în adaptarea organismului fizic la mediu dar şi a fiinţei umane în totalitate, adaptarea structurilor sale la mediul subtil, energetic şi spiritual în care trăieşte. În momentul naşterii şi al morţii, precum şi în fenomenele NDE, sau în experienţele mistice fiinţa respectivă suportă sau realizează o translaţie a conştiinţei sale în alte planuri decât era până atunci. Şi tocmai activitatea intensă a glandei pineale, tradusă prin secreţia importantă de DMT pe care o realizează, permite adaptarea fiinţei la noile planuri în care ajunge.
Când glanda pineală funcţionează armonios conferă fiinţei starea de bine, echilibru interior, tendinţa către spiritualitate şi atitudinea YANG în viaţă. Când această glandă endocrină nu funcţionează armonios sau este chiar blocată, apar ataşamentul exacerbat faţă de lumea materială şi frica de moarte.
O „diagramă a tonurilor emoţionale” a fost prezentată de L. Ron Hubbard în anii ̓̓50. Aceasta consta într-o listă de emoţii care aveau numere corespunzătoare fiecărei emoţii, pentru a indica nivelul vibraţional specific. Ideea de bază era că o persoană tinde să rezoneze în jurul unui anumit ton emoţional, care ar caracteriza comportamentul său şi nivelul de însufleţire. Dr. John Whitman Ray a realizat în anii ̓80 o îmbunătăţire a acestei diagrame arătând corespondenţa tonurilor emoţionale cu sistemul endocrin. Partea acestei diagrame care se referă la glanda pineală o redăm mai jos.
 
Glanda endocrină
Emoţia caracteristică (pt starea armonioasă şi dizarmonioasă a glandei):
Expresia normală determină:
Inhibarea  funcţionării normale determină:
Observaţii:
Pineală Starea armonioasă conferă: entuziasm, interes
Starea dizarmonioasă conferă:
conservatorism, plictiseală
Înţelepciune, viziune, perceptivitate,
înţelegere,intuiţie,
inspiraţie,
imaginaţie,
revelaţie,
extaz.
Absenţa creativităţii, a viziunii, intuiţiei şi imaginaţiei Traductor neuroendocrin: traduce impulsurile celeste/terestre, luminoase/magnetice – via hipotalamus – în hormoni hipofizari. Controlează percepţia, ceasul biologic, ritmurile circadiene şi dorinţa sexuală.
Glanda pineală şi energia electromagnetică
 
Glanda pineală realizează integrarea organismului uman în ritmurile temporale, arătând că este un senzor suficient de sensibil la modificările mediului exterior. Dar uneori o perturbare consistentă a calităţilor mediului exterior poate afecta funcţionalitatea acestei glande. Spre exemplu interacţiunea glandei pineale cu energia electromagnetică solară – în cazul furtunilor solare, adică în cazul unei cantităţi rapid crescute de energie electromagnetică în atmosfera terestră, determină un exces de melatonină, care va genera somnolenţă sau dimpotrivă hiperactivitate.
Efectele ulterior în cascadă ale influxului masiv de energie electromagnetică de la soare sunt în mod normal de scurtă durată, incluzând dureri de cap, palpitaţii, modificări ale dispoziţiei, şi stare de disconfort în general. Gândirea haotică sau confuză, şi de asemenea comportamentul imprevizibil cresc în aceste perioade. Furtunile solare pot influenţa emoţiile ducând la o amplificare a lor, atât a celor benefice cât şi a celor mai puţin benefice. 
Sistemele HAARP uzează şi ele de energie electromagnetică a cărei creştere în atmosfera terestră, în cazul utilizării acestor sisteme, va determina afectarea funcţiei glandei pineale. Astfel, modificarea stării organismului pe care o produce acţiunea sistemelor HAARP este oarecum asemănătoare celei datorate furtunilor solare, cu diferenţa că durerile, stările proaste sau modificările de gândire care apar durează atât timp cât sistemele respective sunt în funcţiune, nu sunt de scurtă durată ca în cazul furtunilor solare, şi că aceste sisteme nu amplifică stările/trăirile benefice, ci invers.
Atât lumina cât şi energia electromagnetică invizibilă scad conversia serotoninei în melatonină. Deşi mecanismele sunt incomplet descrise, alterarea în producerea de melatonină datorită luminii par a fi aceleaşi ca cele datorate expunerii la câmpurile electromagnetice.
Cauzele care determină blocarea glandei pineale
Orice chist sau calcifiere care apare la nivelul glandei pineale arată că există anumite blocaje energetice la acel nivel. Studiile realizate de diferiţi cercetători au arătat că astfel de formaţiuni – chisturi, calcificări – pot apare la orice vârstă.
Diferite publicaţii afirmă că în general calcificările glandei pineale apar după vârsta de 12 ani sau după apariţia pubertăţii. Dar există studii care au observat că aceste calcificări pot apare în proporţie de 3% la copiii de 1 an, 7,1% la cei de 10 ani şi 33% la adolescenţii de 18 ani.
Mult înainte ca aceste calcificări să apară în glanda pineală, anumite convingeri devin solidificate în mintea noastră, cu alte cuvinte  mintea dobândeşte „abilitatea” de a „întări” idei, concepte, păreri. Astfel noi nu mai suntem capabili să vedem şi să luăm în considerare vastul număr de posibilităţi care există în afara viziunii noastre contractate, înţepenite. Ne putem întreba de ce ar apare aceste calcificări şi la copiii mici, la care încă nu există un sistem de gândire independent şi bine pus la punct? Fiecare fiinţă umană vine cu o anumită zestre KARMA-ică în ceea ce priveşte modul de a gândi. Iar deprinderea minţii de a se împietri, de a se solidifica, ca efect al  încăpăţânării excesive, al lipsei de flexibilitate, o luăm cu noi de-a lungul vieţilor până hotărâm să ne transformăm. Efectul „calcificării” ideilor, gândurilor este blocarea imaginaţiei noastre şi a capacităţii de a găsi soluţii şi de a crea legături între idei. Reîntoarcerea la o imaginaţie expansivă şi la un proces de gândire liber, lipsit de limitări ne realiniază cu potenţialul nelimitat al creaţiei, dezvăluindu-ne iluzia „matrix-ului" în care trăim. Aşa cum calcificarea pinealei poate fi reversată odată ce substanţele şi hormonii necesari sunt produşi în creier, modificarea sistemul nostru de credinţe, gânduri şi emoţii poate crea o „decalcifiere”, o „de-solidificare” a activităţii minţii, fapt care va suţine expansiunea conştiinţei în acest plan şi în celelalte.
Una din substanţele care „ajută” la apariţia calcificărilor în glanda pineală este florul. Glanda pineală absoarbe mai mult flor decât orice alt ţesut sau organ din corp. Cum scăpăm de florul din apă? Prin filtre cu osmoză inversă. Fierberea apei nu ajută la îndepărtarea florului, ci îi creşte concentraţia.
Chimistul cercetător Charles Perkins a fost trimis de guvernul SUA pentru a certifica adevărul asupra florurării apei. Acesta a descoperit că: „chimiştii germani (din anii ̓30) au inventat un plan foarte ingenios şi cu bătaie lungă pentru controlul maselor, plan care a fost supus aprobării şi ulterior adoptat de Consiliul General German. Acest plan era de a controla populaţia din orice zonă prin administrarea unor substanţe prin apa de băut… În această schemă de control al maselor, florura de sodiu ocupa un loc important. .. Oricum, şi eu vreau să fac aceasta să fie foarte clar, adevăratul motiv din spatele florurării apei este de a reduce rezistenţa maselor faţă de dominare şi control şi pierderea libertăţii…Admistrarea de doze repetate de cantităţi foarte mici de flor va conduce în timp la reducerea puterii individuale de a rezista dominării, prin otrăvirea lentă şi narcotizarea acestei zone a ţesutului cerebral (glanda pineală –n.n.), şi va face persoana respectivă supusă voinţei celor care vor să îi guverneze… Aceste aspecte mi-au fost dezvăluite de către un chimist german care a fost unul din oficialii marelui concern din industria chimică IG Farben şi era o figură importantă în mişcarea nazistă la momentul acela… Spun acestea cu toată sinceritatea şi competenţa unui om de ştiinţă care a petrecut 20 de ani realizând cercetări în domeniul chimiei, biochimiei, fiziologiei şi patologiei florului… Orice persoană care bea apă florurată artificial pentru un an sau mai mult nu va mai fi niciodată aceeaşi persoană, din punct de vedere mental sau fizic”.
Pe lângă flor, alimente cum ar fi zahărul, produsele înalt procesate, organismele modificate genetic, mercurul afectează puterea şi receptivitatea glandei pineale. De aceea este extrem de important să fim atenţi la ceea ce mâncăm şi să nu evităm să citim toată lista de ingrediente a produselor alimentare pe care le cumpărăm.
Un alt aspect important care poate afecta glanda pineală este deficitul de lumină. Lumina naturală este un „aliment” important pentru sănătate, deficitul său determinând alterări ale secreţiei hormonilor glandei pineale. Studiile au arătat că o lipsă a luminii naturale şi expunerea prelungită la lumină artificială conduc la insomnie, anxietate, depresie, agresivitate şi boli degenerative.
După studiile mai multor cercetători glanda pineală, în cazul majorităţii oamenilor, funcţionează minimal sau mai bine zis doarme. Aceasta se datorează mai multor factori, din care cei mai importanţi sunt:
1.poluarea vizuală – televizor, lumină artificială, computer, etc.
2.expunerea la frecvenţe electromagnetice – telefonie mobilă, sisteme HAARP, etc.
3.consumul de flor (pastă de dinţi, apă potabilă) şi de clor (apa potabilă)
4. mercurul existent în amalgamurile dentare, în vaccinuri (timerosalul folosit ca agent de conservare), în carnea de peşte şi în fructele de mare (datorită apei poluate în care trăiesc acestea)
5. anumite pesticide care sunt utilizate la creşterea legumelor şi fructelor
6. alcoolul şi fumatul
7. îndulcitori artificialii (aspartam, ciclamat etc.), zahărul rafinat, diverse E-uri, deodorantele, anumite substanţe chimice utilizate în soluţiile pentru curăţat sau în spray-urile de cameră.
S-a observat că o persistenţă a emoţiilor negative cum ar fi frica, furia, şi sentimentul de negare a propriei fiinţe psihic afectează în mod negativ glanda pineală.
Deblocarea, stimularea, hrănirea glandei pineale
Dacă glanda pineală nu funcţionează sau funcţionează minimal, suntem orbi faţă de dimensiunile spirituale ale vieţii. Am putea spune că suntem „tăiaţi” de la mesajele pe care am putea să le primim din lumile spirituale, pline de dragoste şi vindecare, atunci când această glandă nu funcţionează bine. Glanda pineală va produce în mod natural propriul DMT când va fi total funcţională. Atunci vom fi capabili să rămânem în majoritatea timpului într-o stare vizionară.
Curăţirea glandei pinealei este absolut necesară pentru cei care doresc să îşi dezvolte percepţiile lor multidimensionale. Câteva aspecte de bază pentru detoxifierea pinealei:
- mercurul poate fi eliminat din organism prin utilizarea zilnică de chlorella, iarba de grâu verde şi spirulină. De asemenea, coriandrul consumat zilnic ajută la eliminarea mercurului din creier.
- mâncarea organică care să aibă o predominanţă raw-vegan este foarte utilă pentru detoxifierea pinealei.
- ciocolata raw – este stimulentă şi detoxifiantă pentru glanda pineală, şi de asemenea are o acţiune antioxidantă puternică.
- consumul de alimente cu vibraţie înaltă - seminţe de cânepă (Hemp seeds), camu camu (Myrciaria dubia), acai (Euterpe olareacea, o specie de palmier), spirulina, chlorella şi iarba de grîu verde, susţine funcţionarea normală a glandei pineale.
 
Există plante şi remedii care sunt menţionate de mai mulţi autori ca fiind de mare ajutor pentru energizarea şi buna funcţionare a glandei pineale. Dintre acestea menţionăm: wood betony (Betonica officinalis sau Stachys officinalis), gotu kola (Centella asiaica), brahmi (Bacopa monnieri), shankapushpi (Convolvulus pluricaulis), jatamansi (Nardostachys jatamansi, nard), gingko biloba, vacha (Acorus calamus), santal şi uleiul esenţial de santal, ashwagandha (Witania somnifera), germenii de alfalfa, germenii de grâu, pătrunjelul, pepenele galben, sucul de ananas, uleiul de măsline, lecitina, tămâia, extractul sau sucul de noni, uleiul esenţial de trandafir, uleiul esenţial de lavandă, uleiul esenţial de mir, uleiul esenţial de ienupăr, uleiul esenţial de muşeţel albastru.
O mare parte din aceste remedii, dar mai ales gingko biloba, uleiul esenţial de santal şi de tămâie cresc fluxul sanguin spre/în glanda pineală. S-a observat că creşterea fluxul sanguin în această zonă, care implică creşterea oxigenării zonei, are anumite efecte benefice asupra întregului organism: reîntinerirea sistemului imun, îmbunătăţirea somnului şi a sănătăţii sexuale, echilibru interior, eliminarea sindromului de oboseală cronică, atitudine pozitivă, experienţe spirituale înalte.
De asemenea există alimente bogate în melatonină care pot susţine sau suplimenta funcţia pinealei. Printre acestea se numără: cireşele montmorency, iarba de grâu verde, iarba de orz verde. Festuca arundinacea este denumirea botanică pentru planta numită popular păiuş înalt şi este considerată de anumiţi autori ca având cel mai mare conţinut de melatonină dintre toate  plantele. Alte alimente bogate în melatonină sunt: lapte, migdale, plante leguminoase, curmale uscate, struguri, porumb, orz, ovăz.
Punctul de reflexoterapie corespunzător glandei pineale se află situat în mijlocul degetului mare al piciorului - chiar în mijlocul spiralei ce se observă pe pielea degetului, iar la mână zona reflexogenă pentru epifiză este  în mjlocul spiralei pe buricul degetului mare.

Meditaţia yoghină profundă, consumul de mâncare organică adecvată, odihna bună,  vizualizarea şi conectarea la energia pozitivă a vieţii, contactul cu natura, consumul de plante şi remedii care susţin şi energizează pineala sunt necesare pentru îmbunătăţirea funcţiei acestei glande. De asemenea, expunerea frecventă la lumină naturală, la lumina soarelui, timp de minim 20 de minute, va ajuta la stimularea glandei. Doar să nu uitaţi să vă scoateţi ochelarii de soare şi, eventual, pălăria. Atunci când este trezită, glanda pineală aduce printre altele abilitatea de a călători în planurile astrale la voinţă, de a explora alte dimensiuni, de a prevedea viitorul, de a primi informaţii de la fiinţe din alte planuri şi de a experimenta stări foarte profunde de meditatie.

Vizualizări: 5521

Răspunde la Aceasta

Răspunsuri la Aceste Discuţii

Tu ce faci sa te menti sanatos ?

Atunci cand suntem sanatosi, ne dorim tot felul de lucruri materiale. Iar atunci cand ne imbolnavim, acestea incep sa nu mai aiba nici o valoare si am da totul sa ne castigam o stare de bine care inainte ni se parea fireasca, fara sa realizam cat este de pretioasa.

Pana in zilele de astazi asa agitate, medicii ne recomandau ca dupa varsta de 40 de ani sa ne facem un control periodic din 6 in 6 luni.
Vremurile agitate mancarea din ce in ce mai procesata chimic, ne fac sa realizam ca ... este indicat si la varsta de 20 de ani sa facem un control macar o data pe an.

O metoda neinvaziva si exacta este analiza de sange in camp intunecat (DarkField). Dintr-o picatura de sange prelevata din deget se pot depista precoce de la afectiuni simple precum ar fi colesterol pana la afectiuni grave scleroza in placi sau cancer.
Marele avantaj al acestei metode este ca se depisteaza afectiunile din timp, cand in 99% din cazuri se pot lua masuri iar tratamentul este mult mai ieftin.

Detalii si programari:
Centrul Medical Sanatatea :0351458808 ; 0744575906 / www.sanatateacraiova.ro

http://www.nasul.tv/2014/09/26/dezvaluiri-un-alt-caz-panait-cum-a-m...

 Exemplu de cum poti muri in Romania ,daca iti fai datoria !

Blestem
Inghiţi-v-ar pământul, Gloabe!
Ce-aţi legănat ţara pe dric.
Şi mi-aţi pus neamu-n patru labe,
Ajungă-v-ar blestemul biblic!
Pe cel ce-i încă bolşevic,
L-aş vinde-n lanţuri la tarabe.
Ei! Care ai nevoi de gloabe!
Să le-nhămaţi la cîte un dric?
Vreţi iar să ne târâm şoltîc?
Cu gândul şters şi priviri oarbe?
Orbecăind ca nişte zoabe?
Abia cerşind un firfiric?
Fire-aţi ai dracului de Gloabe! "

“Bădia” Ernest Maftei,

  http://www.lumeareala.ro/2011/07/07/oxigenarea-celulara/

Sanatatea intregului organism depinde de sanatatea fiecarei celule. Practic, celula este ‘organismul uman’ in miniatura - fiind dotata cu receptori care sa capteze oxigenul, sa asimileze nutrientii, sa ‘arunce’ deseuri - asa cum si noi respiram, mancam si eliminam. Ca si pentru noi, cel mai important ‘nutrient’ pentru celula il reprezinta oxigenul. E nevoie sa curatam fluxul sanguin si sa reconditionam celulele pentru a respira cat mai ‘profund’. In acest fel, ne vom simti din ce in ce mai bine !

Iata in continuare articolul din iulie 2008 (e bine ca in ultimul timp din ce in ce mai multi au constientizat si au scris despre acest subiect) :

Acum vreo 3 ani (cam prin 2005) a reaparut la noi informatia referitoare la alcalinizare, pH, apa ionizata si importanta lor in incetinirea procesului de imbatranire – lucruri de care vorbisera, cu 10-15 ani in urma, Valeriu Popa si Raul Dumitrescu. Acum ea este ‚la moda’ – peste tot terapii, produse, sfaturi – ceea ce e foarte bine. Avem nevoie de cat mai multe lucruri ce ne pot imbunatati sanatatea – iar aceste informatii sunt printre cele mai valoroase.

Vom vorbi acum despre ceva asemanator intr-un fel cu alcalinizarea. E vorba de un curent ce prinde avant din ce in ce mai mult si la noi - oxigenarea celulara.

Ca avem nevoie de oxigen pentru a supravietui nu contesta nimeni. Dar hai sa mergem la un nivel mai profund, in interiorul corpului, al celulelor, si sa vedem ce anume  se intampla acolo.

Numerosi specialisti au recunoscut imediat legatura dintre cantitatea de oxigen ce ajunge efectiv in celula si gradul de sanatate al organismului. Oxigenul este un combustibil propice realizarii metabolismului celular eficient. Aparitia unei deficiente de oxigen in sange  (ce il va transporta apoi la organe, tesuturi, celule) reprezinta punctul de plecare catre pierderea imunitatii si implicit scaderea rezistentei la bacterii, virusi, diversi paraziti ce infloresc in mediul anaerob (lipsit de oxigen). Aceasta duce la inceputul multor probleme grave de sanatate precum cancer, leucemie, activarea virusului SIDA, probleme ale sistemului nervos si inimii si altele.

Referindu-ne doar la cancer, este de la sine inteles ca mediul lipsit de oxigen este propice mutatiei celulei normale in celula canceroasa. Am putea spune, de fapt, ca lipsa unei cantitati suficiente de oxigen care sa poata fi absorbit, asimilat de celule constituie cauza esentiala, primara a oricaror forme de cancer. Acest lucru a fost demonstrat cu multe decenii in urma de catre dr. Otto Wartburg, castigator al Premiului Nobel, care afirma  „In urma experimentelor aflam ca o inhibare cu 35% a procesului de oxigenare este deja suficienta pentru a atrage dupa sine o astfel de transformare in timpul dezvoltarii celulei”. Doar o treime lipsa din cantitatea necesara de oxigen si poti avea cancer ! E cutremurator – mai ales avand in vedere ca in orase cantitatea de oxigen din aer este doar 14-15 %, conform unor cercetari ! Foarte putin comparativ cu imensa cantitate de noxe si poluanti, ce stimuleaza mediul anaerob, acid, nesanatos din interior.

Cum remediem situatia ? Trebuie sa asiguram o circulatie buna a sangelui in sistemul circulator prin eliminarea depunerilor de pe peretii vaselor de singe. In acelasi timp, e necesara o crestere a nivelului de oxigen care circula prin sange, pe cale de a fi transportat catre celule. Exista mai multe moduri de a imbogati cu oxigen fluxul sanguin. Practicile energetice efectuate cu accent pe respiratie, indeosebi in aer curat de munte; apa ozonata ; apa ionizata ; suplimentele de oxigen biologic ; anumite concentrate lichide de minerale, aminoacizi, enzime – cu toate au un rol foarte important in acest sens.

Se pare insa ca metodele de mai sus nu sunt suficiente pe termen lung. Este nevoie in primul rand ca celula sa fie intr-o buna stare de sanatate pentru a fi capabila sa absoarba oxigenul si sa-l foloseasca in mod corespunzator. Deci avem nevoie de o hrana corespunzatoare, cu nutrienti care sa se asimileze cat mai bine la nivelul membranei, citoplasmei si nucleului. Dar in primul rand, cercetatorii au descoperit ca e nevoie de acizi grasi esentiali polinesaturati de tip omega 6 si omega 3, intr-o proportie cuprinsa intre 1:1 si 2,5:1, in jur de 3-4 grame zilnic.

Acestia constituie o parte integranta din structura si functia respiratorie a celulei, comportandu-se  ca niste mici bureti ce absorb oxigenul din fluxul sanguin. Indiferent cat de mult oxigenam celulele prin celelalte metode, daca nu avem o cantitate suficienta de astfel de ‘receptori’ la nivel celular nu avem garantia ca oxigenul acumulat este si asimilat si utilizat in mod eficient.

Exista si pe piata romaneasca o multime de produse naturale destinate oxigenarii celulare (o simpla cautare pe Internet si le veti gasi). Sunt esentiale pentru buna functionare a organismului.

Si la sfarsit – o surpriza. Chiar daca nu au neaparat legatura cu oxigenarea celulara, va prezint (as putea spune aproape in premiera in mediile de medicina din Romania) patru ‘substante’ (sa le numesc asa) recent ‘promovate’ in lume si cu importanta covarsitoare pentru sanatate. Acidul fulvic, acidul humic, zeolit si nattokinase (voi scrie in viitor despre ele). Cautati pe internet detalii  – nu pot decat sa spun ca e ceva atat de uluitor incat, se poate afirma, cu adevarat, ca incet-incet informatii ‘ascunse’ sunt date omenirii pentru a-si recapata sanatatea, vitalitatea, tineretea intr-un termen scurt. Si sunt convins ca vor apare din ce in ce mai multe in viitor – ceea ce este extraordinar de remarcabil !!! 

P. S. 1 (iulie 2011) - intre timp zeolitul e la moda, acidul fulvic si humic - mai putin, nattokinase - deloc (au trecut 3 ani si inca n-a aparut la noi...??? mmmm :))) P.S. 2 - a aparut !

P.S. 3 - pe larg despre asta : in articolul din Nexus. Si apropo, am vazut niste cercetari care arata ca, cel mai aproape de raportul omega 6/omega 3 de 2,5 : 1 este uleiul de canepa (3 :1).

,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,

http://www.pentaqua.eu/sifon_cu_oxigen_familial_m97ro.html

mainjobb_3e

nattokinase

NATTOKINASE SERRAPEPTASE 30CPS - Contribuie la imbunatatirea fluxului sangvin, reglarea proceselor de coagulare si la sustinerea refacerii tesuturilor

-Nattokinaza este o enzima proteolitica obtinuta in mod natural din hrana traditionala japoneza (Natto) din boabe de soia fermentate cu Bacillus subtilis natto.
-Serrapeptaza (Serratiopeptidaza) este o enzima proteolitica obtinuta prin fermentatia controlata a tulpinilor nepatogene ale bacteriei Serratia spp.

reducerea riscului formarii trombilor la nivel cardiovascular, pulmonar, cerebral, renal, hepatic, ocular (imbunatateste fluxul si fluiditatea sanguina, regleaza procesele de coagulare sanguina):
-reduce agregarea trombocitelor
-reduce acumularea de fibrina in sistemul circulator prin activarea plasminogenului si a plasminei
-mentine tensiunea arteriala normala (relaxeaza peretele vascular)
-reduce inflamatia, ingrosarea si ridigizarea peretelui vascular arterial si venos, reduce progresia placii aterosclerotice
-refacerea tesuturilor (cerebrale, digestive, articulare, uro-genitale, pulmonare, ORL, vasculare) dupa traumatisme sau interventii chirurgicale:
-creste drenarea fluidelor acumulate in jurul plagii
-reduce procesele inflamatorii
-descompune proteinele periculoase (de ex.: exces de mucus, fibrinogen, fibrina, cheaguri de sange, placi aterosclerotice, tesuturi cicatriciale, proteine care cauzeaza umflarea si durerea -articulatiilor, alte proteine inflamatorii) lasand toate structurile sanatoase
-reducerea durerii cauzata de leziuni:
-scade eliberarea bradikininei (amina implicata in aparitia durerii prin mecanism local)
-reducerea agresivitatii infectiilor in sfera ORL si pulmonara:
-dizolva bio-filmul creat de bacterii cu rol de protectie
-reduce vascozitatea mucusului de la nivelul cailor aeriene si a sinusurilor, fara a produce uscarea mucoaselor
-favorizeaza eliminarea mucusului din bronhii si reduce inflamatia acestora
-reducerea chisturilor ovariene, a fibroamelor mamare si uterine, acumularilor cerebrale de amiloid, tesuturilor cicatriciale:
-reduce si dizolva acumularile de fibrina si alte tesuturi moarte sau deteriorate fara afectarea tesuturilor vii

 

INGREDIENTE (per 1 capsula)

 

-Nattokinaza 150 mg(extract din boabe de soia fermentate cu Bacillus subtillis natto, furnizand 3000FU)



http://viataverdeviu.ro/oxigenul-alcalinitatea-vindecarea-bolilor/

............................................................................................................................................
   In speranta ca o serie de informatii de mai sus ,pot fi de folos celor care viziteaza acest blog !
                                         SANATATE MAXIMA cu MINIM CHELTUIELI .
               

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor