Toţi suntem cerşetorii vieţii.Unii cerşesc mai puţin, alţii mai mult. Cerşim sinceritatea din noi, cerşim Absolutul. Pentru că a fi sincer înseamnă a suferi, înseamnă a te întoarce spre tine însuţi, spre absolutul tău,spre visul tău. Lumea îţi va părea ireală,pentru că există o altă realitate interioară, este realitatea sincerităţii. A fi sincer cu tine însuţi, cu Dumnezeul tău înseamnă a monologa cu Absolutul tău. Suntem prea sensibili pentru a suferi absolut, cum suntem prea slabi pentru a învăţa să suferim.  Arta de a suferi se învaţă din voinţa ta de a percepe Absolutul. Nu suferim pentru pentru a învăţa, ci suferim pentru a intra în sfera sincerităţii. Monologul tău cu tine însuţi este însăşi monologul sincerităţii. Pentru că a fi sincer cu tine însuţi înseamnă a fi sincer cu Absolutul, cu Dumnezeul tău. Puterea de a fi sincer stă în voinţa ta de a putea crea.Creând, înveţi a monologa. De aceea monologul este un sens în viaţă – sensul spre Absolut! O cale greu de parcurs sau de urmat. 

Vizualizări: 35

Răspunsuri la Aceste Discuţii

Creând, înveţi a monologa. De aceea monologul este un sens în viaţă – sensul spre Absolut! Lecturat cu interes, mulțumesc.

Multumesc!

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2017   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor