Florile plâng

 cu lacrimi de rouă,

în vântul toamnei

 pribeag și obosit,

când nopțile trec molcom

 și iar plouă,

iar bruma

 pe coline-a poposit.

Jăraticul verii se uită

 prin câmpii,

pierdute-s zilele lungi de vară.

Luceferii se pierd

 în rod bogat de vii,

iar frunzele plâng

 verdele de-odinioară.

Răsună-n depărtare pitpalacul, joi,

strigând la soarele

 ce amurgește,

să nu lase pădurea-n haine noi

și nici cerbii

 ce luptă vitejește

pentr-un ciopor de ciute

 în zăvoi.

Doar omul se ascunde-n zidul nopții,

pândind la teascul

 unde must de soi

aduce veselie și dulceață vieții.

Ne redescoperim acum în noi

                                                          rememorând tumultul tinereții.

Vizualizări: 74

Răspunsuri la Aceste Discuţii

Ce frumos tablou de toamna!!!!
Felicitari!

Bogățiile toamnei sunt copleșitoare. Mulțumesc!

Natura este mirifică acum, Mulțumesc!

Mulțumesc, suflet frumos! 

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor