Enigme, intrebari deschise si ghicitori in filmul Samsara (2001) de Pan Nalin
Enigmas, open questions and conundrums in Samsara movie (2001) by Pan Nalin

Există câteva enigme sau ghicitori in film, care sunt lăsate deschise pt. interpretare.



There are a few paradoxal questions (like koan in zen buddhism) enigmas or riddles in this movie which are left open to interpretation..

Samsara -Espíritu y la Pasión - película - español 1-10
http://www.youtube.com/watch?v=xOV_5cdiW1M



"Samsara - Geist und Leidenschaft" 1/14

http://www.youtube.com/watch?v=eChO5ccwodo



Samsara - Spirit and Pasiune 1/14

http://www.youtube.com/watch?v=-iSoXBQoiSA

1. Prima enigma este întrebarea paradoxala (koan) şi răspunsul scris pe o piatră de pe marginea drumului. / The first enigma is the question and the answer written on the rock by the roadside.


Intrebarea este: "Cum se poate păstra o picătură de apă, fără să se usuce?"

The question is: "How does one prevent/preserve a drop of water from drying up?"

Die Frage ist: "Wie kann man einen Wassertropfen vor dem Austrocknen bewahren?"

La question est la suivante: "Comment éviter qu'une goutte d'eau ne sèche pas ?
Comment faire pour qu'une goutte d'eau ne séche jamais...?"
La cuestión es: ¿Cómo impedir/evitar que una gota de agua se seque?
 La domanda è: Come si fa ad evitare che una goccia d'acqua si asciughi ?

Şi răspunsul, de pe spate pietrei, este/ And the answer, on the back of the rock, is:
"Prin aruncarea/reintegrarea ei in mare."

"By throwing/reintegrating it into the sea."

"In dem man ihn in das Meer wirft."

"Il faut la jeter dans la mer".
"Arrojandola al mar"
 "Basta versarla nel mare!

O interpretare a analogiei picaturii este: picătura de apă este realitatea omniprezenta a oceanului care este separata de intreg de care recipientul numit Ego sau falsa identitate. "Uscarea" este moartea, epuizarea sau stingerea sa, ca la orice entitate separată de izvor ( sursa de alimentare).  "Marea" este oceanul, din care toată manifestarea isi are originea. Izvorul nu este o "mare" indepartată, ci un ocean omniprezent si permanent, pe care il intalnim in fiecare clipa (ACUM) si in fiecare loc (AICI).



Atâta timp cât noi suntem blocati în iluzia de Ego ( eu-l separat), ca o picătură de apă separata de ocean, suferim pentru că suntem rupti de lumea din afara acestei izolari. Noi toti suntem UNUL, picături de apă din acelasi ocean. Doar incetarea acestei separari (ego) , conduce la viata vesnica, la incetarea orbirii (avidhya), neputintei (aparitia capacitatilor directe sau divine de cunoastere si de actiune ), la fericire neconditionata si la izvorirea luminii necreate si a iubirii autentice neconditionate, care inlatura intunericul si toate emoţiile negative ( frustrari; neimpliniri; gelozie, ura, furie, invidie, etc )

Aceasta soluţie, care apare in cadrul final al filmului Samsara, pe care o descoperim pe o piatră de pe marginea drumului,
http://www.youtube.com/watch?feature=player_embedded&v=thHRPdlY4Jg
era de mult timp inteleasă de Pema, soţia călugărului (Tashi), dupa cum se vede in secvenţa de instruire a copiilor: "Unde se duce un băţ căzut in pârâu ? Toate obiectele care cad intr-un râu se duc in mare.

vedeti si: http://www.webalice.it/fabbri.d/samsara.html

 Alt comentariu care sesizeaza aceeasi semnificatie il descoperim in articolul:

Cine a inteles mesajul ?/Qui a compris le message ?

http://www.allocine.fr/communaute/forum/message_gen_nofil=239517&am...
L'image de la goutte d'eau dans l'océan illustre le fondement du bouddhisme, et notamment des 4 grandes vérités de Bouddha. Le postulat de base du bouddhisme, en effet, tel qu'il est résumé dans les 4 Grandes Vérités de Bouddha, c'est: 1/ la vie est souffrance, 2/ la cause de cette souffrance est l'attachement à l'illusion du Moi, 3/ le cycle des réincarnations (samsara) permet à l'homme de progressivement se détacher de cette illusion pour atteindre le nirvana 4/ la pratique de la méditation, de l'ascèse, des rituels etc. permet de progresser de vie en vie.


 La goutte d'eau, c'est chacun de nous, isolé et précaire, risquant l'assèchement. La vocation du bouddhiste, c'est de perdre cete illusion d'être une goutte pour retrouver l'océan, dans lequel il n'y plus de gouttes individuelles mais une seule conscience liquide et continue.


 Dans le boudhisme il existe aussi la notion du laisser faire , laisser aller , laisser couler , bien loin de la notion européenne du pouvoir personnel de l'ego par la raison , la force morale , l'intelligence etc (il y a d'ailleurs un plan étonnant au milieu du discours de Jema sur des fourmis qui s'agitent surprenant non? .


 Comme le petit baton de bois que Pema a jeté dans la rivière et comme Pema qui a tout compris l'explique aux enfants, si la vie de la rivière qui le secoue qui le malmene , le veut bien , ce petit baton terminera ou ? ,... comme la petite goutte d'eau pour ne pas secher ou s'assecher... dans la mer bien sur ? Dans cet océan d'amour ou de mort (eros et thanatos) , ou il faut accepter de se fondre pour vraiment s'accomplir ? et l'apprenti boudhiste dont l'égo n'est pas encore complétement détruit ne le comprend qu'en retournant la pierre .

O alta interpretare a analogiei picaturii, care insa este rupta de toate traditiile hinduse, inclusiv de traditia buddhista, este data de Harmanjit Singh in articolul: Samsara by Pan Nalin
http://harmanjit.blogspot.com/2007/12/samsara-by-pan-nalin.html):



"O posibila interpretare a analogiei: picătura de apă este sufletul individual. "Uscarea" sa este moartea sa, ca o entitate separată. "Marea" este viaţa lumească, în care ea isi găseşte sustinerea şi se amestecă cu alte suflete."/

"One possible interpretation of the analogy is: The drop of water is the individual soul. Its "drying up" is its death as a separate entity. The "sea" is the worldly life, in which it finds sustenance and mixes up with other selves".





In cazul acestei interpretari sunt mai multe erori:



1. nu se cunoaste faptul ca sufletul indivitual (Atman) este identic cu sufletul universal (Brahman); Ayam Atma Brahma - "This Self (Atman) is Brahman/Sinele individual (Atman) este identic cu Sinele universului (Brahman)" (Mandukya Upanishad 1.2 of the Atharva Veda); vedeti: "Cele patru mari ziceri (Mahavakyas) si universul Holografic" / see more in: "The four Great Statements (Mahavakyas) and the Holographic Universe"

http://www.danmirahorian.ro/Realitatea-Holografica.pdf;

http://www.scribd.com/doc/28005586/




2. integrarea in organismul social nu suspenda moartea sau uscarea, ci doar o amana pt unele dintre celulele sale indispensabile ( ganditi-va la neuroni, in comunitatea de celule dintr-un organism pluricelular sau la regina dintr-un roi, stup, furnicar..);



3. viata lumeasca (organismul social) nu este oceanul, "marea", sau realitatea sursa, ci o lume a unei infinitati de picaturi separate de izvor, o lume a multiplicitatii, situata in planul timpului, a curgerii
permanente (samsara)
, al efectelor, proiectiilor sau a iluziei.



4. daca se pastreza izolarea si deci captivitatea in lumea samsara, a curgerii permanente si a timpului moartea ( uscarea) ramane implacabila.



Ce semnificatie acordam termenului Saṃsāra ?

Saṃsāra sau Saṅsāra (in lb. sanskrită: संसार), (în tibetană numit "khorwa"), înseamnă literalmente "flux continuu", si desemneaza lumea timpului in care se manifesta ciclul neintrerupt de naşteri, de vieţi si de morţi, renaşteri sau reîncarnari în hinduism, buddhism, Bön, jainism, Sikhism, şi in alte religii hinduse. În conformitate cu sensul literal, cuvântul se referă fie la un flux continuu de fluctuatii psiho-emotionale (sub forma de stări de conştiinţă), fie la o curgere continuă, dar arbitrară de pasiuni, dorinţe, emoţii şi de experienţe./ Saṃsāra or Saṅsāra (Sanskrit: संसार), (in Tibetan called "khorwa"), literally meaning "continuous flow", is the world of time in which is manifested the cycle of birth, life, death, rebirth or reincarnation within Hinduism, Buddhism, Bön, Jainism, Sikhism, and other Indian religions. In accordance with the literal meaning, the word either refer to a continuous stream of psycho-emotional fluctuations, or the continuous but arbitrary drift of passions, desires, emotions, and experiences. http://en.wikipedia.org/wiki/Sa%E1%B9%83s%C4%81ra

Harmanjit Singh (in lucrarea citata anterior) face urmatoarea prezentare a filmului.

"Samsara este un film indian din 2001, realizat de către regizorul Pan Nalin. Intriga, desi este simplificata la maxim, acopera o sfera larga de probleme. Un călugăr buddhist este trezit din transa profunda, după 3 ani 3 luni si 3 zile de meditatie in singurătate. Dupa reintoarcere la manastirea sa, se manifesta trezirea instinctelor (poftelor) si a dorintelor care încep să-l facă agitat, fiindca nu stie sa le gestioneze. El pune ochii pe o femeie [ Nota: cade in transa accidentala numita: indragostire, obsesie] , a carei familie a vizitat-o impreuna cu ceilalti călugări pentru un ritual, şi sfarseste prin a renunţa la calugarie, casatorindu-se cu ea. Ei au împreună un fiu (Karma), si in calitate de soţ se scufundă în viaţa de agricultor şi a deciziilor comerciale . Apar conflicte, dezastre şi un adulter cu una dintre muncitoarele sezoniere. Nefiind in stare să se împace cu sine dupa cedarea in fata propriilor instincte, el isi părăseşte noaptea familia care dormea, pentru a deveni din nou călugăr. Exact in clipa in care el a ajuns la vechea sa mănăstire, ii iese in drum soţia sa, care-i pune câteva întrebări dificile. / Samsara is a 2001 film by the Indian director Pan Nalin. The plot is sweeping but minimalist. A Buddhist monk is awakened from his deep trance after years of meditative solitude. After coming back to his monastery, stirrings of lust and desire begin to make him restless. He sets eyes upon a woman, whose family he and his fellow monks visit for a ritual, and ends up giving up his monkhood and marrying her. They have a son together, the husband gets immersed in the agricultural life and the trading decisions. There are fights, disasters and he has an adulterous interlude with one of the migrant workers. Unable to come to terms with his present state, one night he leaves his sleeping family to again become a monk. Just as he is reaching his old monastery, he is confronted by his wife and asked some hard questions".

Harmanjit Singh sesizeaza un aspect autobiografic si o inclinatie a regizorului:

"Deoarece aceasta intrebare si raspuns reprezinta ultimul cadru al filmului, este greu să ignoram poziţia regizorului ca decizia luata de călugăr (Tashi), de a intra în viaţa laică a fost un dezastru./
Since this Q&A is the last frame of the film, it is hard to ignore the stance of the director that the step taken by Tashi, the monk, to enter the life of a householder was a disaster.

"În ciuda unor rezerve exprimate mai devreme în film, despre renunţare, ca fiind valabilă doar după proprietate ( nu ai cum sa renunti la ceva ce nu ai avut sau trait niciodata), şi în ciuda polemicii feministe a sotiei lui Tashi, de la sfârşitul filmului, despre Gautama Buddha, şi a altor barbati ca ei, carora le pasa doar de propria iluminare, fără sa-i intereseze consecinţele dezertarii lor, regizorul pare a avea o simpatie pt viata monahala (evidentiata în compasiunea fata de batranul călugăr, in zâmbetul graţios al capului de copil, in spiritul ludic al copiilor lama, in latratul furios al cainelui, atunci cand Tashi isi schimba hainele de calugar cu cele laice, in modul in care soţia lui Tashi renuntă la logodna ei anterioara, sau in zgomotul, corupţia şi divertismentul superficial - cultura kitsch a vieţii oraşului, şi aşa mai departe)".
Despite the misgivings expressed earlier in the film about renunciation only being valid after ownership, and despite the feminist polemic at the end of the film by Tashi's wife about how Gautama the Buddha, and men like him, care only about their own enlightenment without bothering about the consequences of their desertion, the director seems to have a slight bias towards the monastic life (evidenced in the compassion of the old monk, the graceful smile of the child head lama, the playfulness of the young lama, the angry snort of Tashi's dog when Tashi changes into the clothes of a householder, the unrepentant way in which Tashi's wife gives up her engagement to her suitor, the noise and corruption and the superficial entertainments of the city life, and so on).

2. A doua enigma este aforismul lasat de batranul calugar (Apo)/ The second enigma is the aphorism by the old monk:



"Ce este mai bine? Sa satisfaci o mie de dorinte sau sa cucerim doar una singura ?"







"Which is better? To satisfy one thousand desires or to conquer just one?"

Saint – Exupéry a raspuns la aceasta intrebare in Micul Print : doar una in care sa gasesti tot.
Traditia taoista descrie trecerea de la multiplicitate si dualitate la unitate..

vedeti: Tao- Calea catre cerul nostru interior The Way to our Inner Heaven

http://www.danmirahorian.ro/tao.html
http://reteaualiterara.ning.com/group/tao

http://www.facebook.com/groups/cerulinterior

Harmanjit Singh (in lucrarea citata anterior) considera ca totul se reduce la transmutarea instinctului sexual atunci cand spune:


"In opinia mea, unica dorinta (pentru religiile care sustin transmigraţia şi reîncarnarea, adică Samsara, ciclul nesfarsit de naşteri şi morti) este instinctul sexual, dorinta care conduce la nesfarsite si permanente complicatii. Sexul este instinctul primar, actul central în propagarea a vieţii./ According to me, the one desire (for religions affirming transmigration and reincarnation, i.e. Samsara, the cycle of birth and death) is the sexual instinct, the desire which leads to further and further entanglements. Sex is the primary instinct, the central act in the propagation of life".

3. Cea mai mare dintre enigme este pt ce motiv autorul si regizorul acestui film a ignorat ingredientul central al practicii buddhiste: prezenta constienta..

Aceasta a treia parte raspunde la intrebarea:
Unde conduce lipsa prezentei constiente ?

Despre a cui adormire sau lipsa de prezenta constienta vorbim ?

A regizorului sau a personajului descris in scenariul si filmul sau ?

Aceasta intrebare ne ofera si un raspuns atat la rostul acestui film, cat si la o alta:

Care este sfarsitul filmului: se intoarce la viata monahala ( in sensul corect al acestui termen din buddhism: practica prezentei constientei) sau la viata terestra cu sotia lui ?/ Quelle est la fin du film: retour à la vie monacale ou à la vie ''terrestre'' avec sa femme ?

 La inceputul filmului vedem piatra cazand din ciocul vulturului, prin ochii copilului, care pazea caprele. Acesta este regizorul, care ramane dator sa transmita mai departe eroarea pe care a facut-o ( lipsa prezentei constiente) si mesajul eliberarii din izolare a picaturii , adica mesajul eliberarii sau al indumnezeirii fiintei umane .




Harmanjit Singh (in lucrarea citata anterior) abordeaza de cateva ori acest subiect.

"Filmul Samsara este remarcabil pentru imaginea, muzica şi reprezentarea vieţii unei mănăstiri situata intre dealurile din regiunea Ladakh-Zanskar ( un platou situat deja la peste 5000 de metri altitudine) . The film is remarkable for its cinematography, its music and its depiction of the life of a monastery in the hills of the Ladakh-Zanskar region".

Regizorul a ales o temă complexă pentru filmul său, şi un protagonist mai conştient de sine, probabil, ca ar fi fost în stare să o exploreze mai profund./ The director has chosen a complex theme for his film, and a more self-aware protagonist would probably have been able to do justice to it.

"Dar, din cauza lipsei complete a prezenţei, a conştienţei şi a înţelegerii de sine, călugărul îşi trăieşte viaţa ca o frunză în vânt, suflat ici şi colo de furtunile trecatoare ale dorinţele sale.











El nu pare sa intrevada consecinţele acţiunilor sale. Pentru un călugăr, care a petrecut 20 de ani studiind scripturile, care a trăit în preajma altor călugări, care si-au petrecut vieţile facand acelaşi lucru, care au trait mulţi ani în meditaţie solitară profundă asupra lipsei de permanenta a lucrurilor (totul curge si este trecator in lumea proiectiilor) , lipsei de ego (lipsa existentei localizate a ceea ce este omniprezent) şi a suferinţei ( nascuta din atasarea de ceea ce este trecator) [ cele trei intuiţii sau mari adevaruri ale meditaţiei buddhiste ), el pare a fi deosebit de putin evoluat şi de imatur. /But due to a complete lack of self-awareness and understanding of oneself, the monk lives his life like a leaf in the wind, blown here and there by the passing storms of his desires. He has no foresight as to the consequences of his actions. For a monk who has spent a dozen years studying scriptures, living in the company of other monks who have spent a lifetime doing the same, who has spent many years in deep solitary meditation over impermanence, egolessness and suffering (the three insights of Buddhist meditations), he seems peculiarly unevolved and immature.

El nu înţelege dorinţa sexuală şi convenţiile sociale, nici la nivelul unei fiinţe umane normale.







El alege sa se implice in conflicte, este sedus aproape prea uşor de către o altă femeie, este impulsiv si razbunator, lipsit de gratie (observati modul în care el arunca zapada de pe hainele sale , după ce vine din furtuna, comparativ cu gratia soţiei sale) şi este stanjenitor modul in care isi afiseaza in fata altora partea instinctuală din el. / He doesn't understand sexual desire and social conventions even to the extent of a normal human being. He picks up fights, gets seduced almost too easily by another woman, is impetuous and vengeful, graceless (observe the way he sheds snow from his clothes after coming in from the storm, versus the grace of his wife) and ill at ease with letting others see the instinctual side of him.

Deciziile sale nu sunt născute de o înţelegere a limitărilor unui anumit set de circumstanţe.



Mai degrabă, el fuge/evadeaza exact atunci cand circumstanţele devin suficient de puternice pentru a face necesara o reflectare asupra naturii de dorinţei şi conflictului. /His choices are not born of an understanding of the limitations of a certain set of circumstances. Rather, he escapes just as the circumstances are becoming forceful enough to make him ponder over the nature of desire and conflict.

El fuge de conflict, atât în interior cât şi in exterior, iar spre sfârşit plânsul şi dorinta de a se intoarce la soţia lui, ne reveleaza adevărul patetic că este în imposibilitatea de a se confrunta cu criza cu care se confrunta . Toti cei ce cauta trec prin oscilatii, îndoieli şi scepticism, dar nu într-o manieră atat de ignoranta şi de inconştientă. / He is escaping conflict, both inwardly as well as outwardly, and his crying and wishing to come back with his wife towards the end brings home the pathetic truth that he is unable to face a crisis head on. All seekers go through wavering, doubt and scepticism, but not in such an ignorant and unaware a manner.

In opinia mea, principala greseala pe care o face Tashi este trecerea lui prin viata lipstit de prezenta constienta ( absent; unmindfully), ceea ce este surprinzator, dat fiindcă atenţia este tema centrală în buddhism. El nu pare să observe sau sa examineze nimic. El nu reflecta asupra modului în care acţiunile sale şi gândurile ii modeleaza viata. Facultatea de auto-reflecţie este complet absenta în el. Şi fără reflecţie şi de auto-cercetare, nimic nu va conduce la evolutie nici o acţiune, decizie, alegere, consecinţa, suferinta, placerile, absolut nimic..







According to me, the prime mistake Tashi makes is of his passing through life unmindfully, which is surprising given that mindfulness is a central theme in Buddhism. He doesn't seem to examine anything. He doesn't reflect upon how his actions and thoughts are shaping. The faculty of self-reflection in completely absent in him. And without reflection and self-enquiry, actions, choices, consequences, suffering, pleasures, anything, will not lead to evolution.

Astfel ca pentru mine, intrebarea aforistica si raspunsul au si o altă interpretare: forma exterioară, pe care o ia viaţa, este in cea mai mare parte accidentala.







În fluxul de vieţii, cineva poate alege sa lupte împotriva circumstanţelor, sau poate alege sa curga cu ele şi să evolueze în interior, printr-o examinare pătrunzătoare a tot ceea ce se întâmplă în interiorul şi în afara sa. / So for me, the aphoristic Q&A has another interpretation: The outer shape that one's life takes is mostly accidental. In the flow of life, one can struggle against circumstances, or one can flow with them and evolve inwardly, by an insightful examination of all that is happening within and around oneself.

Uscarea picăturii, zbarcirea sinelui, este, prin urmare, o consecinţă a dorinţei de a scăpa de fluxul vietii si conduce la un sine izolat, ingropat de viu intre pereţi. Procesul fiind un mecanism de apărare psihopat, care blocheaza revelarea propriilor aspectele întunecate ale cuiva. În cazul în care cineva curge cu fluxul, fără agitaţie inutilă, viaţa ii oferă destule oportunităţi pentru a creşte, şi pentru a ajunge la destinaţia dorita, înţelegerea existentei cuiva, ca o picătură conştientă de sine în oceanul material infinit, care este acest univers.[ Nota: in primul rand materia este energie, iar 99% din materie se afla in stare de plasma (stare ionizata datorata surplusului de energie)]
The drying up of a drop, shriveling up of the self, is therefore a consequence of the desire to escape the flow of life and to become an isolated and walled self. The process being a psychopathic defense mechanism blocking a revelation of one's own darker aspects. If one flows without needless restlessness, life provides enough opportunities to grow, and to reach the natural destination, the understanding of one's existence as a self-aware drop in the infinite material ocean that is this universe.

În viaţă, trebuie să facem alegeri, dar alegerile ar trebui să fie bazate pe înţelegere şi maturitate. Chiar dacă asta înseamnă respingerea unor ritualuri sau a unor convenţiile sociale învechite sau iadecvate, chiar dacă asta înseamnă respingerea unor obiective predominante de efort uman centrate în jurul valorii de sine. / In life, one must make choices, but the choices should be out of understanding and maturity. Even if that means a rejection of outdated or silly rituals or social conventions, even if that means rejecting the prevailing goals of human endeavor around oneself.

Alegerile bazate pe impulsuri irationale incontrolabile de a ne satisface dorintele fara sa ne pese de consecinte vor conduce doar invinovatire ( culpabilizare), regret şi resentimente. Impulsurile nu sunt stinse prin indulgenţă. Odată satisfacute temporar, ele cer mai mult, o noua serie de stimuli pentru a se susţine.
Choices based upon uncontrollable urges to satisfy oneself heedless of the results will only result in guilt, regret and resentment. Urges are not extinguished by indulgence. Once temporarily satisfied, they demand higher, novel stimulations to sustain themselves.

Aceste impulsuri sunt stinse prin înţelegere şi observare atentă, in fiecare moment, a starii de spirit./They are extinguished by understanding and attentive enquiry, each moment, into one's state of mind.

Lucrările lui Hermann Hesse (de asemenea, cele ale lui Nikos Kazantzakis), abordeaza această temă, în mod mult mai profund, cum sta bine unei lucrari scrise. Trei romane scrise de Hesse: Siddharta, Narcis şi Goldmund, şi Steppenwolf, se adreseza in mod special dihotomiei dintre hedonism şi ascetism. În Steppenwolf, există o minte împărţită. În Siddartha, viaţa este împărţita în ascetism, hedonism şi înţelegere. În Narcis şi Goldmund, doi călugări merg pe căi divergente, unul spre singurătate şi celălalt spre o angajare sălbatică cu viata. In opera de referinta a lui Kazantzakis, "Ultima ispită a lui Hristos" (adaptata într-un film american de regizorul Martin Scorsese), un personaj venerat ca Hristos suferă ispita pt o viata de cap de familie, atunci când a pironit pe cruce./ Hermann Hesse's works (also those by Nikos Kazantzakis) engage with this theme in far deeper manner, as befitting a written work. Three novels by Hesse: Siddhartha, Narcissus and Goldmund, and Steppenwolf, singularly address the dichotomy between hedonism and asceticism. In Steppenwolf, there is a divided mind. In Siddartha, the life is divided into asceticism, hedonism and understanding. In Narcissus and Goldmund, two monks lead divergent paths, one towards solitude and the other towards a wild, gushing engagement with life. In Kazantzakis' flagship work, The Last Temptation of Christ (adapted into a film by the American director Martin Scorsese), a figure as revered as Christ suffers the temptation of a householder's life when nailed to the cross.

4. Câteva probleme complexe explorate in acest film. / A few complex issues explored in this film.

sesizate de Harmanjit Singh (articolul citat anterior)




1. Prima temă este cea a renunţarii ca o cale involuntară, mai ales pentru un copil.



Sunt complet de acord cu scriitorul / regizorul că este o prostie sa ceri unui copil sa renunte, pt ca mai târziu să lupte cu instinctele sale şi cu codul său de viaţă monahala. Viaţa simplă a celui care a renuntat trebuie să fie o alegere conştientă, născută de experienţă şi maturitate. La vita semplice di un rinunciante deve essere una scelta consapevole che nasce dall'esperienza e maturità./ The first theme is that of renunciation as an involuntary path, especially for a child. I completely agree with the writer/director that it is foolish to make a child a renunciate, only to have him struggle with his instincts and his code of monkhood in his later life. The simple living of a renunciate must be a conscious choice born of experience and maturity.

2. A doua temă este aceea de a lua decizii în viaţă in functie de propriile dorinţe.
The second theme is that of making choices in life to follow one's desires.

"Călugărul decide să petreacă trei ani în meditaţie solitară, apoi el se hotareste să renunţe si la hainele monahale pentru o viaţă de cap de familie, şi apoi, tulburat de creşterea complexităţii şi de factorii si de impulsurile incontrolabile dintr-o viaţa lumească, el alege să se întoarcă in izolare şi să devină din nou un călugăr. Desigur, că asta este ceea ce este libertatea./ The monk decides to spend three years in solitary meditation, then he decides to give up his robes altogether for the life of a householder, and then, troubled by the increasing complexity and uncontrollable urges of worldly life, he decides to turn back and again become a monk. Certainly, that is what freedom is".

Vizualizări: 819

Răspunsurile pentru această discuţie sunt închise.

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor