Concurs literar - Reţeaua literară - Secţiunea POEZIE

[Reteaua literara]

Toţi autorii care doresc să participe la Concursul de literatură din Reţeaua literară (secţiunea poezie) vor posta aici toate poemele (10-15 de fiecare autor). Vă rugăm să folosiţi diacritice !  Textele vor fi trimise şi pe adresa de mail: [e-mail]

[Laurenţiu Belizan]

Laurenţiu Belizan

Concurs - secţiunea poezie

[Carmen Ciumărnean]

LA ORA 16 ÎNTR-O ZI DE JOI

 

Mi-ai spus să nu-mi fac iluzii

în privinţa petei de umezeală

de pe sentimentele tale

apoi te-ai oprit lângă oglinda

în care-ţi îmbrăţişai amanta

nevăzută şi neştiută

şi ţi-ai privit mâinile incapabile

de remuşcări

buzele ţi s-au deschis repetat

reducânt totul la câteva firmituri

de cuvinte

iar eu binecuvântam în tăcere

fiecare minut pe care nu l-am

petrecut vreodată cu tine

 

mi-ai lăsat urme de noroi pe covor

 

 

 

 

AUTOPORTRET CU VEŞMINTE

 

Dacă n-aş fi venit eu pe lume

ai mei ar fi fost goi

atât de goi, încât veşmintele

nu le-ar mai fi încăput pe trupuri

dacă n-aş fi venit eu pe lume

aşa haotică şi cu suflet tricotat

cum sunt

prietenii mei ar fi fost plini de remuşcarea

că nu m-au cunoscut niciodată

atât de plini ar fi fost

încât greutatea lor s-ar fi triplat

şi ar fi fost nevoiţi să se dezbrace

şi să rămână goi

şi-atunci, mormanul acestor veşminte

ar fi fost atât de înalt, încât ar fi ajuns

tuturor dezbrăcaţilor şi fiecare ar fi luat

câte-o haină şi ar fi pus-o pe trup

ca un fular, învelindu-se cu mine

nenăscută

 

 

AUTOPORTRET CU ANATOMIE

 

Dacă mă privesc în ciobul acesta de oglindă

dintr-un anumit unghi numai de mine ştiut

am palmele mari precum sfeşnicele de-mprumut

şi sâni ce alăptează toţi pruncii pe care i-am văzut

vreodată cerşind la colţul străzilor

stând în picioare, am pântecul curbat tânjind după

acelaşi scâncet pe care a uitat că l-a purtat

dacă mă privesc în acelaşi ciob, din alt unghi

am palmele mici precum cuiburile de sticleţi

şi sâni atât de goi încât pruncii mei plâng lapte

în pântecul meu

 

 POEM ÎN DOI

 

Ne privim călcâiele

împletite sălbatic

într-un păgân ritual

vinul nopţii curge

pe trupurile fascinate

de umbra celuilalt

căzută invers

pe un perete transparent

într-un dezmăţ fierbinte

las încet îmbrăţişarea

s-alunece pe scaunul

fără picioare din care

eu m-am ridicat demult

 

 SUFLET SUSPENDAT

 

În camera de la mansardă stăteam

trează până dimineaţă îmbrăţişată

de lemnul unui scaun defect

spaţiul anonim dintre mine şi eu

era plin de noduri

  

veşnic târziu 

 

 îmi vedeam oasele odihnindu-se

în patul din faţa ferestrei

aveam febră şi ochii carbonizaţi

  

AMINTIRE

 

Niciodată nu mi-a fost foame sâmbăta

la ora prânzului te duceam la gară

peronul  ca un văl nupţial

peste mirosul fierului

mi-amintesc gerul din mine

atunci când plecai

ca şi cum te-ai fi răzvrătit

împotriva unicului meu calendar

rămâneam întotdeauna pe şine

cu roţile care se învârteau

doar sîmbăta în sens invers

 

GRAVURĂ

 

În golul dintre noi

cuvinte

 

mai trece un anotimp

sânul meu îngheţat

 

un singur drum

şi nu mai am genunchi

să îl străbat

 

 CĂRARE SPRE TINE

Am preschimbat o dimineaţă în haos
aşezându-mă în genunchi lângă statui
şi numărând ridurile pietrelor

pe lângă mine treceau animale
lăsându-şi blana albă pe sufletul meu

stoluri de păsări
întoarse din drum
cădeau împuşcate de vânt

gândurile mele căutau
treceri de pietoni
s-ajungă la tine

 

CONTEMPLARE

Rănită

alerg printre gânduri
desculţă
cu rugăciuni prinse-n păr

port straie de furtună şi...mi-e frig

 

 ÎNSINGURARE

degetele tale
odihneau păsări de pradă

eu le hrăneam cu roşu
tu le împleteai aripile

anii au trecut

ciocurile lor au devenit guri
penele au ruginit

sentimente dezlănţuite
lănci de lut
în inimile noastre

 

 TABLOU DE IARNĂ

Cerşetori nebuni

cu  gânduri părăsite

şi guri păcătoase

aşază metale 

într-un poem geometric

peste mormanul de haine

în care putrezesc păreri de rău

cu lanţurile vieţii atârnând

îşi târâie picioarele  rănite

 lăsând urme perfecte

pe zăpada acestei ierni

 

 IUBITE

o pasăre stingheră
îşi poartă cuibul
dintr-un suflet
în altul
lăsând în urmă
pene gri
şi
alb-albastre
e rândul tău, iubite,
să alegi
eu am clădit
un zid
de verde
şi l-am vopsit
cu albul-sângeriu

 

  CALENDARUL IUBIRII

 

Destrămatele dimineţi de duminică

în care ne trezeam fără să ştim

cât timp a dormit noaptea în noi

cafeaua stropind pereţii calzi

avea gustul amorului pierdut

citeam seara în coastele tale

mestecând sentimente

dorinţa de-a sta faţă în faţă

să ne spunem hainelor pe nume

înainte de-a le arunca

noaptea fugară o petreceam

alungând păsările ce-şi făcuseră

cuib în patul nostru

cuprinzând cu ochii 

doar ziua de luni 

 

 

ROŞU

Stătea nemişcată

cu părul negru ţintuit de perete

genunchii plini de răni

contrastau cu albul camerei

în care ochii ei făcuseră dragoste

 

 

 POSED O HERGHELIE

 

Nu sunt o femeie singură

am cea mai mare herghelie din emisferă

caii mei nu suferă de ipocrizie

şi nu-mi privesc sarcastic defectele

atunci când îi înham să le arăt inorogul

caii mei sunt vizibili  doar vinerea

într-un interval orar în care îmi scot la aerisit gesturile

caii mei găsesc pretexte să-mi zâmbească

în fiecare seară înainte de-a se ascunde

printre lemnele ude împletite cu lână

din care le-am construit gânduri unde să doarmă

aşa cum dorm ei,

[monica ometa]

DEMODATA

Purta o lunga sfiala,

Ce cadea ,dulce, in poale,

Dup-o simpla croiala,

In matase moale.

 

Purta inchis la spate

Un soi de corset,

Dintr-un dor dus departe,

Ce-o apasa pe piept.

 

Purta parul pe spate,

Cu ganduri razlete,

Prinse-ntr-o parte

In suvite crete.

 

Purta cu rusine

Un dor si un of,

O fosta iubire,

O pietricica-n pantof.

 

 

 

 

CAT E CEASUL IN ROMANIA ???

Cat e ceasul?

Din cate stiu

E ori prea devreme,

Ori prea tarziu.

.

Un Crai Nou

Apus prea devreme.

Un Luceafar

Iubit prea tarziu.

.

Un Vlad Tepes

Nascut prea devreme.

Un cizmar

Omorat prea tarziu.

.

Stim si noi,

Cei plecati prea devreme,

Ca in Romania

Acum, ...e tarziu.

 

 

 

 

 

PRECUM PENELOPE

Ma ascund dupa cuvinte

Si-n tacere ma prefac

Ca-mpletesc doar vorbe simple,

Sa le-ngan sa pot sa tac.

.

Ca pe un fular de lana

Impletesc simple cuvinte..

Noaptea le desir la luna,

Asteptand un vechi Ulise.

.

Stiu ca lumea asta-i mare

Poate-i mort, poate-i pierdut...

Arcul sau stapan nu are

Al meu suflet nici atat.

 

 

 

 

 

 

 

 

VISE, MUGURI SI PLOI

Cand ne cresc vise,

Le plangem in ploi

Pana dau muguri

Din doi in doi.

Si atunci le punem

Sperante-altoi.

Dorinte din muguri de ploi.

Cand ne cresc vise

Le laganam,

Le tinem in brate

Si le cantam.

Nu cantec de leagan

Ca la copii.

Ci cantec despre vitejii...

 

 

 

 

 

 

 

 

 

AI CRESCUT

Atat de repede-ai crezut

Ca ti-a ramas prea mica

Frumoasa cochilie de sidef,

Ce astazi ai lasat-o fara frica.

.

Atat de repede-ai vazut

Ce tine pana-n zare.

Si-un orizont necunoscut

Te cere sa fii mare.

.

Atat de repede-ai plecat

Spre-atat necunoscut.

Cu dor de nou si de-nvatzat.

Ce repede-ai crescut!

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Amintiri din alt timp?

Visez la o casuta mica,

Foarte aproape de mare

Cu geamuri enorme de sticla.

Cu miros de alge si sare.

.

O casuta alba,de var.

Cu flori ce la soare se-nchina,

Un maslin peste balansoar

Si valuri ce vesnic suspina.

.

Si cred ca pe-un mal, undeva,

Unde inima bate-n alt ritm

Ma asteapta casuta mea...

...sau sunt amintiri din alt timp?

 

 

 

 

 

 

 

 

 

ROUA

A-si vrea sa fiu

Un soare cald, potocaliu,

In cer de vara spre tarziu.

Sa te topesc, sa nu te ard.

Sa te absoarba lodul cald,

Sau raul verde....norul alb...

Te voi iubi in fiecare...,

In forma-ti vesnic schimbatoare.

Te voi iubi precum un soare.

Iar tu ,statornica ispita,

Te vei plimba pe-a mea orbita

Si-n picatura-ti cat de mica,

Eu voi picata un curcubeu.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

IUBIND O FLOARE

Un trandafir am intalnit,

Pe-un drum de tara prafuit.

Era de-un galben pal si stins

Si chiar petale s-au desprins,

Desi era numai boboc

Si nu s-a desfacut de tot.

Era saracu-atat de trist...

Si chiar o boaba de ametist

De pe-o petala se scurgea

...micutul trandafir plangea.

Si pe tulpina se-agata

Nerusinata, iedera,

Iar un scaiete mai uscat

Frunzele i le-a-ntepat.

....Dar trandafirul se-ofilea

Caci gradinarul nu-l iubea...

 

 

 

 

 

 

 

UITARE

Candva am fost ochiul tau drept

Caci un graunte de nisip ma deranjeaza.

Si nu il scot ,ci il pastrez ca pe-un secret,

De cate ori ochiul tau stang se intristeaza.

Un mic sfarsit de cochilie in ochiul drept,

Ce imi provoaca lacrimi ce miros a mare

Sunt fiinte care chiar de se sfarsesc,

Raman sa ne-aminteasca de uitare.

 

 

NINGE

Si ninge, si ninge-a uitare

Si ninge a pur adevar.

Miroase a mere-n odaie

Si-a scortisoara-al tau par.

.

Si ninge de parca ar sta

Universul sa ne priveasca.

Si noi cu casa-m urca,

Spre ingeri , sa ne iubeasca.

 

 

 

O toamna rece

O lumanare sfarsitul isi plange

Cu lacrima alba de ceara.

Grabita toamna frunzele-si strange

Cu vantul rece de afara.

 

Ceata trista gradina-mi inunda

Si casa si sufletu-mi mic.

N-a ramas nimic in casa mea scunda

Ce tristetzea su nu fi inghitzit.

 

Privesc strain micutza vapaie

Cum se chinuie inca sa arda

Valseaza totul in ritm de ploaie.

Ploaie marunta si rece de toamna.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

O cafea?

La o cafea bombon ne-am cunoscut.

Cu zahar,frisca si mult lapte.

Prin geamul cafenelei a vazut

Ca orizontul nu-i asa departe.

 

Noi am pornit sprinteni spre asfintit,

Dar drumul ca o umbra se lungea

Si dup-o vreme, tristi si obositi,

Ne-am oprit la o neagra si tare cafea.

 

Si savuram in fiecare dimineata

O ceasca de cafea amara, plina

Si de ma vezi privind pe geam cu greata

Te rog, mai pune-n ea si-o zaharina...

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Sunt oameni ce se nasc sa zboare

Ii vedeti purtand in suflet

Lanturile de la picioare.

Ii vedeti cum pierd privirea,

...cum orizontu-i doare.

Ii vedeti zambind la vant

Pierduti cu norii-n gand.

Ii vedeti....si ii "iubiti"...

Cand le ciuntiti din aripi...

Cand pene jumulitzi....

Cand ii inchidetzi vii

Cu legi,reguli si norme

In grele colivii.

Dar... supravietuiesc.

Mascote fericite

De suflete acrite.

Ca pana pot visa,

Nu-s necesare pene

Ca sa poata zbura.

 

 

 

 

 

06.05.2006

Am invatat ca Nordul

E deasupra fruntii tale.

Si Sudul

In unghile de la picioare.

Estul si Vestul

Si toata planeta

Se calculeaza

Dupa stanga si dreapta ta.

Am invatat asemanarea

Intre Univers si dragoste:

Doua infinite

Capabile sa se dilate...

Si astea toate

Le-am invatat intr-o noapte.

 

 

Aritmetica

Unu plus unu sunt doi

Tu si eu suntem noi.

Plus un zambet trist in ochii mei,

...Suntem trei.

Pasiunea ta pentru o ghitara

Cu corzile ei lungi

Si curbele ei dulci...

Suntem patru de-atunci.

Noi patru si un curcubeu

Ce-l vad doar eu,

Prin fereastra mea.

Cinci suntem deja.

O fi la fel de simpla si scaderea?

 

SA CREZI INSEAMNA PUTERE

Sa plang e numai durere,

Sa mor e doar o parere,

Sa cred ,inseamna putere.

Sa trec dincolo de hotarul inimii mele,

Sa ma ratacesc intre pamant si stele,

Sa arunc cu bulgari de lumina in negrul pamantului,

Sa adun toate duhurile raului,

Sa le pun intr-un glob de cristal,

Sa le arunc in fundul cerului,

Sa le arunc unde nu e hotar.

Sa fie lumina pe pamant

...si sa spun:

Sa plangi e doar o parere.

Sa mori e numai durere.

Sa crezi inseamna putere.

 

 

POVESTI IN SPIRALA

E o poveste de demult.

Din vreme-n vreme o ascult.

Un "el" nebun de-ndragostit,

O "ea" la fel ...

dar nu de el.

Dar timpul vindeca si zboara.

S-a dus a nu-stiu-cata vara.

El s-aminteste uneori,

Ea tot mai rar...

si in zadar.

Povestea se va repeta.

Cu un alt "el" si-o alta "ea".

Iar timpul, ca un disc stricat

Tot va canta...

ce-a mai cantat.

 

 

 

[MONICA-UDREA]

SARUTA-MA CA SA NU MOR

    An ultima clipa a vietii mele      saruta-ma ca sa nu mor       -Caci poate dragostea ca-a sfanta,ma va anvia    din nou.-Iar daca floarea sfanta a inimii      ,nu se va ofilii  -Tine-ma strans an brate ,caci poate nu voi murii-Saruta-ma cand ultima suflare se va spulbera an vant-Sa duc cu mine iubirea ta an mormant.-Stiu ca voi fi iubirea din sufletul tau,si lacrima din inima ta?-Stergeti lacrima ,anfrunta durerea,ce se stinge pe trupul meu rece de piatra ;-Si saruta-ma cu dragoste pentru ultima data. Caci voi purta sarutul tau an lumea umbrelor. Sarutul este patima din  noi ;primii fiori ai dragostei; Sarutul anseamna dorinta din priviri,da-mi ultimul sarut  ;pentru a nu murii.Reda-mi viata  si fericirea ,dintre noi doi sa duc sarutul printre nori..Nu te lasa anfrant de durere ,si nu lasa sa sa scriu pe trupul tau numale meu.?Saruta-ma ca sa nu mor ,si nu-mi da drumul din bratele tale  Simt o ultima lacrima ce se stinge ,an inima ta Durerea  cea stinsa din sufletul tau   ,si florile se vor ofili  sub vraja ultimului sarut al durerii, De voi pleca da-mi sarutarea ta  pe obrazul meu trist si rece Si atunci vei simti cum viata din om se duce si trece. Raman aici doar amintirile si numele meu  :ce e scris cu iubire an sufletul tau. An cartea sfanta cereasca ,scrie cu litere de aur lasat ca amintire ? iubirea sfanta printr-o cununie:Pana cand moartea ne va desparti  ,printr-un ultim sarut al dragostei,Caci cu litere de aur va ramane scris  amintirea numelui meu, E trista durerea ,dar viata merge anainte mereu.Saruta-ma an ultima clipa de viata ;si stinge cu sarutul tau :Ultima lacrima ce pica acum pe obrazul meu,,,,     

[MONICA-UDREA]

PRIMAVARA         ANFLORESTE PRIN NUMELE TAU      :Eu port an brate mii de ghiocei  , si sunt iubirea  primaverii.  Am  anflorit natura an luna martisoarelor V-a anflorii iarasi  gradina  cu zambetul angerasilor; Ce nu au uitat niciodata de ziua mamei sa-i ofere : Cate un sarut o ambratisare curata,un martisor,bughet  de ghiocei  ;Sa se simta iubita  si cu dragostea  noastra  amplinita.   Sa vada cum natura primavara anfloreste mereu: Cu salba de martisoare si ziua numelui sau. Natura a antinerit cu chipul mamei noastre ,cel iubit. Mama este primul nostru cuvant pe care noi al rostim :Maicuta noastra ce mult te iubim! Tu porti numele sfant de multe veacuri pe acest pamant. Si fara tine viata nu ar exista maicuta mea,     Privesc an oglinda ochilor tai ,sunt angerasul ce abia  m-ai nascut, Sunt o parte din inima ta   si ma iubesti atat de mult. Sunt angerasul din sufletul tau ;an bratele tale porti primavara,care anfloreste mereu  .

[MONICA-UDREA]

DE ZIUA TA  
Astazi anfloreste primavara ,gradina este plina de ghiocei
Si toate mamele din lume au bratele pline de flori.
Si mama noastra astazi este o primavara anflorita
Un angeras coboara si ai daruies-te un sarut si un cadou
Si spune:-La Multi ani!,maicuta -e ziua ta esti mama meas iubita .
Tu esti lumina ochilor an zorii diminetii 
Cand m-ai nascut pe cer au aparut trei angeri trimisi de D-ZEU
O viata antreaga sa-mi lumineze calea destinului si sufletul meu.
Cat de frumoasa esti macuta esti sufletul din mine  
Mi-ai dat sa beau din apa vietii sa nu culeg suspine;
Niciodata si port an mine mereu o particica vie
Din inima ta tanara si frumoasa ,tu?ne aduci primavara an casa.
LA MULTI ANI !si sanatate noi a-ti daruim
Esti mama care ne-a dat viata si noi te iubim!

[MONICA-UDREA]

LACRUMA SI CUVANT
O lacrima ce pica ancartea cu amintiri
E versul meu ce scrie si focul inimii
Ma arde mereu si nu al pot stinge doar eu
Decat o lacrima ce scrie mereu.
Si eu nu am numarat niciodata
Cate lacrimi din ochii mei au picat
Pentru ca am scris cu lacrima :ce s-a uscat .
O lacrima a scris ,povestea amintirii nemuritoare
Pentru stamosii mei cand vor citi
Din cartea mamei lor povestea lacrimilor.
Cand gandul mamei a-si spune cuvantul,
Lacrima pica si scrie randul;
Si ochii ce nu seaca niciodata
Scrie o carte adevarata
O lacrima sfanta pica din ochi mamei ce nu cuvanta.
Si din constinta gandului, scrie cu lacrimi cartea inimii.
Sunt amintirile vietii ce nu v-or pierii.
Soarele se uita priveste si plange,cu raze ce sclipesc;
Saruta mana mamei ce scrie cu lacrima
O carte a vietii sale ;din inima sa.

[MONICA-UDREA]

                    GASESTE   SPERANTA  

Inima arde ,sufletul plange ,dar gasind speranta  noi v-om anvinge,

Gandes- te pozitiv  ,noi am mers pe cararile vietii

Si avem un drum de urmat ,si un destin an viata

Pe care D-ZEU  ni la dat :prin sfanta cununie ,

Si ne-a legat pentru vecie,pana cand moartea 

Ne va desparti  ,dragostea noastra nu va pieri .

Sa ne uitam an jurul nostru  si sa privim floarea pomilor

Cum se usuca ,si cade pe pamant ,fara a rodi 

Asa sunt anii nostri trecatori ,ai omului;

Nici noi nu suntem nemuritori ,citeste an cartea cereasca 

Eu am citit-o de mica ;si-mi amintesc mereu

Caci si la anul ,HRISTROS VA ANVIA  din nou.

Acum el este printre noi ,putere cereasca 

Este an sufletul nostru -putere omeneasca.

ISUS pe crucea sfanta sa jerfit pentru poporul sau

Iar din ranile si sangele lui ISUS a rosit oul PASTELUI

Slavit fie numele lui,si este adevarat de cand eu port sufletul meu

ADEVARAT HRISTOS A ANVIAT  MEREU .