Femei în Avangarda Româna-Nora Iuga

[Adrian Grauenfels]

  

 Femei în Avangarda Româna-Nora Iuga

 

Urlă sfinxul încuiat în trup

după femeia lui uitată afară;

 

Se întâmplă o ciudăţenie nejustificată: majoritatea poeţilor avangardei sunt bărbaţi. Nora Iuga desfidă statistica masculinităţii şi chiar ne explică din capul locului diferenţele bărbat-femeie în poemul "Vina nu e a mea":

 

Vina nu e mea

că nu pot să-i fac jocheului

un moştenitor

 

Mânjii noştrii stau înrămaţi în lună

şi n-au învăţat incă silabele

Ma-mă.

 

Nora nu are timp de maternitate deşi o trăieşte trup şi suflet timp de 5 ani, are acum vârsta de 40, este vremea scrisului. La 40 de ani poeta nu mai are şovăieli nici teribilismul tinereţii, este singură la masa de scris cu toc, cerneală şi ţigară. Îl ştia pe Virgil Teodorescu, cunoştea avangarda lui Gellu Naum, citise Rimbaud şi experimenta o poezie aparent neglijentă, aparent rudimentară dar care surprinde în ansamblu:

 

Opreşte carul

omule cu ochelari

Sună şarpele sub biciul tău

şi iepurii ies din verze

şi fug spre tranşee..

(Opreşte carul)

 

Imagini viscerale, cum doar 30 de ani mai târziu întâlnim în poezia română, găsim în poezia "Femei". Este acolo o reconfirmare a femeii

dătătoare de viaţă universală, responsabilă a întregii geneze:

 

Câtă durere

pentru aceste femei

care nasc copaci

şi se-ascund în ţărână

să le alăpteze rădăcinile

 

Câtă durere pentru femei

care nasc pământul

purtând soarele în pântec..

 

La Nora cuvântul are rol descriptiv dar şi simbolic. Modernismul rezidă în raporturile dintre cuvintele folosite şi noţiunile sugerate sau induse de simboluri. Să analizăm "Ochi de urs", o scurtă poezie metafizică. Atmosfera unei călătorii e construită chiar de la început:

 

Pe bărcile mele

pânzele tale lasă noaptea

şi nu văd să împart pâinea

 

Apoi, lucruri surprinzătoare se petrec în cele 10 cuvinte care urmează 

 

şi-ţi tai o felie de braţ

şi-mi tai o felie de drum.

 

Această tomie ne expune unei situaţii confuze în dialogul susţinut de cei doi parteneri de drum. Ca să-i cunoaştem poeta le conferă imediat nume. Informaţia este distribuită intre concret (Vineri, temporal precis) şi nefiinţa (Nimeni), o entitate probabil absentă, modestă, său voit insignifiantă:

 

Pe mine mă cheamă Nimeni

Pe tine te cheamă Vineri.

 

Finalul este şi el un tablou cu nuanţe impresioniste:

 

Între noi

stă ochiul de urs

Împuşcat de soare

 

De unde apare acest ochi de urs în lumina soarelui? Vă amintiţi? Ni se oferea noapte chiar la începutul poeziei. Este contrastul şi neconformismul care produce zâmbet şi surpriză. Similar cu un gong neaşteptat într-o pauză de silenţioasa reculegere.

 Să nu uităm că Nora a scris în anii de tranziţie de la clasic la modern,de la dialectic la abstract. Nora alege un limbaj aparte, direct, personal. Când descrie un cadavru, este cadavrul ei uitat pe undeva în soare, când e vorba de o naştere e copilul Norei detaşat de o identitate palpabilă aşa cum şi organele trupului se detaşează de funcţia lor primară:

 

Braţul a uita că e braţ

şi se crede picior,

Gura a uitat că e gură

şi vorbele se retrag din ecouri

prietenii au uitat că sunt câini

şi te lasă în drum să se prăsească

cu pisci sălbatice..

(Vine o vreme)

 

Poeta flirtează cu imagini, parcă sunt crâmpeie luate din picturi,

multe din poezii au cromatism de Rembrandt sau suprarealismul lui Dali, ideile sunt tratate liric ca într-o mitologie reinventată cu candoare de Nora Iuga.

 

Sunt oameni de iarbă

care se iubesc în parcuri

şi paznicii trec fară să-i vadă

 

Sunt oameni de pământ

care îşi lasă hainele în şifonier

când se întâlnesc cu copacii

pentru că hainele îi fac să se bâlbâie..

(Sunt Oameni)

 

Într-o critică scrisă despre poeta Nora Iuga, Miron Radu Paraschivescu aduce referiri la calităţile sonore ale poeziilor sale avangardiste: "Trebuie să amintesc despre tonalitatea unor poezi ca de pildă Moment de baladă,Transfigurare, Trebuie să rămân ..

  La lectura acestor poezii ni se comunica acel ton ce asemenea sunetului şi muzicii pleacă de la un fundal liniştit, porneşte

de la sentimentul tăcerii şi al unui nobil mutism, pentru ca să-şi sporească muzica gravă cu fiecare vers până-n apoteoza finalului. Parcă asculţi ceva din Duke Ellington."

 

Poezia Norei atrage şi inspiră. De multe ori, 50 de ani mai târziu, simt nevoia unor preluări  instinctuale aşa cum mi s-a întâmplat după citirea electrizantei strofe care împleteşte folclorul romantic cu urbanul viitoarelor metropole, roase de decădere morală şi alienare:

 

Văduvele dansează în jurul fântânii

văduvele cailor adormiţi în scaunul electric..

 **

văduvele îşi trag chiloţii în sus

sudorii zâmbesc transpiraţi după prada uşoară

în fiecare om zace o fosilă

în sobele de tuci cresc miresme arse

părul tău adăposteşte vrăbii

nu porţi ciorapi, nici nu scrii poezie

ai o privire spre cer, iar o ureche te-aude

faţa ta are cearcăne de gondolă

lângă canal grande

sub poduri zgribulite de frig

îţi trăieşti naşterea din nou

de pe acoperişuri alunecă regine

desenate de timp

AG

**

Închei cu un citat din acelaşi Paraschivescu la care mă alătur:

"Tot ce am spune la citirea acestor poezii deosebite doar va adăuga temei entuziasmului meu pentru avangarda Norei Iuga."

 

Adrian Grauenfels

August 2010

 

 

 

 

 

 

 

 

[Adrian Grauenfels]

multumesc Violetta
te astept pe farfuridis la discutii despre literatura
Adrian

[Adrian Grauenfels]

buna, ma bucur
am nevoie de un email ca sa va trimit invitatia
Adrian

[e-mail]

[Ion Toma Ionescu]

Intru adevar, o straluminare de ganduri care dau reflexie pe panza unui maestru, ce te cuprinde captiv, precum panza de paianjen.
Subscriu felicitarilor!