Concursul literar Nora Iuga - editia a II-a - 2 februarie - 2 iulie 2010

Adaugă un comentariu

Comentariu publicat de calciu corneliu pe Iunie 29, 2011 la 8:08pm

Calciu Corneliu

POET VALET                  "Degeaba-n versuri mã adori         Cã eu spre-a-mi face un temei         Pe lume-agonisesc comori         Şi nu mormane de idei.                  Degeaba-mi scrii în rime rare,         Precum o faci de ani şi ani.         La mine nu au cãutare         Decît scrisorile cu bani.                  Presimt cã timpul nu-i departe,         Neînsemnatul meu poet,         Cînd eu ajunsã-ntre bogate         Am sã te cumpãr ca valet.                  Şi dacã îmi vei fi supus,         Pe plac facîndu-mi ce voiesc         Tu vei primi şi-un ban în plus,         Cum toţi valeţii îşi doresc."                  "Stimatã Doamnã din iubire         Accept sã-ţi fiu chiar eu valetul,         Dar,totuşi,pentru nemurire         Eu îţi rãmîn,întîi,poetul."

Comentariu publicat de Vasile(Marius)Gîrniță pe Martie 19, 2011 la 4:31am

O lege

 

Crezi ca pot eu

sa fiu mai mult decat sunt?

L-am intrebat

pe zburatorul peste fiinte.

Eu omul.

Crezi ca samanta

poate fi arbore,

inainte de ploaie?

Sau zborul poate exista,

fara ruperea elipsei?

In zadar,mi-a raspuns.

In zadar plangerea

si scrasnirea dintilor.

Ce ai omorat,

asa va ramane.

======================

 

Cuvantul

 

La capatul existentei

vom ingropa cuvantul,

ca pe o cruce.

La care mai plangem

si ne mai plangem,

doar carnea.

Hotar rostit

intruchipand sacrul existentei.

Fiinta si nefiinta

revelat intrupata,

amestecate in nestire

peste materia care ne poarta.

Incantatie asupra osului

care suntem,

Intru cresterea carnii.

La un capat

al existentei rostite,

Cuvantul.

 

Comentariu publicat de Laurentiu Dumitru pe Martie 13, 2011 la 8:42am

un concurs de prost gust!

Comentariu publicat de Adrian Grauenfels pe Februarie 5, 2011 la 8:07am

Cand vom avea bucuria debarasarii de reclamele comerciale HAI SA FURAM PEPENI?

Comentariu publicat de mihai ganea pe Februarie 5, 2011 la 7:57am

Se dedică domnului Iulică Ţenea care pune degetul pe rană

Chirurgul

inima lui

s-a retras sfioasă în

vârful degetelor să

poată palpa

solitară dăruita

viaţă

 

Comentariu publicat de Ion Toma Ionescu pe Februarie 4, 2011 la 9:30am

S-a prelungit prea mult tacerea. Este concursul un exercitiu de rabdare

Comentariu publicat de Anisoara Iordache pe Decembrie 9, 2010 la 5:43pm

Felicitari.Ne bucuram foarte mult.

Comentariu publicat de Georgeta NEDELCU pe Noiembrie 5, 2010 la 10:16pm

Şi totuşi, marele poet există!

De ce plâng ochii mei în vis?
De ce mi-e teamă că te pierd?
Azi noapte-n somn tu mi-ai promis
Că mâine am să te revăd.

Eu te-am crezut, dar am greşit
Pentru că n-ai să poţi să vii.
Te-oi plânge-ntr-una negreşit,
Ce mult te preţuiesc! Şi-o ştii.

Scriai cu-o furie dementă,
Luptând pentru neamul acestei ţări
Plângeai că România e-n arendă
Închiriată celor patru zări,

Coşmare ţin pe cer această zi
Şi-mi şterg ochii din când în când;
Ştirea ce-am auzit-o mă-ngrozi
Şi mă trezesc deoadată urlând.

Eşti cel mai bun poet al ţării,
De când mă ştiu, eu te citesc.
Nicicând n-am să te dau uitării
Atâta timp cât mai trăiesc.

Îmi voi aminti mereu de tine
Te voi purta mereu în gând.
Sunt mulţi ce suferă ca mine
Şi-i văd pe stradă lăcrimând.

Ai fost poetul nepereche
Ce-ai scris durerea, sărăcia.
Astăzi, prieteni stau de veghe,
Iar popi-ţi cântă Aleluia!

Ne iartă azi, te rog, iubitule poet
Că n-am făcut mai multe pentru tine.
Mulţi te-au scuipat... Regret... Regret!
Lipsa ta astăzi lasă-un gol în mine.

Prea mulţi plecat-au în această toamnă
Şi au lăsat în urmă multe lacrimi.
Cei care conduc ţara, ne condamnă
La ură, sărăcie, debarcări şi patimi.

Şi totuşi, marele poet există!
De ce să plece? N-are nici un rost.
Toţi îngerii azi îl primesc, asistă...
Dar, Domnu-n clipa aia, unde-a fost?

De ce nu ai făcut, Doamne-o minune
Să îl mai laşi doar câţiva ani să scrie?
Era un om cu-atâta-afecţiune
Ce nu se poate-n cuvinte descrie!...

Îmi e atât de dor de-o zi frumoasă
Când bunul meu poet scria în casă,
Însă veni moartea cu a ei coasă
Şi-i stinse flacăra neputincioasă.

Şi... ce ciudat, acum când el s-a dus
Marea tragedie ce-a jucat-o, moare.
Sărăcia ţării, iată l-a răpus.
Inima şi sufletul mă doare.

Cucuveaua morţii cântă-n zori
La şapte şi cinsprezece minute.
Poete, nicicând nu aş fi vrut să mori
Dar mă rog ca Domnul să te-ajute

Să te odihneşti la sânul Lui.
Ai multă nevoie de odihnă.
Tu, prin poezia ta ne spui
Că ai vrea să ni te stingi în tină.

Dacă-ar fi avut Iisus răbdare,
Ca şi bunul Dumnezeu, cu tine
Într-o vineri, zi aşa de mare
Să te facă bine, inima-ţi s-aline

Şi să te mai rabde încă puţin timp,
Să mai poţi aşterne covor de poeme...
Aş fi vrut mai bun acest anotimp
În care-ai plecat poate prea devreme...

Georgeta NEDELCU - Craiova 5 Noiembrie 2010

Dumnezeu să-l ierte!

Comentariu publicat de IULIAN BARBU pe Noiembrie 5, 2010 la 4:14pm

în pruncul crescut
de post
zboară rugăciunea

Comentariu publicat de IULIAN BARBU pe Octombrie 14, 2010 la 7:44am

Sfârşit de poveste

Soarele îşi deschide aura
Pe fruntea lui Iisus
Să aducă Raiul
La fereastra Fecioarei.

În palmele verzi
Lipite de trupul
Şi mai verde
Tremură viaţa.

Vin prin auzul
Nopţii clădite din lapte
Să trec prin zorii
Adormiţi în piept.


Tăvălindu-mă peste aştrii
Tremur pe spatele lui Dumnezeu
Care aduce versul
În copilăria lui Iisus.

• ‹ Înapoi
• 1
• 2
• 3
• 4
• …
• 10
• Înainte ›
• Pagină