Informaţii

Eugene Ionesco

Acest grup isi propune sa promoveze literatura lui Eugene Ionesco (1909-1994)

Locaţie : Romania
Membri : 90
Activitatea Recentă : Dec 8, 2018

Eugene Ionesco

Cateva carti de Eugene: http://anticariatuldenoapte.wordpress.com/

Eugen Ionescu (n. 26 noiembrie (13 noiembrie, pe stil vechi) 1909, Slatina - d. 28 martie 1994, Paris; cunoscut în afara României sub numele de Eugène Ionesco, conform ortografiei franceze) a fost un scriitor de limbă franceză originar din România, protagonist al teatrului absurdului și membru al Academiei Franceze (fotoliul nr. 6). Obișnuia să declare că s-a născut în anul 1912, ori din pură cochetărie, ori din dorința de a crea o legătură între nașterea lui și moartea marelui său precursor Ion Luca Caragiale.

Tatăl său, Eugen Ionescu, român, era avocat, iar mama, Marie-Thérèse născută Ipcar, avea cetățenie franceză. La vârsta de patru ani își însoțește familia în Franța, unde va rămâne până în 1924. În copilărie Eugen Ionescu și sora sa au simțit pe pielea lor drama destrămării căminului: mama a pierdut custodia copiilor, iar tatăl i-a readus pe amândoi copiii în România. În noua lor familie cei mici au fost supuși la unele abuzuri fizice și verbale, iar această traumă a marcat profund destinul artistic al scriitorului.

Marta Petreu susține Marie-Thérèse Ipcar ar fi fost evreică, iar Florin Manolescu va relua această afirmație în capitolul consacrat dramaturgului din Enciclopedia exilului literar românesc. Fiica scriitorului, Marie-France Ionesco, a demonstrat însă cu acte că bunica sa, Marie-Thérèse, era de confesiune protestantă și că nu este adevărată afirmația lui Mihail Sebastian din Jurnal că aceasta s-ar fi convertit la creștinism abia înainte să moară. Teza Martei Petreu era că tocmai acest amănunt al originii etnice l-ar fi împiedicat pe Eugen să se "rinocerizeze", într-o perioadă când colegii săi de generație cochetau deja cu ideile totalitare.

După ce mama sa a pierdut procesul de încredințare a minorilor, copilul Ionescu și-a continuat educația în România, urmând liceul la Colegiul Național Sfântul Sava din București. Examenul de bacalaureat îl susține la Colegiul Național Carol I din Craiova. Se înscrie la Facultatea de Litere din București, obținând licența pentru limba franceză. Terminând cursurile universitare în 1934, este numit profesor de franceză la Cernavodă; mai târziu este transferat la București. În 1938 pleacă la Paris ca bursier. Acolo lucrează ca atașat cultural al guvernului Antonescu pe lângă guvernul fascist de la Vichy. Tot acolo își scrie și teza de doctorat "Tema morții și a păcatului în poezia franceză" pe care nu o va susține niciodată. Numirea sa în postul de atașat cultural la legația României din Paris se datorează politicii pe care Mihai Antonescu, ministrul de Externe a dus-o de a salva mai mulți intelectuali români, trimițîndu-i ca să lucreze în diplomație în țările de care erau legați sufletește, pe filo-germani în Germania sau pe filo-francezi în Franța. Activitatea politică a atașatului cultural la Paris era însă minimală, Ionescu rezumîndu-se să traducă sau să faciliteze traducerea unor autori români contemporani sau să aranjeze publicarea lor în revistele literare franceze.

Primele apariții ale lui Eugen Ionescu sunt în limba română, cu poezii publicate în revista Bilete de papagal (1928-1931) a lui Tudor Arghezi, articole de critică literară și o încercare de epică umoristică, Hugoliada: Viața grotescă și tragică a lui Victor Hugo. Volumul de debut e un volum de versuri și se numește Elegii pentru ființe mici. Cele mai de seamă scrieri în limba română rămân eseurile critice, reunite în volumul intitulat Nu !, premiat de un juriu prezidat de Tudor Vianu pentru "scriitori tineri needitați". Desprindem deja o formulă a absurdului, cartea producând uimire, derută, comic irezistibil. Astfel, după ce atacă figurile majore ale literaturii române din acea vreme, Mihail Sadoveanu, Liviu Rebreanu, Ionel Teodoreanu, Tudor Arghezi, Ion Barbu, Camil Petrescu pentru că nu ar fi creat o operă valabilă, Eugen Ionescu revine și susține că ar putea dovedi exact contrariul!

Întreaga operă ce va urma poate fi considerată ca un efort original și reușit de a desprinde din banalitatea contingentului sensul tragic și absurd al existenței, fatalitatea morții, splendoarea și neantul condiției umane.

Prima lui piesă de teatru, La Cantatrice Chauve ("Cântăreața cheală") a fost reprezentată la 11 mai 1950 la Théatre de la Huchette în regia lui N. Bataille, fiind primită cu răceală de public și de critică. Piesa relua o alta, scrisă în limba română, și intitulată Englezește fără profesor, publicată din nou în limba natală abia după 1990. Urmează o perioadă foarte fecundă, în care autorul prezintă, an de an, câte o nouă piesă. Sălile de teatru rămân goale, dar treptat începe să se formeze un cerc de admiratori care salută acest comic ivit din absurd, unde insolitul face să explodeze cadrul cotidian.

Teatrul cel mai de seamă al Franței, La Comédie Française, prezintă în 1966, pentru prima dată, o piesă de Ionescu, Setea și Foamea și apoi piesa Regele moare. Anul 1970 îi aduce o importantă recunoaștere: alegerea sa ca membru al Academiei Franceze, devenind prin aceasta primul scriitor de origine română cu o atât de înaltă distincție.

Opera lui Eugen Ionescu a constituit obiectul a zeci de cărți și sute de studii, teze de doctorat, colocvii internaționale, simpozioane și festivaluri. Criticii disting, în general, două perioade sau maniere ale teatrului ionescian. Prima cuprinde piese scurte, cu personaje elementare și mecanice, cu limbaj aberant și caracter comic predominant: Cântăreața cheală, Lecția, Scaunele și altele. A doua încadrează piese ca Ucigaș fără simbrie, Rinocerii, Regele moare etc., în care apare un personaj principal, un mic funcționar modest sau rege visător și naiv, cu numele de Berenger sau Jean. În aceste piese acțiunea și decorul capătă importanță, limbajul este mai puțin derutant și comicul este înlocuit progresiv cu tragicul. Temele predominante sunt singurătatea și izolarea, falsitatea, vacuitatea. Obsesia morții este marea forță motrice a operei lui Eugen Ionescu, de la moartea gândirii și a limbajului la moartea neînțeleasă și neacceptabilă a individului. Prin ce minune, atunci, geniul autorului creează în mod paradoxal comicul? Nici didactic, nici moralizant, antisentimental și anticonvențional, teatrul lui Ionescu este un teatru-joc, un joc adevărat, deci liber și straniu, pur și sincer, provocator, un lanț pasionant, vertiginos și în toate direcțiile. De fapt, comedia și tragedia se împletesc necontenit: drumul luminos de comedie devine drumul spre întuneric, spre moarte.

Forum de Discuţii

Note si contranote, Eugène Ionesco

Începută de Lisa Mititiuc Feb 28, 2011. 0 Răspunsuri

               Eugène Ionesco est cunoscut ca un deschizatori de drumuri al « teatrului de avangarda », « teatru nou », prin piese ca « Scaunele », « Rinocerii » sau « Lectia ». O importanta aparte o…Continuare

Eugene Ionesco: Testament

Începută de Irina Lucia Mihalca. Cel mai recent răspuns de Irina Lucia Mihalca Feb 8, 2011. 12 Răspunsuri

Nu, nu este vorba de vreun act notarial, prin care reputatul dramaturg îşi împarte bunurile. Probabil că nici nu a existat aşa ceva. Este vorba de un document deosebit, apărut în publicaţia pariziană…Continuare

Cuvinte cheie : Testament, Ionesco, Eugene

Amintiri despre Eugen Ionescu

Începută de SILVIU GUGA. Cel mai recent răspuns de SILVIU GUGA Nov 28, 2010. 1 Răspuns

                                   Amintiri... despre Eugen Ionescu          De la o vreme am început să mă laud că am văzut,…Continuare

Panou de comentarii

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în Eugene Ionesco !

Comentariu publicat de Popa Ileana pe Aprilie 23, 2011 la 2:11pm
SARBATORI FERICITE
Comentariu publicat de Tamara Constantinescu pe Aprilie 22, 2011 la 11:24pm
Comentariu publicat de Alexandru Moscu pe Martie 3, 2011 la 1:35am

Am terminat filologia -sectia de limba si literatura romana in 1965.

Teza mea de stat era intitulata "Activitatea literara in Romania a lui E. Ionescu" cu Prof. Ovid Crohmalniceanu. Sant curios daca mai exista o copie la filologia din Bucuresti.

Comentariu publicat de Nitu Constantin pe Februarie 27, 2011 la 10:59am
Comentariu publicat de Nitu Constantin pe Februarie 25, 2011 la 12:14pm
Comentariu publicat de Lisa Mititiuc pe Februarie 9, 2011 la 8:50pm

ce e cu acest anunut: "utilizatorul haisafurampepeni este exclus  pentru folosirea ABUZIVA a Retelei literare in scopuri comerciale"? recunosc, eram in polemica mereu cu ceea ce publica, dar nu prea inteleg ideea de "folosire abuziva"; in plus nu putei comanda nimic pe site-ul cu anticariatul pt ca adresa mail nu era valida.

 Cine se ocupa de grup acum? care sunt mai exact conditiile despre  situatiile abuzive sau nu?

Comentariu publicat de SOLON VALENTINA-LILIANA pe Ianuarie 12, 2011 la 11:30pm

Multumesc pentru invitatie.Mult succes in activitatea grupului!

Comentariu publicat de Lisa Mititiuc pe Ianuarie 8, 2011 la 12:02pm

teatru anticonventional si tragic care starneste rasul?! nu geniul autorului starneste rasul, ci neputinta noastra de a iesi din neintelegere. (de unde ideea de ras "absurd")

drumul luminos de "comedie" devine drumul spre moarte?! oare asociem lumina doar rasului? (situatia se schimba daca avem de-a face cu rasul absurd). oare nu ar trebui sa luam in considerare si cunoastrea atat cea de sine, cat si a celuilalt?

In plus, o vorba din popor spune:"rasul e in sanul prostului"

 

  Teatrul lui Ionesco este un joc, dar unul al vorbelor. El nu trebuie sa fie didactic sau moralizator, cu un sens convergent, ci unul  care stimuleaza gandirea personala (de unde geniul autorului). Si toate acestea pentru  a intelege ca nu trebuie sa ne acuzam sau "sa batem din urechi",c i sa ne ascultam unii pe altii virtutea intelegerii vietii.

 

Intr-un cuvant, ar trebui ca oamenii sa vada oamenii.

Comentariu publicat de popescu georgeta pe Ianuarie 5, 2011 la 9:11pm

Multumesc pentru invitatie.

Intr-o lume plina de rautate
Intr-o lume in care frumosul e inlocuit
Intr-o lume ingradita de nesinceritate
Intr-o lume unde mesajul iubirii a palit
Intr-o lume distrusa de pacat
Intr-o lume cu sperante in zadar
Intr-o lume in care adesea esti uitat
Intr-o lume in care te simti solitar
In aceasta lume noi calatorim ...
Si totusi incercam sa iubim

...multumesc
Comentariu publicat de Lisa Mititiuc pe Decembrie 23, 2010 la 10:26am
multumim, d-le Nitu! Va dorim indoitul urarilor dumneavoastra, iar restului grupului:Craciun fericit!
 

Membri (90)

 
 
 

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor