Aici începe scurta mea poveste: există un blog numit Reţeaua literară, inaugurat de poetul Gelu Vlaşin (http://reteaualiterara.ning.com/), după întoarcerea lui din Spania. Reţeaua literară a organizat în primăvară un concurs de poezie şi proză. Am fost membru în juriul care-i cuprindea pe Octavian Soviany şi pe Cosmin Ciotloş (ultimul nu a ajuns însă la nici una din cele două finale) şi care a desemnat doi tineri cîştigători: Elena Gabriela Lazăra (17 ani, elevă la Balş), pentru poezie şi Veronica Plăcintescu (25 de ani, Bacău), pentru proză. Premiul a venit însă mai tîrziu, şi anume în toiul verii, în urmă cu cîteva săptămîni. Gelu Vlaşin i-a invitat pe cei doi, alături de alţi concurenţi evidenţiaţi, într-o tabără de creaţie, la Telciu, satul lui de baştină. Am fost şi eu acolo, pentru doar trei zile, pentru a conduce unul dintre cele patru ateliere de creaţie propuse de Gelu Vlaşin.

Generos şi întreprinzător, împreună cu soţia lui, jazz-woman, Cristina Vlaşin, a reuşit să găzduiască vreo cincisprezece tineri scriitori în propria casă, timp de cinci zile, iar cu ajutorul autorităţilor locale le-a (ne-a) pregătit un program cultural cu excursii şi workshopuri. Itinerariul a cuprins Casa memorială „George Coşbuc“, Muzeul de Artă Comparată de la Sângeorz-Băi (unde am fost primiţi de Marin Mălaicu-Hondrari), Liceul din Telciu (unde am cunoscut cîţiva elevi minunaţi şi cîţiva profesori care au reuşit să le ocrotească starea de graţie) şi, în final, Galeria Uniunii Artiştilor Plastici din Bistriţa (unde, alături de Ion Mureşan, ne-am întîlnit cu cititorii). Workshopurile au fost conduse, în ordine cronologică de Sorin Despot (laureat al Concursului de poezie Cartea Românească, 2009), Răzvan Ţupa, de suprasemnatul şi de poetul Andrei Ruse. Dacă unii traineri au insistat pe oralitate (Răzvan Ţupa), pentru a sublinia ideea unei poezii pop, ca mecanism de creaţie deopotrivă scrisă şi orală, într-o tradiţie postmodernă care reînnoadă cu bahtinianul dialogism medieval, alţii au propus teme scrise care să exploateze raportul dintre tot ce înseamnă invariant literar şi creativitate liberă. Pornind de la celebrul experiment al lui Georges Perec La Vie. Mode d’emploi (din 1978), sper să pot prefaţa mai devreme sau mai tîrziu un roman în bucate, alcătuit din poveştile fiecăruia dintre locatarii unui imobil imaginar de locuit, fiecare poveste reglată de cîte un consemn cultural pe care sper să-l pot dezvălui la momentul realizării proiectului.

Evident, deci, că răspunsul la întrebarea „Mai are rost să scrii literatură în România?“ nu poate fi decît afirmativ, şi asta nu numai din considerentul, remarcabil altminteri, că nu-ţi rămîne mare lucru de făcut altceva. Departe de mine ideea că literatura este apolitică sau non-ideologică – nimeni nu mai e astăzi atît de naiv să creadă aşa ceva. Însă politica literaturii scrisă de un grup de tineri într-o vară verde, într-un sat bistriţean este, poate, cel mai bun răspuns la prozelitismul politic al televiziunilor şi în mod direct al clasei politice româneşti. Creaţia artistică nu mai poate fi încurajată printr-un discurs centralist, care rămîne în parte chiar cel al criticii literare. Nu numai în România, dar şi într-o ţară ca Franţa, model pentru funcţionarea instituţiei literare româneşti, experimentul, creativitatea, avangarda apar în urma unor iniţiative locale şi în cadrul unor proiecte marginale.

Ne aflăm într-un moment social în care creaţia literară nu mai are întrebuinţare politică, iar profitul care poate rezulta de aici este, cu cîteva excepţii, foarte bine marketate şi repede convertite în imagine, foarte mic. Literatura nu se mai face astăzi atît într-un cenaclu central de către profesionişti ai literelor, ci în focare izolate care se difuzează virtual şi care rezultă în minicomunităţi nealiniate. Din acest punct de vedere, tabăra de la Telciu, cu regimul ei de viaţă boem, de care eu unul m-am îndepărtat în ultimii ani, e şi un simptom, dar şi un exemplu. Un simptom al atomizării spaţiului literar şi un exemplu de reuşită în a crea un mediu pentru creaţia artistică, de-acum eliberată de imperativele politice ale reprezentativităţii naţionale. Nu întîmplător, una dintre participante este italianca Clara Mitola, traducător din română în italiană, ajunsă la Bucureşti prin programul de burse al ICR, care a participat la workshopuri cu texte în limba italiană. Organizatorul a reuşit, în colaborare cu autorităţile locale, să deconteze transportul participanţilor, să le plătească onorarii trainerilor, să facă rost de un microbuz pentru excursii şi de bani pentru alimentaţia („iraţională“, trebuie spus) tinerilor creatori. Planurile lui continuă, dar despre asta nu pot vorbi eu.

Închei cu lista participanţilor, majoritatea cu cont de facebook – pentru cititorii mai curioşi. Iat-o: Gelu Vlaşin, împreună cu Cristina Maria Vlaşin (organizatorii), Răzvan Ţupa, Iulia Stoian, Sorin Despot, Stoian G. Bogdan, Clara Mitola, Bogdan Coşa, Irina Roxana Georgescu, Elena Gabriela Lazăra (elevă), Veronica Plăcintescu, Maria Patricia Birtocean, Raluca Blezniuc (eleve), Silvia Grădinaru, Alexandru Matei.

Un nou concurs al Reţelei literare va debuta în această toamnă. Nu-l pierdeţi.


- material publicat in Observator Cultural nr. 540 / 2010

Vizualizări: 63

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2017   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor