Mersul ideal, mersul veşnic spre a traversa orizontul - de Alexandru Cristian Miloş

[Liviu-Ioan Muresan]

Putem, dacă vrem şi o vrem, experienţa ne-o demonstrează
Să mergem ideal, deci continuu, veşnic. Veşnic căutând drumuri.
Defapt într-o-ncercare, la limita dintre viaţă şi moarte
De traversare al oricărui Orizont! De a traversa viteza luminii!
Mai sus de viteza ei cum e? Ca şi cum ţi-ar apărea aşa din senin,
Într-o zi caldă de vară, un Drum de-asupra capului. Un Drum în Cer!
Să mergi doar din Iubire. Noi mergem doar din Iubire
Drumul de întoarcere în stelele de origine ale omului!
Poetul e urmărit de oameni, de fotoni, de timp, mai ales de Iubire,
Deci trebe dat în urmărire generală!
El, condamnatul la realitate şi Iubire! Idealistul, crezând în viteze mai mari
Decât viteza luminii, rebelul revoluţionar spărgând rocile albastre
Ale nemuririi, ale Universului
Cu inima şi cu o simplă şi banală pană de gâscă computerizată.
Cuvântând Crucea Stelei pe acel Drum de înşelare a vigilenţei,
Santinelei de fotoni, unde munţii se bat în capete găsind el, inventând din realitate
Drum post-modern, post-Einstein, drumul Găurii Negre, al Fluxului Cosmic,
Drumul de traversar al luminii, Drum prin şi peste, tocmai de aceea, Orizont!
Treziţi-vă şi veniţi! Să fiţi deodată Aici şi Dincolo! Adică în mai mult de două dimensiuni! Traversându-te, mutând limite! Eliberându-te din lumina claustrofobă!
Traversându-te după ce te-ai cunoscut în lumină!
Acum, de abia înţeleg înţelepciunea lui - per pedes apastolorum!

[Ottilia Ardeleanu]

"per pedes apostolorum"!

un poem pe care l-am recitit cu mare plăcere.

aşa este. poetul e urmărit de cele mai înalte gânduri, gândurile lui depăşesc viteza luminii,

îmi place foarte mult conotaţia luminii claustrofobe.

 

[Liviu-Ioan Muresan]

Miloş e un poet al universului, aşa se consideră, are crezuri spaţiale şi incită cu ele. Doream să îl prezint aici.

[cristi pop]

Interesantă poezia!