Sorel şi Şoricel

Era orfan de trei zile; tatăl a căzut pe frontul de vest în încercarea de a-şi apăra familia, apoi mama …Prea micuţ, n-a avut vreme să afle de la părinţi ascunzişurile vieţii; trebuia să le descopere singur. Nici n-a ieşit din casă - o găurică în perete -de frică; astăzi şi-a făcut curaj. Este afară pe terasa de la bucătărie. Priveşte mingea aurie care înveseleşte întinderea albastră de sus:
-Şi tu eşti singurel, Sorel?
Aşezat pe piciorelele din spate, cu codiţa întinsă, cu căpuşorul ridicat şi lăbuţele din faţă împreunate aşteaptă un răspuns. Clip! clip! ochişorii, două bobiţe de piper, se muncesc să cuprindă soarele tot.
-Ghiorlauuuu! Gălăgie la el în burtică.
Ruşinat, îşi prinde pântecelul în braţe, apoi îi spune soarelui:
-Mi-e foame!
Două raze năzdrăvane îi joacă în ochişori, apoi se opresc lângă o farfurioară goală; Şoricel îşi întinde gâtul şi vede resturile de mâncare: pâiniţă muiată în lapte. Oare cine-a păpat aici? Mănâncă vesel, tot uitându-se la soare:
-Vrei să fim prieteni? Eu te plac! Tu?

Terasa este acoperită de o copertină menită să ţină umbră ghivecelor de flori de pe pervaz. Între două ghivece, Preţioasa îşi face somnul de frumuseţe; cam toată ziua.
Se vede în oglinda ferestrei şi-i place: albă, fină, mătăsoasă, blăniţa are doar pe ici pe colo câteva accente negre, cât să-i dea personalitate. Se amuză de naivitatea şoricelului. Îşi pregăteşte pernuţele, mai aruncă un ochi în oglindă Sunt superbă!
apoi sare .
S-a cutremurat un picuţ cerul, soarele şi-a pus razele la ochi:
-Au!
-Poftă mare! cauţi prieteni? putem să ne jucăm împreună …tot te ospătezi din resturile mele …ţi-aş fi o prietenă foarte bună! i-a înfipt lăbuţa în spate .
-Eu sunt prieten cu Sorel, chiţcăie şoricelul întors acum cu burta-n sus, pe tine nu te cunosc …
-Preţioasa, spune pisica cu importanţă tot legănându-l; Sorel? eşti prieten cu Sorel? şi te scapă el din ghearele mele? că prietenul la nevoie se cunoaşte, nu? zâmbeşte înfiorându-şi mustăţile şi uitându-se răutăcioasă la soare.
Sorel o priveşte pe pisică drept în faţă; e ca un foc uriaş în verdele ochilor ei.
-Câtă lumină! îşi astupă ochii cu lăbuţele.
-Fuugi! îi strigă atunci uriaşa minge de foc, şoricelului.

Mai târziu, roşiatică, pală, o rază străbate până la găurica unde stă ascuns Şoricel.
-Ai învăţat o lecţie importantă astăzi; ai grijă cu cine te-mprieteneşti, ai grijă de tine! ne vedem mâine!
Bobiţele de piper, două, tot speriate, clipesc copilăreşte:
-Ne vedem mâine!

Vizualizări: 45

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor