Informaţii

M.Eminescu, filosof

Aşa semna la 29 mai 1870, în albumul asociaţiei România

Site Web : http://filosofie-si-literatura.blogspot.com/
Membri : 24
Activitatea Recentă : Dec 8, 2018

Eseul meu ,,Zodia lui Eminescu'' a apărut în revista online CONSTELAŢII DIAMANTINE NR5/2011

Revista este condusă de eminentul poet, estetician, cronicar plastic si dramaturgic, regie film si arta fotografica.
Scriitor: poet, prozator, critic literar, eseist, filosof metafizic.
Ex-director de imagine al publicatiei "Ratiunea", departamentul diaspora romaneasca.
Ex-redactor-sef al revistei "Literaria" a - Ligii Scriitorilor Romani, Filiala Oltenia.
Ex vicepresedinte al aceleiasi filiale.
Fondator al revistei de cultura universala "Constelatii diamantine" (impreuna cu Al. Florin Tene, Doina Dragut si Janet Nica), editata sub egida Ligii Scriitorilor Romani.
Actual director al revistei "Constelatii diamantine".

Forum de Discuţii

Adevarata cauză a înlăturării lui Eminescu din viaţa public

Începută de Lenuş L. Cel mai recent răspuns de Vizaris Fulvia Oct 30, 2011. 1 Răspuns

Momentul 28 iunie 1883, zi de hotar in viata lui Mihai Eminescu, a fost cercetat in ultimul timp cu sarg, pe toate fetele, de multi biografi.In acea zi torida de vara, viata politica romaneasca era…Continuare

Cuvinte cheie : din, viaţa, public, Eminescu, lui

Eminescu şi taina Daciei

Începută de Lenuş L. Cel mai recent răspuns de Lenuş L Iun 22, 2011. 1 Răspuns

Mitul dacicMitul dacic ocupă în creaţia lui Mihai Eminescu un loc privilegiat.…Continuare

Cuvinte cheie : şi, taina, Eminescu, Daciei

Sub steaua spirituală a lui Eminescu

Începută de Lenuş L Iun 19, 2011. 0 Răspunsuri

  Eminescu, zic ideologii ucrainieni, ar fi un “geniu rau” sau un “rau cu ratiune”, dupa cum a fost intitulat un articol in ziarul “Ceas”, de fapt un apel semnat de mai multe formatiuni politice si…Continuare

Cuvinte cheie : lui, Eminescu, a, spirituală, steaua

Eminescu şi alianţele militare

Începută de Lenuş L Iun 19, 2011. 0 Răspunsuri

O asemenea tema, sugerata de abordarea insistenta de catre Mihai Eminescu, in publicatiile Curierul de Iasi si Timpul, a numeroase evenimente politico-militare, cu deosebire din secolele XVIII-XIX,…Continuare

Cuvinte cheie : militare, alianţele, şi, Eminescu

Panou de comentarii

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în M.Eminescu, filosof !

Comentariu publicat de Clara Damian pe Decembrie 28, 2012 la 5:57pm

Pentru moment m-am alaturat acestui grup, ca semn de apreciere pentru poezia si filosofia eminesciana.

Multumesc pentru oportunitate si felicitari pentru conturarea acestei pagini!

Comentariu publicat de Gheorghe Apetroae - Sibiu pe Octombrie 26, 2012 la 7:04pm

El, Eminescu

Gheorghe Apetroae Sibiu

Din grădinile de aur a cules ai Lunii crini,

să-i păstreze-n templul fiinţei

– candelabre de rubin:

arc de cer, în El, lumina

celei mai pure lumini …

Fruntea, boltă peste veacuri,

o înclină visător,

să-şi revadă-n codri  lacul,

strălucirea în izvor…

Pe azure văi de cuget,

cu ochi negri, lin coboară

El, Luceafăr al iubirii,

printre nuferi să răsară

când pe harfele de unde

stele cad şi se aprind,

orgi selenice pe lucii,

valuri risipte-n grind…

El, ecouri între clipe,

le ascultă-n infinit…

Cu luna se plimbă-n trestii,

iar din cornul ei de- argint

îşi desfată nemurirea,

dă luminii dor şi gând …

Teii încărcaţi de floare

ning miresmele de-amor,

El, luceşte-n rostul lumii,

spre trecut şi viitor…

Revista „Foaia Poporului”, nr. 6, ianuarie, 1993

Comentariu publicat de Gheorghe Apetroae - Sibiu pe Octombrie 26, 2012 la 6:43pm

Ea constă în „a primi puterea umbrei pentru a decoda formulele din carta de astrologie”. Mai mult, Ruben îi propune lui Dionis să lase un om din şirul infinit de oameni din el să-i ţină locul cât timp el va fi plecat în univers şi aceasta pentru a înşela, după C. Negulei, legea succesivităţii. Dan se roagă „pentru ca umbra, în timpul vieţii sale eterne să-şi scrie pe pământ memoriile curate. Simţurile umbrei (întunecarea) şi ale lui Dan (lumina), prin întoarcerea foilor, au dimensiuni magice. Căci înlocuitorul este TU şi acel spaţiu pe care îl ocupi nu poate să rămână gol, deoarece, conform legii succesivităţii, tu nu poţi ieşi din el în timp ce vei călători în Univers. Căderea lui Dionis, explică C. Negulei, este datorată voinţei sale de a încălca „interdicţia de a-l vedea pe Dumnezeu, de a atinge zona de dincolo de fiinţă şi nefiinţă, zona celestă”. Apare evident caracterul obsedant al poetului de a conceptualiza în planul trăirilor viscerale al unei iubiri adânci imaginare la care material, nu putea să ajungă. Mioara Avram, în interpretarea studiilor eminesciene (Archaeus şi Anamneza în Sărmanul Dionis) ne îndeamnă să concepem la Eminescu „anamneza generalizată”, iar „visul” ca având o semnificaţie ontologică majoră, în dauna celei onirice, demonstrând în Sărmanul Dionis existenţa a patru straturi de realitate şi anume: lumea fizică (Dionis, Pământ), lumea avatarurilor (Dan, Pământ oniric), lumea prototipurilor (Umbra, Lumina) şi lumea absolutului (Dumnezeu, Doma). Cum reuşeşte identificarea acestor stratificaţii ontologice? Numai prin căderea lui Dan din planul reflexibilităţii în cel al contemplării. Studiile tinerei scriitoare, cu rezonanţe din adâncurile filozofice, de descoperire a centrelor ideatice în lumea conceptelor eminesciene îl va îndreptăţi pe publicistul Aurel Cioran, fratele filozofului Emil Cioran, să deconspire „recunoştinţa eternă pe care trebuie să o poarte Carmen Negulei pentru Constantin Noica, cel pe care scriitoarea l-a vizitat de mai multe ori la Păltiniş şi din a cărei idee a trecut la studiul limbii sanscrite şi culturii indiene”. Tot el va aplauda dubla şansă a lui Carmen Negulei de a-l avea ca mentor spiritual pe Constantin Noica şi de a se hrăni direct de la sursă, prin bursa de studii oferită de University of Poona, Department of sanskrit, cu spiritul literaturii şi filozofiei indiene. Să înţelegem că Archaeus, ca spirit al universului, şi Anamneza, ca dualitate ontologică, pot da o explicaţie facilă conceptelor filozofice de universalitate, a cunoaşterii spiritului indian din creaţia eminesciană. “Interferenţe”, nr. 5, iulie 1998

Comentariu publicat de Gheorghe Apetroae - Sibiu pe Octombrie 26, 2012 la 6:43pm

 

Dan va călători în Univers pentru a constata realitatea (rta), adevărata natură ordonatoare a lucrurilor (dharman), periodicităţii vieţii naturii, a timpului ciclic fără început şi sfârşit. Dan se doreşte şi un „brahman”, o cheie a enigmei, a genezei universale când, referindu-se la astrolog, relaţionează fenomenele şi actele terestre la ritmurile cosmice, expresiv vedice, reluându-le sincretic. Să reţinem că adâncimile metafizice ale călugărului Dionis sunt extrapolate din spaţiul citadin al Iaşilor, urmare a vizitei sale (a călugărului Dan) la astrologul Ruben, profesorul metafizician de la Academia din Socola, Dan fiind unul din şcolarii Academiei şi discipolii lui Ruben. Dan se va confesa lui Ruben „echivalând diviziunile timpului cu diviziunile Vedei”, că vremea nemărginită e făptură a nemuritorului nostru suflet, Yajna, o replică care-l va îndritui pe Dan să exclame altcumva decât predicativ şi premoniţional: „Am trăit în viitor. Îţi spun, acum am doi oameni cu totul deosebiţi în mine – Unul, călugărul Dan, care vorbeşte cu tine şi trăieşte în vremile domniei lui Alexandru Vodă, altul cu alt nume, trăind peste cinci sute de ani de acum înainte”. Aşadar, omul cosmic, Purusa, e în corelaţie cu opera rituală (Yajna), care presupune un rit, o succesivitate, concretizată în anamneza lui Dan (că fusese Dionis) şi în călătoria sa în Univers, relevată de răspunsului lui Ruben: „în şir, poţi să te pui în viaţa tuturor inşilor care au pricinuit fiinţa ta şi a tuturor a cărei fiinţă vei pricinui-o tu …”. C. Negulei va sesiza că „Dionis vrea să atingă simultaneitatea prin anularea legii succesivităţii”, de fapt, dorind „o anamneză inversă: o anamneză în care el nu depinde de ce s-a întâmplat odată în el, ci, în care, ceea ce se va întâmpla cu el depinde în întregime de el”. Carmen Negulei va admite „un astfel de sens al anamnezei, ca reamintire a propriei experienţe şi având o altă finalitate: pentru Dionis prima anamneză are importanţă doar atât cât să-l convingă că spaţiul şi timpul sunt în EL (în individ)”, acceptând apoi, în detrimentul succesiunii, simultaneitatea ontologică. Autoarea consideră că „soluţia pentru depăşirea legilor spaţio-temporalităţii i-o dă Ruben”.

Comentariu publicat de Gheorghe Apetroae - Sibiu pe Octombrie 26, 2012 la 6:31pm

  Această viziune filozofică este versificată şi identificată cu un concept universal al genezei în Scrisoarea I, care este în fond o variantă versificată a Sărmanului Dionis, receptată şi asimilată cu o voinţă schopenhaureană de Carmen Negulei. Dar cine este Dionis, în accepţia metempsihotică eminesciană? Este copilul sărac, copist la 18 ani, „pentru care visul era o viaţă şi viaţa un vis, într-o ordine a realităţii”, cel care-şi gândeşte condiţia socială precară în „înrâurirea zodiilor asupra vieţii omeneşti”. Dionis va conştientiza condiţia sa socială numai când va reintra în reamintire, în anamneză, în antecedentele proprii, graţie unei meditaţii socratiene. Se deduce de aici că Eminescu când a conceput Sărmanul Dionis , aprofundase actul Karman, „un act care depinde de spiritul şi de vorbirea care conferă fiecărei individualităţi umane antecedente proprii şi situaţia sa particulară, îi conferă de asemenea un destin care, dacă nu se va realiza în viaţa prezentă, se va realiza după sfârşitul acesteia într-o reîncarnare pe care o va orienta el” (Jean Filliozat, Filosofiile Indiei, Brahmanele şi speculaţiile ritualiste), în fond renaşteri ale nousului individual receptat din imnurile ariene rig-vedice şi din canoanele budhiste.
     Şi Mircea Ivănescu va observa în studiul Anamneza în Sărmanul Dionis o viziune eminesciană, graţie filozofiei indiene, prin care se aduc „detalii şi interpretări inedite, necunoscute în literatura română şi străină, în analiza operei eminesciene”. Cred că Mircea Ivănescu s-a referit aici la inspiraţia eminesciană din Rig-Veda, imnul despre creaţiune (X, 129), din care a fost inspirată şi poezia filozofică Scrisoarea I, capodoperă a conceptului de geneză, scriere care tratează deopotrivă Archaeus  şi anamneza. Revenind la Sărmanul Dionis, înţelegem că, în urma studiului astrologiei lui Ruben, Dionis simte că „sufletul călătoreşte din veac din veac” şi numai moartea materială îl face să uite că a mai trăit. Este acesta un concept bazat pe astrologia bizantină, pe sistemul filozofic geocentrist, în care lumea transpare ca o rânduială dumnezeiască, pentru că în imaginea lui Dionis, ordinii cosmice a lucrurilor – dharma i se opune dezordinea – adharma, iar unei periodicităţi normale a vieţii naturale i se opun perturbaţiile thanatice. Pentru cunoaşterea dionisiacă, opusă dharmei, Carmen Negulei va aserta axiomatic cum că „spaţiul şi timpul sunt în noi”, iar „existenţa lor în noi infirmă atemporalitatea şi ubicuitatea fiinţei umane”. Translaţia în timp şi spaţiu – afirmă C. Negulei – aşa cum este văzută de Eminescu, „nu mai are nimic cu metempsihoza de care vorbeşte Platon, prin faptul că este determinată de către eu, în timp ce la Platon ea are expresia unui etern ciclu obiectiv în care se integra omul. Eminescu îl deconspiră pe Dionis în text: „Călugărul Dan se visase mirean cu numele Dionis”. Anamneza se confundă în text cu metempsihoza, Dan devenind Dionis, dar în vis.....se  continuă în  comentariu următor
   

Comentariu publicat de Gheorghe Apetroae - Sibiu pe Octombrie 26, 2012 la 6:30pm


Gheorghe Apetroae - Sibiu , Despre „Archaeus” şi anamneza în „Sărmanul Dionis”, eseu  elaborat de Carmen Negulei
 
      Studiile şi eseurile aparţinând lui Carmen Negulei şi inserate în volumul cu acelaşi titlu (apărut la Editura Alfa Press, 1995), se relevă  ca un început inspirat al unei eclatante exegeze a universului gnoseologic eminescian. În context Anamneza în Sărmanul Dionis constituie contrafortul cerebral al unei cunoaşteri perene, „în sacrum”, înălţat cu profesionalism filosofic şi cu vocaţie literară pe fundamentul „Archaeus” ca nous universal şi schemă gnostică în natura unei naraţii ideatice. Termenul de Archaeus va fi relevat de Carmen Negulei ca un primat axiologic elaborat, cu caracterul de dominantă a naturii cunoaşterii în raport cu natura ontologică a povestirii, ca determinant al dualităţii gnoseologice. Tot Carmen Negulei va modula din Archaeus principiile omoloage între viziunea  europeană şi cea indică asupra universalului, prin supralicitarea sensului Archaeului ca spirit al Universului. Este aceasta „în fond” o promovare a conceptului de metodă, proprie eminesciană, de „a ajunge la esenţa lucrurilor prin cunoaştere, Archaeul fiind invocat de la început pentru a clarifica ipoteze ale gândirii” (C.N., „Studii şi eseuri”, 1995).
      Archaeus va fi considerat, ca şi în Sărmanul Dionis, principiul realului dublu ca implicit filozofic, de identitate a personalităţii şi fundament gnoseologic, prin expunerea în plan dublu a celor două personaje, unul neiniţiat, celălalt iniţiat şi purtător al principiului spiritual cognitiv, al bătrâneţii, Archaeus spiritual, la care „existenţa implică esenţa în ea însăşi”. Dar acest principiu spiritual cognitiv va fi erodat formal de principiul metempsihozei, întrucât sufletul (atman), făcând parte din permanenţa esenţei spiritualizate de ordin ontologic, este un exponent axiologic al relativismului percepţiilor prin analizatori, al propulsiilor universale. Archaeus, ca principiu al cognoscibilităţii, se poate induce epistemiologic în ontologicul universal şi elimina prin el, ca pandant al relativismului tautologic, sechelă a devenirii formale. Carmen Negulei, ca indolog, sesizează implicaţiile în marea literatură a brahmanismului, prin supremaţia de castă şi prin inducerea credinţei de reîncarnare, un concept prefilozofic, care avea să fie depăşit în creaţia eminesciană, marcată de gnomismul indobudist. Carmen Negulei va remarca rolul ontologicului în procesul cunoaşterii filozofice şi va expune în interferenţă modalităţile de gândire promovate de poetul filozof, descoperind trasee duble de cunoaştere şi influenţă asupra creaţiei, pe care în aceeaşi măsură le va cerceta.
    

Comentariu publicat de serban roxana pe Aprilie 14, 2011 la 6:14pm

Buna seara,cu multa stima pentru D-voastra incerc sa ma strecor fara a face valuri,doar sa invat si sa apreciez tainele cuvintului si frumusetea lui din scrierile Domniilor Voastre!

 

Comentariu publicat de Luminiţa Cristina Petcu pe Ianuarie 18, 2011 la 8:37am
Vreau să ştiţi că şi reciproca este valabilă, dle Anton Vasile! Cu reală simpatie, Luminiţa Cristina Petcu
Comentariu publicat de Dora Sandru pe Ianuarie 15, 2011 la 1:09pm
Aveti dreptate domnule Anton Vasile,eu nu contest acest lucru ,orice adevarat poet este si un filosof,si orice filosof este un poet,iar poezia lui Eminescu are o filosofie,e ceea ce imi place mult!Va multumesc!
Comentariu publicat de Dora Sandru pe Ianuarie 13, 2011 la 11:55am
Nu sunt destule cuvinte pentru a exprima maretia unui mare poet care a fost este si va ramane mereu in inimile celor care iubesc adevarata e fascinata poezie... Despre Eminescu s-au scris si se vor scrie fluivii de cuvinte pentru a exprima maretia sa...si in fiecare an,cand 15 Ianuarie poarta cu sine cea mai placuta amintire,se cade nespus de mukt sa ne amintim de iubirea din versurile marelui Eminescu. Aceea iubire care a insotit pe multi dintre noi inca din cea mai frageda varsta si ne insoteste chiar si astazi dupa atatia ani...Felicitari tuturor celor care au avut aceasta iniziativa de a sarbartori si acest mare poet al tuturor timpurilor.E o onoare pentru mine sa fac parte din acest grup de persoane.Multumesc celor care m-au invitat 
 

Membri (24)

 
 
 

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor