Ţiţi Şelaru - Cine a pus Savoyu-n drum?
     Cartea unui fost miliţian despre culisele teatrului de revistă Savoy
 
Nou lansată la editura Pro Universitaria cartea lui Ţiţi Şelaru este o pură revelaţie. Am citit cu emoţie aventurile acestui versat povestitor  care cu verva şi umor ne dezvăluie trăiri, situaţii inedite, amănunte preţioase, unice, din culisele teatrului Bucureştean. Deconectată de axa timpului cartea acoperă peste 2 decenii de viaţă în care autorul leagă strânse prietenii cu actorii şi comedienii care  distrau publicul capitalei. 
Cartea începe în tinereţea autorului, fiu al unui ofiţer de marină, fapt pentru care Şelaru este declarat" mic burghez ".
 Stigma nu-l împiedică să intre la Facultatea de Filologie la secţia engleză, traducători şi interpreţi AGERPRESS. Între studiile de engleză şi lecţii de box la Clubul Metalul, tânărul Şelaru bântuie Teatrul de Revistă "Constantin Tănase" cu atâta perseverenţă încât învaţă pe de rost cupletele comice prezentate pe scenă. 
De pe atunci se simte fascinat de muzica lui Sergiu Malagamba, de umorul lui Stroie, Tomazian, H Nicolaide, Antonescu Cărăbuş dar mai ales se ataşează de fachirii sălii Savoy Puiu Călinescu şi Horia Căciulescu. Din motive materiale Şelaru părăseşte facultatea după numai un an şi se înscrie la şcoala de ofiţeri M.A.I precizând că vrea la JUDICIAR. Unchii, familia, îl conjură să renunţe la cariera de miliţian dar tânărul rebel le comunică: 
" După cum mă ştiţi bine, mie mi-a plăcut mereu aventura şi confruntarea cu necunoscutul, motiv pentru care nu îmi refuz aceasta pasiune"
După trei ani de cursuri de Drept, antrenamente, alarme nocturne şi alte activităţi secrete tânărul Şelaru este angajat la un birou judiciar care monitoriza Calea Griviţei, zona Gării de Nord, piaţa Buzeşti plus pădurea Băneasa unde se comiteau zilnic furturi de maşini, tâlhării, violuri etc care îl captivau pe deplin. 
După doi ani de practică este invitat să lucreze în subordinea colonelului Horăscu Adrian, "un zeu al judiciarului" după cum îl califică autorul.  
Urmărit de noroc Şelaru este ales pentru "o brigadă volantă", o unitate specializată în operaţiuni inedite. 
Pe scurt capată: surpriză, neprevăzut, aventură. La una din misuni Şelaru face cunoştinţă cu actorul Anton Nicolae  de la Teatrul de Revistă Constantin Tănase şi ulterior cu Romulus Sârbu şi cu directorul teatrului poetul Aurel Storin. Va urma o lungă perioadă de amiciţie şi admiraţie pentru cei care puneau pe roate spectacolele de la Savoy. 
Aceste trăiri, întâlniri, chefuri şi ghiduşii de grup fac miezul cărţii de faţă. Un capitol deosebit descrie viaţa de cabină la Savoy. 
Şelaru se învârtea pe acolo în timpul său liber fiind declarat şi recomandat ca "detectivul artiştilor".   
Mândru de acest apelativ autorul urmăreşte cu atenţie viaţa actorilor: aiurită, seara erau la spectacol la Savoy, apoi fugeau la vreo altă sală pentru un număr, de acolo la un bar de noapte şi aşa până dimineaţa. Se odihneau niţel, la 10 trebuiau să fie la repetiţii. Şelaru ajungea la Savoy pe seară, pătrundea în culoarul îngust, veşnic aglomerat,  plin de actori, balerine, asistenţi, care navigau între scenă şi înapoi la cabinele de machiaj. 
Şelaru bătea la usa cabinelor - cine e aici? ca să dea mâna cu Nae Lăzărescu, H. Nicolaide, Jean Păunescu, Păstorel Ionescu, Alexandru Lulescu şi alţii. Schimbau vorbe, glume, discutau ştirile de la Televiziune:
Prezentatoarea: - culesul grâului este în toi, culegem cu spor tone care vor deveni pâinea ţării..
Culincu Nick, machiorul echipei dă replica: - culeg pe naiba, tractoriştii zac beţi sub combine şi grâul este cules de ciori..
 
În faţa oglinzii sale Luigi Ionescu căuta momentul unei farse, apare piticul Jolly ca să caute ceva de mâncare,  Luigi profită de neatenţie ca să-i plaseze un pahar cu apă rece în joben, când Jolly este chemat în scenă smulge nervos jobenul şi se umple de apă, urletele lui au făcut să apară colegii din alte cabine care îl apostrofau: Puteai să te duci la duş după ce terminai rolul...
Dar Şelaru are şi alte contribuţii: îl învaţă pe Jean Păunescu cum se fac noduri pescăreşti pentru prins şalău la lacul Sud-ghiol sau procură vaselină cu care ung nişte bocanci imenşi purtaţi de Anton Nicolae. Toată trupa se ascunde după cortină să vadă cum se va descurca Anton pe scenă. Desigur omul alunecă mereu şi îl umfla râsul neştiind care este cauza. Sala se amuza copios, mai puţin directorul Dinescu aflat în sală în rândul 4, clar nemulţumit de ce se petrece pe scenă.
                                   Stela Popescu si Arsinel
Farsa a degenerat în palme şi căzături spre delirul spectatorilor, singurul care nu a aplaudat a fost Dinescu care i-a sancţionat pe toţi cu o amendă de 500 de lei din salariu. 
Săptămânile treceau în zbor şi teatrul pleacă în turneu la Paris. Trupa de balet era superbă, biletele epuizate. 
Tati Caban din Trio Caban se întoarce cu o minunată pereche de pantofi franţuzeşti, scumpi şi eleganţi. 
Dar omul avea viciul pariurilor, aşa că nu rezistă la provocarea lui Nicu Anton: "Tati, serios vorbesc eu scot în cinci minute din pantoful tău drept un şoarece viu."
Tati naiv accepta pariul pus pe o sticlă de vin bun, ştiind că nu are nimic în pantofi. Cei doi bat palma şi Tati îşi scoate pantoful cu pricina. 
Nicu ia pantoful îl cercetează lung, îl ridică în aer cu stânga în timp ce în mâna dreaptă capătă din spate o lamă de ras de la Romică, cu care va tăia pantoful în lung despicând pielea în toată lungimea. Tati alb ca varul urmărea scena. 
- Tati am căutat şoarecele, dar a reuşit să fugă..zice Anton.. am pierdut pariul..aşa că o să îţi cumpăr sticla aia de vin.
- Dar cum rămâne cu pantoful ? zice Tati realizând că a fost păcălit . A părăsit sala într-un singur picior în timp ce trupa se prăpădea de râs. 
Victime au fost cam toţi, Luigi Ionescu fiind adesea capul răutăţilor .
 
***
Cartea continuă spumoasă în ton alert, autentic. Vor fi amintiţi Doina Badea, Dan Spătaru, Zizi Şerban, turneuri pe Litoral, Stela Popescu, Arşinel nunta lui Nae Lăzărescu, nunta lui Nicu Anton, Fărâmiţă Lambru, vom asista la scene de vânătoare,  chefuri, striptis la Athene Palace, etc.
 
O farsă nostimă apare cu ocazia turneului în Israel în 1972. Directorul Dinescu îl ia în turneu pe un tânăr actor George Enache care avea
roluri de umplutură. Fiind novice avea nevoie de îndrumări iar Anton şi Romică i le livrau cu bezele şi tandreţuri care îl ambarasau pe tânărul care se credea  asaltat de doi homosexuali. Tot evitându-le prezenţa dă buzna în cabina lui Horia Căciulescu care îl ia în primire:
- Pe unde ai umblat? Ai fost la circumcizie? 
- La ce? a întrebat Enache nedumerit
- Cir-cum-cizie, să  nu zici că nu ştii ce este..
- Să mor dacă ştiu.
- Aaaa .. face Anton, făcând discret cu ochiul celorlalţi prezenţi, este un înlocuitor de viză la intrarea în Israel. La vamă arăţi paşaportul şi circumcizia după care ai acces liber. 
- Bună treabă, face Georgică, unde fac rost de circumcizia asta?
- Fii atent face Anton. Mergi la sinagoga de peste drum, întrebi de rabin şi spui frumos Shalom!.  Îi spui că eşti din România şi vrei să fi circumcis.
- E simplu, zice Enache, dar în ce constă circumcizia asta?
- Păi îţi taie vârful puţei cu o foarfecă..
- Aoleo ! a exclamat Enache alb la faţă, cum să mă taie ? nu se poate aşa ceva. 
- Păi atunci nu scapi de viză pe paşaport.
- Nu-mi pasă, eu puţa nu mi-o tăi a decis Enache, îndrăgit instantaneu de toată echipa.
 
Cartea continuă cu multe alte aventuri şi situaţii comice pe care le lăsăm la savurarea şi aprecierea cititorilor .   
Autorul reuşeşte să ne poarte cu talent într-o lume nostalgică, dispărută, dar atât de vie în amintirea multora din noi.
 
Adrian Grauenfels
2013

 

Vizualizări: 362

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor