Cu pasul tău călcând uşor,

In albe straie îmbrăcat,
Urci prin omăt strălucitor,
Sosind la geam şi azi ca altădat’.
Desfaci tăcutele stihii,
Cu trupul aplecat de spate,
Cu sacul plin de bunătăţi şi jucării,
Cu-atatea daruri fermecate.

Bătrâne Sfânt, gheata mi-am pus
La geamul nopţilor când vii.
Dar pentru ai mei părinţi, te rog nespus
S-aduci ceva, ce lor, neapărat le-ar trebui.
În van să nu se mai frământe
Trudind cu viaţa atâta, în zadar.
Şi jur că am să fiu cuminte,
Că n-am să fac năzbâtii iar.

Ajută-i ca să nu mai plângă seara!...
Renunţ la micile-mi dorinţi,
Îţi dau în schimb acum vioara
Dac-ai să vrei... să mi-i alinţi.

Stelele, azi, nu-şi mai au menirea
Liniştitelor vremi de altădat.
În umbra străveziei nopţi,
Ei văd, că lumea-i plină de păcat!

Bucuriile-s iluzii mincinoase,
Ne-apasă cert, pe umeri ca un jug.
De densa negură ce cade peste case
Şi păsările-n ceruri fug.

Mi-e frig, şi pâinea e amară
Suntem săracii de Apoi...
Rafturile-s goale prin cămară
Noi colindăm prin viscol goi.

De ştii de dor...de ştii de patimi,
La mine Moşule... coboară,
Şi şterge-i pe părinţi de lacrimi
Ca-n vremea de odinioară!

 

Vizualizări: 11

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor