Mirahorian: Despre intrebare si raspuns, cautare si gasire, despre cerere si rugaciune
------------------------------
Redactia Mirahorian, Romania: preluarea acestui articol fără specificarea sursei (Mirahorian) este ilegală si poate fi sanctionată juridic!
------------------------------
Acest articol are doua parti:
1. Ceea ce cauti esti chiar tu ! Nu răspunsul este cel care te luminează, ci întrebarea
O meditatie asupra mesajelor legate de "cautare si gasire", care au fost atribuite lui Heraclit, Lao Tzu, Iisus, Einstein, Pablo Picasso, Eugen Ionescu, Emil Cioran, Alan Watts si maestrilor zen [ cu referire concreta la metoda intrebarilor paradoxale (koan) din budhismul zen ( Shunryu Suzuki)]


 2. Adevarata "rugaciune a lui Iisus" dupa Arsenie Boca si Teofil Părăian





Despre cautare si gasire/ On search and find/ Sur "chercher" et "trouver"



Cautati cu mintea, si veti gasi doar trecutul, o umbra realităţii şi nu realitatea însăşi / Cherchez, et vous trouverez que le passé, l'ombre de la réalité et pas la réalité elle même"/ Seek and you will find only the past, the shadow of reality and not reality itself



------------------------------



Redactia Mirahorian, Romania: preluarea acestui articol fără specificarea sursei (Mirahorian) este ilegală si poate fi sanctionată juridic!



------------------------------



Acest articol este o meditatie asupra mesajelor legate de "cautare si gasire", care au fost atribuite lui Heraclit, Lao Tzu, Iisus, Einstein, Pablo Picasso, Eugen Ionescu, Alan Watts si maestrilor zen [ cu referire concreta la metoda intrebarilor paradoxale (koan) din budhismul zen ( Shunryu Suzuki)]



Prima intrebare este cine cauta, cine intreaba ?



Intr-o conferinta la casa armatei din Sibiu, Mirahorian a afirmat ca: "Fiintele umane reprezinta o punte sau o interfata prin care universul a devenit partial constient de sine insusi in drumul sau catre inflorire si fructificare (trezire; eliberare din realitatea secunda; indumnezeire)".




Cu alte cuvinte nu este o cautare a lui x sau y sa se cunoasca pe sine, ci chiar a constiintei universului si acest lucru se face holografic ( prin fiecare fiiinta vie), simultan, pe intreaga planeta prin miliarde de terminale (umane si non-umane).



Ceea ce cauti este chiar Cel ce cauta !



De ce constiinta universului nu se cunoaste pe sine insasi la nivelul planului de existenta de pe Terra ( fiindca in alte planuri nu exista acest blocaj, ecranare sau opacitate ) ?



Fiindca in faza de prizonierat in corpuri (minerale, vegetale, animale, umane), constiinta universului vine stearsa si este obligata sa accepte conditionarea, virusarea, dresarea, identificarea cu mintea, corpul, numele; acest lucru declanseaza castrarea (uitarea capacitatilor directe de cunoastere si de actiune), orbirea sau cenzurarea perceptiei directe (blocarea functionarii holografice).



Fiindca in faza de conexiune cu sursa de finantare energetica si informationala ( pe care fiintele umane o numesc viata), aceasta constiinta a universului este intemnitata, in cazul fiintelor umane de pe Terra, doar la nivelul camerei intunecoase de la subsolul palatului (la periferie) si in loc sa vada direct ceea ce este, doar priveste pe ferestrele simturilor la sine si descopera umbrele proceselor proiectate de catre impulsurile somatice si psiho-emotionale pe ecranul mental ( peretele pesterii din alegoria lui Platon).

vedeti: O realitate separata/ A Separate Reality


http://www.danmirahorian.ro/REALITATE-SEPARATA.pdf

Cine comanda functionarea mijlocita in locul celei nemijlocite (divine, holografice) ?



Programul implantat (sistemul de credinte), virusarea, identificarea cu umbra vazatorului (egoul).


Fara eliberare din realitatea secunda in care este intemnitata aceasta scanteie divina (constiinta universului ) , aceasta nu vede realitatea, ci doar priveste la umbrele ei.



Acest joc de-a v-ati ascunselea, in care universul se priveste pe sine si totusi nu se vede, ne indica prizonieratul intr-o realitate secunda (pestera intunecoasa) de unde se priveste pe sine prin intermediul ferestrelor senzoriale ( adica prin intermediulunor traductori , care transforma semnalele din lumea fenomenala in impulsuri, care ulterior sunt afisate pe ecranul mental virtual/ peretele pesterii).




Alan Watts stia acelasi lucru cand afirma ca: "Fiintele umane nu sunt decat o fereastra prin care universul se priveste pe sine insusi"/"Human beings are only a window through which the universe is looking at itself"/ "Les êtres humains ne sont qu'une fenêtre par laquelle l'univers se regarde lui-même" .







O problema de acest tip nu poate fi rezolvata ramanand captivi in nivelul care a dus la aparitia sa. Degeaba folosim umbre/impulsuri ( interogatie verbala, cautare rationala/procesare analitica sau imaginativa/procesare analogica) ca sa scapam de umbre.








Raspunsul la aceasta problema este eliberarea din realitatea secunda, sa ne cunoastem nemijlocit pe noi insine.












Oamenii au descoperit mijloace de eliberare din minte, de suspendare a umbrelor (fluctuatiilor psiho-emotionale), de trecere la regimul direct de functionare iar unul dintre aceste este practica koan (intrebarilor paradoxale) din budhismul zen Afirmatia marelui dramaturg Eugen Ionescu ca: "Nu răspunsul este cel care te luminează, ci întrebarea ! / "It is not the answer that enlightens, but the question !"/ "Ce n'est pas la réponse qui éclaire, mais la question!", are o legatura cu practica intrebarilor paradoxale (koan) din budhismul zen si cu celebra formulare a lui Iisus redata mai jos, care se refera la rugaciunea (cererea) corecta, care conduce la mantuire.. la indumnezeire




"Cereţi, şi vi se va da; căutaţi şi veţi găsi; bateţi, şi vi se va deschide"(Matei 7.7; Luca 11.9; Traducerea Dumitru Cornilescu, 1924)



"Ask, and it will be given to you; seek, and you will find; knock, and it will be opened to you.



(Matthew 7:7 English Standard Version, 2001)



"Demandez, et l'on vous donnera; cherchez, et vous trouverez; frappez, et l'on vous ouvrira (Matthieu 7:7 Louis Segond Bible 1910).







Picasso despre cautare si gasire/ Picasso on search and find/ Picasso sur "chercher" et "trouver"



Multi comentatori considera ca Pablo Picasso s-a inselat cand a afirmat








" In opinia mea, cautarea nu inseamna nimic în pictura. Ceea ce contează este de a găsi".. / Beaucoup de commentateurs croient que Pablo Picasso s'est trompé lorsqu'il avait affirmé: " À mon avis, chercher ne signifie rien en peinture. Ce qui compte, c’est trouver". /








"Many commentators believe that Pablo Picasso made a mistake when he said: "In my opinion to search means nothing in painting. What counts is to find"; (The Arts Picasso speaks, New York, 1923).




Citatul anterior este intarit de Pablo Picasso si de Einstein, care spun acelasi lucru:




"Nu caut, eu găsesc"/"I do not seek - I find! "/"Je ne cherche pas, je trouve"



care inseamna ca pt a gasi ceva nou trebuie sa iesi din eroarea cautarii mentale, care readuce trecutul; cercul vicios, in care ceea ce gasim (viitorul), este o repetare a ceea ce cautam (trecutul).




Cautati cu mintea, si veti gasi doar trecutul/ Cherchez, et vous trouverez seulement le passé /Seek and you will find only the past.



"Atat timp cat sunteţi în căutarea a ceva, veţi găsi doar umbra realităţii şi nu realitatea însăşi ( Shunryu Suzuki)



"Tant que vous cherchez quelque chose, vous ne trouverez que l'ombre de la réalité et pas la réalité elle même" ( Shunryu Suzuki)



"As long as you seek for something, you will get the shadow of reality and not reality itself". ( Shunryu Suzuki)



Alan Watts pare sa fi sesizat eroarea căutării/ The mistake of searching/looking for/seeking /L'erreur de la recherche /Alan Watts- Capcana căutării/ The Trap of Seeking/ Le piège de la recherche (la transe d'un chercheur de vérités)



The Trap Of Seeking- Alan Watts



Alan Watts: Un fragment din: Tu traiesti (tu faci un anumit lucru) sau esti trait ( sau el te face). Tu mananci, fumezi, bei, mergi sau esti controlat de nevoi, de dorintele pantecului...?



Fiintele umane sunt intr-o trecere, adica intr-o "pe-trecere pe acest pamant", daca il citam pe Nichita Stanescu. Oamenii care au uitat prezenta constienta, au uitat sa traiasca viata in clipa de acum si atunci au ajuns sa fie traiti, au uitat sa se locuiasca, sa fie prezenti aici acum si atunci ajung sa fie locuiti; de pilda graba, nerabdarea reprezinta o evadare in viitor ( datorata fluctuatiilor psiho-emotionale care ne locuiesc la un moment dat: dorinte, sperante, asteptari, expectatii.. ), care nu ne lasa sa mai vedem nimic; alteori suntem locuiti de trecut, sub forma de amintiri, evenimente traumatice sau regrete... / Alan Watts: An Excerpt from - Do You Do It, Or Does It Do You ?




http://www.youtube.com/watch?v=CPdvhbnXfoE



Aceasta necunoastere de sine este datorata erorii cautarii cu mintea ( care nu vede direct realitatea, ci prin mijlocirea umbrelor, impulsurilor senzoriale). Propaganda identificarii mintii cu buddha sau legea, cum se afirma gresit de catre asa-zisul maestru Sando-Kaisen, ar fi cauza pt care ar fi inutil sa cautam"legea cu legea" ("Votre esprit est le Bouddha. Par conséquent, il est inutile de chercher le Bouddha avec votre esprit. Votre Esprit étant la Loi, il est inutile de chercher la Loi avec votre Loi. Au fond, que recherchez-vous vraiment ?") pe situl :

http://www.zenkaisen.fr/zen/zazen/




Descoperirea, ca si trezirea, presupun eliberarea din trecut ( iesirea din minte), trairea in acum, fiindca altfel descoperim doar ceea ce proiectam prin asteptarile sau expectatiile noastre ( sperante, dorinte, temeri, griji).












La acest lucru s-a referit Heraclit atunci cand a afirmat: "Daca nu astepti neasteptatul, atunci nu vei descoperi niciodata adevarul, fiindca este dificil de descoperit si de realizat"/ "Si tu n’attends pas l’inattendu, tu ne le trouveras pas, car il est pénible et difficile à trouver"./ "Unless you expect the unexpected you will never find the truth, for it is hard to discover and hard to attain". (Heraclit Heraclitus Héraclite DK B 18 BY 7)



Iisus a indemnat la veghere fara asteptari ( fara trairea in viitor, fara griji, fara trairea in minte, fiindca orice rupere de prezent inseamna pierderea portii de acces, catre ceea ce este doar "acum si aici"):




"Şi voi dar fiţi gata, căci Fiul omului va veni în ceasul în care nu vă gândiţi"- Luca 12. 40;




"De aceea, şi voi fiţi gata; căci Fiul omului va veni în ceasul în care nu vă gândiţi". Mat 24.44; "Vegheaţi dar, căci nu ştiţi ziua, nici ceasul în care va veni Fiul omului"-Mat 25.13;


"Luaţi seama, vegheaţi şi rugaţi-vă; căci nu ştiţi când va veni vremea aceea"- Marc 13.33;





Oricat ar parea de paradoxal, dar au dreptate si cei ce privesc din alta perspectiva si afirma ca Picasso s-a inselat fiindca important nu este "ceea ce gasim" sau descoperim (efectele), ci "cautarea" (starea de golire, de dincolo de cautarea mentala, situata dupa o intrebare paradoxala, ca in exercitiul koan-urilor din buddhismul zen )/



Cela peut sembler paradoxal, mais il ont raison et ceux qui regardent d'un autre point de vue et disent que "Picasso s’est trompé, ce n’est pas "la trouve"(effets), qui importe, c’est bien "la cherche" (l'état vide, après une question paradoxale situé au-delà de la recherche mentale ou intellectuelle, comme dans l'exercice des kôans du bouddhisme zen )"



It may seem paradoxical, but those who look from another point of view are right when they say that: "Picasso was wrong, What counts is not what we have found or discovered (the effects), but the search for (the empty state, after a paradoxical question, beyond the mental or intellectual research, as in the exercise of koans of Zen Buddhism)"







Nu răspunsul este cel care te luminează, ci întrebarea ! /"It is not the answer that enlightens, but the question !"/
"Ce n'est pas la réponse qui éclaire, mais la question!" (Eugène Ionesco).



Adica nu mintea te lumineaza, ci iesirea din minte, golul sau suspendarea fluctuatiilor psiho-emotionale, care sunt provocate de o intrebare paradoxala de tip koan../
What I mean is that this is not the mind that enlightens you, but the coming out of mind, the gap, the pause or the suspension of psycho-emotional fluctuations, caused by a paradoxical question, such as the koan./Ce que je veux dire est que ce n'est pas l'esprit qui vous éclaire, mais la sortie de l'esprit, la pause ou la suspension des fluctuations psycho-affectifs, qui sont causées par une question paradoxale, comme le koan..












Pentru a intelege modul de utilizare a koan-urilor zen vedeti comentariul capitolului 11 din Lao Tzu in:
Principiul golirii Principiul golirii The Principle of Emptiness Principe du vide Il Principio del Vuoto (Traducere si comentariu de Dan Mirahorian) Lao Tzu Chapter 11 Tao Te Ching/ Capitolul 11 din Dao De Jing al lui Lao Zi /Lao Tseu chapitre 11



Iisus: "Goleste-te si te voi umple"/Jesus: "Empty thyself and I shall fill thee"

Jésus:"Vide-toi de toi-même et je vais te combler"


Padre Pio: "Goleste-te si umple-te de Dumnezeu"/ "Vide toi de toi-même et remplis toi de Dieu"


"Tot aşa, oricine dintre voi, care nu se leapădă de tot ce are, nu poate fi ucenicul Meu"/So therefore, any one of you who does not renounce all that he has cannot be my disciple (Luca /Luke 14:32-34 )

Meister Eckhart: "Indumnezeirea nu este atinsa printr-un process de adăugare a ceva în suflet, ci printr-un proces de golire."


Meister Eckhart : "God is not attained by a process of addition to anything in the soul, but by a process of subtraction."

Ramana Maharshi se refera concret la golire de efemer (umbre) atunci cand vorbeste despre Realizarea Sinelui:



"Realizarea Sinelui nu este un lucru care trebuie să fie obtinut din afara. El este deja în noi. Tot ceea ce trebuie să facem este să eliminăm "umplerea de ego". Linistirea, pacificarea (relaxarea) si oprirea agitatiei (punerea in repaus; golirea de fluctuatii psiho-emotionale) înseamnă Realizarea Sinelui. Nu există nici un moment în care Sinele să nu fie prezent. Atât timp cât mai există îndoieli sau avem sentimentul că nu L-am realizat, este nevoie sa eliminam complet aceste gânduri. Ele sunt datorate faptului că realizăm o confuzie între Sine si ceea ce nu este Sinele. Atunci când aceasta umplere dispare, Sinele rămâne singur. Pentru a-i face loc, este suficient să elimini din mintea ta aglomeratia. Nu este nevoie să aduci acest spatiu gol luându-l din altă parte.


"Impacarea ( pacea) este natura interioara a fiintelor umane.


Daca o gasiti in dvs. o veti gasi pretutindeni/ Peace is the inner nature of humankind. If you find it within yourself, you will then find it everywhere".

Nu are rost sa ne straduim pt ceea ce nu este permanent /What is not permanent is not worth striving for"

Ramana Maharshi a indicat auto chestionarea - sa ne punem intrebarea "Cine sunt eu ?" - drept cale de golire, de detasare de efemer si de ancorarea pe prezenta constienta pt a ajunge la Iluminare sau realizarea Sinelui. Aceeasi metoda o regasim in buddhismul Zen, care apeleaza la intrebari paradoxale ( koan) He taught Self-inquiry - to ask oneself, “Who am I?” - as the path to Enlightenment, or Self-Realization.

http://www.scribd.com/doc/36339652/Capitolul-11-Principiul-golirii

http://www.danmirahorian.ro/11LaoTzu.pdf

Dupa ce a descoperit budismul  Emil Cioran  scrie:

 "După ce ai frecventat o vreme budismul e cu neputinţă să mai revii la dulcegăriile creştine". Emil Cioran în Caiete II. 1966-1968

"Pentru că am căutat adevărul, era inevitabil să dau peste minciună". Emil Cioran în Caiete
"Cum să crezi că o rugăciune e altceva decât un monolog, că un extaz are o valoare dincolo de el însuşi, că vreunui zeu îi pasă de mântuirea sau de pierzania noastră? E totuşi ceea ce ar trebui să putem crede, măcar preţ de o secundă pe zi". Emil Cioran în Demiurgul cel rău

"Tot ce am descoperit, am descoperit consumându-mă. M-am diminuat ca să pot pătrunde anumite adevăruri". Emil Cioran în Caiete III. 1969-1972

"O cautare in care esti absent (lipsita de prezenta constienta) este inutila"  Emil Cioran

"Unde apare paradoxul moare sistemul şi triumfă viaţa". Emil Cioran în Amurgul gândurilor

"Singura cale de mântuire ar fi imitarea tăcerii. Dar limbuţia noastră e prenatală. Neam de flecari, de spermatozoizi guralivi, suntem în mod chimic legaţi de Cuvânt." Emil Cioran în Silogismele amărăciunii, Atrofia cuvântului

"Spiritul înaintează doar dacă are răbdarea de a se învârti în loc, adică de-a aprofunda".


Emil Cioran în Demiurgul cel rău

"Nu existăm, în sensul plin al cuvântului, decât în afara a ceea ce facem, în afara actelor noastre". Emil Cioran în Istorie şi utopie (1960)

"În mod corect, nu te poţi întreba ce este viaţa, ci ce nu este". Emil Cioran în Amurgul gândurilor

În fiecare zi mă-ntreb dacă sunt un înţelept sau un bolnav mintal. Emil Cioran în Caiete II. 1966-1968

Totul în mine se face rugă şi blasfemie, totul devine chemare şi refuz. Emil Cioran în Caiete I. 1957-1965

Dumnezeu este intervalul dintre două bătăi ale inimii. definiţie de Emil Cioran

Nenorocirea mea e că nu sunt capabil de stări neutre decât prin deliberare şi cu efort. Ceea ce un idiot are din naştere, eu trebuie să mă zbat zi şi noapte ca să obţin din când în când. Emil Cioran în Caiete III. 1969-1972

"Graţia este o emancipare de sub greutate, o emancipare de sub presiunea atracţiilor subterane, o evadare din ghearele bestiale ale pornirilor demonice din viaţă, ale tendinţelor ei negative".definiţie de Emil Cioran în Pe culmile disperării





------------------------------

2. Adevarata "rugaciune a lui Iisus" dupa Arsenie Boca si Teofil Părăian


Orice rugaciune se practica intai cu voce tare si apoi in gand si in final nonverbal. Rugaciunea nu se repeta automat ( ca un papagal), ci este insotita de atentie, de prezenta in ceea ce facem, altfel este moarta (Anthony de Mello ).


In lucrarea citata mai jos [2] un autor adormit ne cere sa spunem rugaciunea cu voce tare in timp ce inspiram aerul. Eroarea se vede imediat, fiindca nu putem vorbi, fara sa expiram aerul. Doar in practica mentala apare impartirea "rugaciunii lui Iisus" in doi timpi pe inspiratie ("Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu") si pe expiratie ("miluieste-mă pe mine, păcătosul")

- inspirând aerul să spunem – "Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu", iar mintea noastră să urmărească aerul, până ajunge în inimă (când ne obisnuim cu rugăciunea putem renunta la urmărirea aerului);

- expirând aerul să spunem – "Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu" Rostim cuvintele rugăciunii încet si nu permitem mintii să rătăcească. Cuvintele rugăciunii trebuie să vină unul după altul, fără interventia altor gânduri si întâmplări.



Am discutat in fiecare vara cu Teofil Părăian si de doua ori cu Arsenie Boca, despre Rugăciunea lui Iisus, dar ceea ce se afirma in articolul de mai jos[3] este inexact si reprezinta o virusare




1. Părintele Arsenie Boca Despre post şi rugăciune[3]

"Rugăciunea minţii are şi stări superioare, când izbăvindu-se patimile, se deapănă

de la sine fără cuvinte, într-o nesfârşită dragoste de Dumnezeu, de oameni şi de

toată făptura. [
Nota: observati eroarea; forma nonverbala nu este automatizata, lipsita de prezenta constienta "se deapănă de la sine" ]




2. Părintele Teofil Părăian Despre rugăciune[3]

«Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine, păcătosul»”. Asta-i rugăciunea cu care sunt datori călugării şi cu care se mântuiesc călugării. Cum se mântuiesc călugării cu rugăciunea aceasta? Repetând-o mereu"..[
Nota: fals; asta va tine ocupati, ancorati in minte]


"Părintele Arsenie s-a ocupat de mine, m-a luat la spovedit şi mi-a pus în vedere rugăciunea cu care se mântuiesc călugării. Şi mi-a zis s-o spun şi eu, cât pot de des, în felul următor: s-o zic cu gândul – deci nu cu cuvântul vorbit, ci cu cuvântul gândit – şi s-o lipesc de respiraţie în felul următor:


- între respiraţii – acolo unde se întâlneşte o respiraţie cu cealaltă, în clipa aceea în care nici

nu tragi aer în piept, nici nu-l dai afară – zici „Doamne”;[
Nota: fals; aceasta varianta este eronata (vedeti mai jos) si diferita de aceea pe care o stiu din contact direct cu Teofil Părăian si Arsenie Boca. ]


trăgând aer în piept, odată cu aceasta zici „Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu”,[
Nota: fals; inspiratia cuprinde : "Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu", ]


iar dând aerul afară din piept, odată cu aceasta zici: „Miluieşte-mă pe mine, păcătosul".



Aceasta varianta este eronata (vedeti mai jos explicatia) si este diferita de aceea pe care o stiu din contact direct cu Teofil Părăian si Arsenie Boca.



Azi cineva m-a intrebat daca forma de rugaciune redata mai sus[3] este corecta

Raspuns:

Cei ce au scris acest articol [3] au facut o modificare a mesajului lui Arsenie Boca cu scopul de a elimina pauza de suspendare a mintii (vorbirii; umbrelor) dintre respiratii;


Aceasta umplere a momentului de suspendare a respiratiei de dupa expir si de dupa inspir este datorata unei orbiri;


Doar cei care-si folosesc capul doar a se conforma ori pt decor pot crede ca o intrebare se repeta mecanic, fara sa fim prezenti si fara sa ne oprim si sa asteptam raspunsul.

Daca cineva nu este in stare sa inteleaga acest adevar simplu, ca daca pune o intrebare este obligat sa astepte raspunsul, inseamna ca nu pricepe ca acest mod de practicare a „Rugăciunii lui Iisus” a nu este o intrebare sau rugaciune, ci un monolog, adica o inchidere, o umplere permanenta, adica o ocupare a mintii, care sa va mentina prizonieri in minte.

Ce fel de intrebare sau de rugaciune este aceea in care noi ocupam si inchidem tot si nu lasam spatiul gol in care D-zeu sa ne raspunda.


"Dumnezeu este intervalul dintre două bătăi ale inimii"(Emil Cioran), dintre două ganduri, dintre două respiratii, dintre două fluctuatii psiho-afective, umbre, nori, iar nu vorbele si gandurile din minte..

Heraclit spunea ca "fara ascultare degeaba practicam tacerea, fiindca nu suntem prezenti atunci cand primim raspunsul "
Rugaciunea Inimii (care mentine dualitatea, culpabilizarea) si foloseste 3 faze de ocupare, in loc doua faze, a fost abandonata de toti cei care s-au trezit dupa primele 3 luni de practica.

Din informatiile pe care le am a fost practicata chiar rugaciunea pe care a dat-o Iisus (Tatal Nostru) in forma concentrata la doua versuri, care se refera la predare:

1. "vie imparatia ta" (inspiratie) ...2. "faca-se voia ta"(expiratie); de tip intrebare-raspuns, activitate- repaus; daruire-predare; ocupare- golire; urcare-coborare, ispiratie-expiratie, ca in Zen, taoism si Qigong;




Am vorbit cu atat cu Arsenie Boca, cat si cu Teofil Părăian despre Rugaciunea Inimii si mi-au confirmat acelasi mod de practicare, adica nu mi-au zis sa ocup spatiul dintre inspir si expir.


Acest lucru il recomandă Sfântul Nichifor si Sfântul Ioan Scărarul, care ne spune ca "să se lipească rugăciunea de respiratia noastră. Aceasta se realizează în doi timpi: când inspirăm, să urmărim cu mintea coborârea aerului în plămâni si să spunem: „Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu”, iar când expirăm aerul să spunem: „miluieste-mă pe mine, păcătosul !”. Acest lucru se face pentru a permite mintii să se fixeze pe rugăciune si să se întoarcă în inimă. [2](p33-34):



"O cautare (rugaciune, meditatie) in care esti absent (lipsita de prezenta constienta) este inutila" Emil Cioran

Strategia ocuparii sau umplerii permanente a mintii nu apartine lui Arsenie Boca, sau lui Teofil Părăian, ci lucrariilor scrise de orbi

"după ultimele cuvinte ale rugăciunii, „miluieste-mă pe mine

păcătosul!” începem imediat din nou: „Doamne Iisuse Hristoase…”, astfel

încât să formăm un zid care să împiedice pătrunderea diavolului.[2 ] (pag.81)

"Smerindu-ne astfel mintea noastră mândră, să ne concentrăm atentia în inima noastră, în locul în care s-a încălzit inima noastră si inspirând aerul, să zicem:

"Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu”[Nota : observati cum ni se cere sa vorbim pe inspir].


Retinând apoi aerul, să zicem tainic: „pentru rugăciunile Preasfintei Născătoare de

Dumnezeu”.[
Nota: era culmea sa ni se ceara sa zicem ceva in stare de oprire a respiratiei; nu exista introducerea acestei fraze in intreaga Filocalie, tradusa de prietenul meu profesorul Dumitru Stăniloae ]


Apoi, expirând aerul să zicem: „miluieste-mă pe mine păcătosul”. Spunând astfel rugăciunea, vom avea mijlocitoare a rugăciunilor noastre pe Maica Domnului.[2 ] (pag. 44 )





[1]. Arhiepiscopul Antonie de Golânsk şi Mihailovsc; CALEA RUGĂCIUNII LĂUNTRICE Manualul isihiei Tipărită cu binecuvântarea Prea Sfinţitului Părinte GALACTION, Episcopul Alexandriei şi Teleormanului Editura BUNAVESTIRE Galaţi 2003

http://www.ortodoxia.md/biblioteca-crestinului-ortodox/category/5-d...

[2]. Rugăciunea lui Iisus-Unirea mintii cu inima si a omului cu Dumnezeu- Îndrumator duhovnicesc -Ierod. Cleopa Paraschiv, Arhim. Mina Dobzeu, Carte apărută cu binecuvântarea Prea Sfintitului Părinte GALACTION, Episcopul Alexandriei si Teleormanului

Editura Agaton, Colectia „Rugul aprins”, Făgăras, 2002

http://www.ortodoxia.md/biblioteca-crestinului-ortodox/category/5-d...

[3].Părintele Arsenie Boca Despre post şi rugăciune; Părintele Teofil Părăian Despre rugăciune

http://www.veghea.ro/nr1/pagina5.pdf
----------------------------------------------------------------------------------------------------------------



Redactia Mirahorian, Romania: preluarea acestui articol fără specificarea sursei (Mirahorian) este ilegală si poate fi sanctionată juridic!

Vizualizări: 283

Răspunsuri la Aceste Discuţii

Acest articol are doua parti:
1. Ceea ce cauti esti chiar tu ! Nu răspunsul este cel care te luminează, ci întrebarea
O meditatie asupra mesajelor legate de "cautare si gasire", care au fost atribuite lui Heraclit, Lao Tzu, Iisus, Einstein, Pablo Picasso, Eugen Ionescu, Emil Cioran, Alan Watts si maestrilor zen [ cu referire concreta la metoda intrebarilor paradoxale (koan) din budhismul zen ( Shunryu Suzuki)]
2. Adevarata "rugaciune a lui Iisus" dupa Arsenie Boca si Teofil Părăian 

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2017   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor