Academia Spiritului - Cunoaşte-te pe tine însuţi - Adevărul se naşte în suflet de copil

Informaţii

Academia Spiritului - Cunoaşte-te pe tine însuţi - Adevărul se naşte în suflet de copil

Calea cunoaşterii de sine.Credinţă.Salvarea sufletului.Nemurire.Renaşterea neamului românesc.Binele,Adevărul,Frumosul şi Natura.

Locaţie : CLUJ-NAPOCA - GOSTILA - HALAŞTEU
Membri : 391
Activitatea Recentă : Nov 15

Meditaţie - Întoarcerea omului spre el însuşi. Să ştie cine este, de unde a venit şi încotro se îndreaptă! Cunoaşte-te pe tine însuţi!

Forum de Discuţii

Hatos Vasile - Sunt nopţi …

Începută de Hatos Vasile. Cel mai recent răspuns de Hatos Vasile Nov 15. 2 Răspunsuri

       Sunt nopţi în care timpul treceMai greu şi…Continuare

A fi sincer

Începută de Hatos Vasile. Cel mai recent răspuns de Hatos Vasile Sep 8. 4 Răspunsuri

Toţi suntem cerşetorii vieţii.Unii cerşesc mai puţin, alţii mai mult. Cerşim sinceritatea din noi, cerşim Absolutul. Pentru că a fi sincer înseamnă a suferi, înseamnă a te întoarce spre tine însuţi, spre absolutul tău,spre visul tău. Lumea îţi va…Continuare

Cuvinte cheie : sinceritatea

Socrate - Cinstea

Începută de Hatos Vasile Ian 3. 0 Răspunsuri

Continuare

Filozofie și artă

Începută de Vizaris Fulvia. Cel mai recent răspuns de hatos vasile Feb 1, 2016. 1 Răspuns

La începuturi, avem opinia  lui Platon la adresa poemului, a teatrului, a muzicii. Întemeietorul filosofiei, cunoscător rafinat al tuturor artelor vremii lui, bineînțeles, nu reține, în Republica, decât muzica și cântul patriotic. Dar la urma urmei…Continuare

Panou de comentarii

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în Academia Spiritului - Cunoaşte-te pe tine însuţi - Adevărul se naşte în suflet de copil !

Comentariu publicat de Liliana pe Noiembrie 6, 2015 la 10:17pm

Vă mulţumesc pentru accept. 

Comentariu publicat de Veronica Carjeu pe August 19, 2015 la 5:32pm

Suflet

Fluture rătăcit în noaptea dintre veacuri

Prin spaţiu şi timp neobosit călător

În trupul de tină  ai găsit tu leacuri

Culcuş de odihnă de patimi şi dor

Ai strâns din veacuri de lumină

Esenţa timpului nepieritor

Ce-ţi dă acum putere şi te îndrumă

Să treci prin viaţă blând şi iertător

Când patima în tine în grabă coboară

Tumult de torente, de vânturi şi ploi

Constaţi că viaţa nu-i deloc uşoară

Şi-ai vrea ca timpul frumos sa vina înapoi

Comentariu publicat de Caracas Mircea Florin pe August 18, 2015 la 2:20am

Referitor la destin în creştinism mântuirea este destinul dorit de Dumnezeu pentru fiecare. Moartea apare ca o recunoaştere a Adevărului care este numai la Dumnezeu–Adevărul absolut iar dezlegarea de robia vieţii vine pentru a trece în veşnicie, sufletul fiind nemuritor, spun teologii. Dar şi reflexia noastră spontană ne îndeamnă să credem necontenit că nu se poate termina totul brusc. Chiar astronomii recent au promovat concluzia că universul nu se poate termina cu o bandă neagră infinită la care au ajuns cu telescoapele şi că trebuie să mai urmeze ceva. Biologii recent au ajuns demonstrând ştiinţific  ideea că spiritul însoţeşte fiecare celulă . Neurochirurgii precum Bill Lipton în „Biologie des croyances” în 2006 anterior Sfântul Luca al Crimeei -neurochirurgul fără de arginţi  au ajuns la concluzia că inima are memorie importantă şi deci minte , dă comenzi decisive creierului iar conştiinţa nu este în creier ci în suflet cum spun sfintii. Geneticienii au ajuns la concluzia că nu există gena predestinării şi nici gena nefericirii şi destinul şi că genetica reprezintă foarte puţin faţă de mediul celular şi spirit respectiv doar până la şaptesprezece-douăzeci procente...

Comentariu publicat de Caracas Mircea Florin pe August 18, 2015 la 1:53am

Ideea de spaţiu, de timp, de mişcare, de trecere a unui „ fugar, rătăcitor’ o idee generoasă abordată deosebit de poet.Fiorul acestei treceri este privit ca o „scânteie” de lumină „steaua ruptă în crâmpeie” care îl luminează şi pe poet în versurile sale. În aceste zile recente de august am privit şi mai atent cerul, unii fotografiind alţii meditând cu iubire la Cel care ne-a creat pe toţi...

Comentariu publicat de Viorela Codreanu Tiron pe August 14, 2015 la 12:21am

Comentariu publicat de constantinescu rodica pe August 11, 2015 la 11:02pm

Omule pribeag

 

Tu, omule pribeag, te uită la soroace

Şi aminteşte-ţi că totul  se sfârşeşte,

Întreabă-te mai des: „Cu viaţa ce voi face?”

Că niciodată nu ştii apusul când soseşte.

De vei umbla aiurea prin ceaţă, fără rost

Dând lungă amânare la timpul mântuirii,

Tu prea târziu vei spune:”O, Doamne, prost am fost

Că am pierdut cărarea şi ziua izbăvirii!”

 

Atunci , poate vei cere să-ţi vină-n ajutor

Toţi cei de lângă tine, dar va fi în zadar,

Vei alerga-n genunchi, pe drum rătăcitor,

Pierzând pentru-o himeră, cărarea spre altar.

Căci aţa cea subţire se strânge pe mosor

Şi nu îţi lasă vreme s-o mai întinzi odată,

Ajungi pe negândite condus de un sobor,

La locul tău cel veşnic, în cripta-ntunecată.

 

De-aceea, om pribeag, nu amâna unirea

Cu Dumnezeu, căci iată, de furi vei fi răpit,

Cu umilinţă rogă-L să-ţi dea din fericirea

De-a fi de-a dreapta Lui, curat şi mântuit. 

 

 

 

 

 

 

Comentariu publicat de Cristi Blemovici pe Mai 1, 2015 la 8:37pm

Mulțumesc pentru invitație.

Comentariu publicat de CRISTIAN RACOVITA pe Aprilie 27, 2015 la 10:59pm

Poate prin  MITUL GENERAŢIEI TINERE depasim  SILOGISMELE AMĂRĂCIUNII

mie unul , Atunci mi-au crescut aripile la loc   cerand   AJUTORUL

                                     Decebal către popor 

Viaţa asta-i bun pierdut
Când n-o trăieşti cum ai fi vrut!
Şi-acum ar vrea un neam călău
S-arunce jug în gâtul tău:
E rău destul că ne-am născut,
Mai vrem şi-al doilea rău?

Din zei de-am fi scoborâtori,
C-o moarte tot suntem datori!
Totuna e dac-ai murit
Flăcău ori moş îngârbovit;
Dar nu-i totuna leu să mori
Ori câine-nlănţuit.

Cei ce se luptă murmurând,
De s-ar lupta şi-n primul rând,
Ei tot atât de buni ne par
Ca orişicare laş fugar!
Murmurul, azi şi orişicând,
E plânset în zadar!

Iar a tăcea şi laşii ştiu!
Toţi morţii tac! Dar cine-i viu
Să râdă! Bunii râd şi cad!
Să râdem, dar, viteaz răsad,
Să fie-un hohotit şi-un chiu
Din ceruri până-n iad!

De-ar curge sângele pârău,
Nebiruit e braţul tău
Când morţii-n faţă nu tresari!
Şi însuţi ţie-un zeu îţi pari
Când râzi de ce se tem mai rău
Duşmanii tăi cei tari.

Ei sunt romani! Şi ce mai sunt?
Nu ei, ci de-ar veni Cel-sfânt,
Zamolxe, c-un întreg popor
De zei, i-am întreba: ce vor?
Şi nu le-am da nici lor pământ
Căci ei au cerul lor!

Şi-acum, bărbaţi, un fier şi-un scut!
E rău destul că ne-am născut:
Dar cui i-e frică de război
E liber de-a pleca napoi,
Iar cine-i vânzător vândut
Să iasă dintre noi!

Eu nu mai am nimic de spus!
Voi braţele jurând le-aţi pus
Pe scut! Puterea este-n voi
Şi-n zei! Dar vă gândiţi, eroi,
Că zeii sunt departe, sus    Duşmanii lângă noi! George Coşbuc

Comentariu publicat de Chindea Maria Elena pe Aprilie 27, 2015 la 10:20pm

 

APEL

cunoaște-mă pe mine/mă

*lui Ioan Lazăr da Coza*

 

agora și-a devorat așteptările

verdictul va să despice

timpul

 

ies din genunchi de sare

plină de moarte

poezia se agață de coapse

(plasă de siguranță supraelastică)

primul pas către mine

cioplește altare (studiul de fezabilitate

prezintă lacune)

timpul se mișcă

închină chipul tău precum mama din rădăcină

la căpătâiul candorii

tuturor li se zbate abisul în pântec

visele

îndulcesc cafeaua cu lapte

compensează îmbrățișări fără de

sau prea mult

neînțelesuri organizează curse ilegale

de-a latul sinapselor

 

amărăciunea endemică

lipsa de-acasă

 

întorc ușor cheia spre răsărit

descui ziua

smerenia (nici nu se mai știe etimologia cuvântului)

tușește tabagic                                                                                                                                                                                                                                                                                    
albatroșii

nu prididesc să țeasă găurile oceanului în mine

spațiul a devenit prea coroziv  

 

în crepuscul

sângele extirpă tumorile

 

Socrate decodifică virtuți așa cum numai el știe

i-am pregătit boabele de năut

să mestece timpul

firesc

și simplu mai ales

simplu

 

daimonul îl părăsește sparge clepsidrele

moșește cuvinte

trădează

toamna foșnește bogat la încheietura conștiinței

 

nu mai contează

bobii pot să cadă în orice culoare în urne

am câștigat

 

soarele nu are pleoapă

 

 

 

Comentariu publicat de Chindea Maria Elena pe Aprilie 15, 2015 la 12:54am

ÎN TEASC SÂNGELE MEU 

*caligrafie nouă în tâmplă*

 

 

știu bine
precum în scoică tot oceanul cântă
nemurirea
s-a comprimat în clipă
smerit ai îmbrăcat tortura
drept cămașa zilei

eşti pe cruce

ghilotină de spaimă şi durere
verdictul fiecărei clipe
grea lespede pe noi apasă și ceruri

zăbrelite
țipă-n talpă

pironul
sfârtecă-ntruparea
să poți tasta sub geană oarbă
lumina ce nu arde
miracolul se vede nevăzutul
în iubire sparge mugur
bezna omenirii ai cusut în piele
alchimic
sângele Tău curge
curge
alb arde ancora de întuneric

experiment celest
finitul se revoltă plânge bucură și strigă
același ochi scufundă
fără pleoapă
trădarea și îngenuncherea
unul doar se știe
simte
este

zborul e mersul unui zeu prin carne

neîncetat se caută în mine
necuprinsul
deși sunt orb desenez sub limba sorții
portative

sub degetele adunate-n mudră
irupe
simfonia vieții
Tu

în poante
îngerii cob
oară-n atrii

pentru rugăciune

 

 

 

Membri (391)

 
 
 

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2017   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor