visam să cânt o noapte pentru omul cu auzul albastru   am răsucit tăcerea ca pe o ţigară şi am ieşit afară în văzul său pe acel pergament devenit sudul liniştii   era singur pe arcul cerului luneca pe zăpada seducţiei îmbogăţind cu trandafiri albi atingerea   cunoştea răspunsurile le înnoda fierele galbene în ochii sticleţilor amorezi lângă ecoul unde sunt zărite fiarele ca nişte flori de colţ  …