Pe o foaie de hârtie era el, punctul negru din deşert. Un om lovit la pământ care îşi deschidea pleoapele timid, confuz parcă de ceea ce vede. Se zvârcolea ca-ntr-un pat, fără să-şi dea seama că nu e un coşmar. Realitatea îl omora încet… degetele îi erau zdrobite şi ţipătul de durere la mişcarea lor amuţea, pierdut parcă în vasta lume, fără ecou în minţile lui de om normal. Un om solid, impunător…