Când acul ți-e pe roșu la alcool, Iar esofagul ți se veștejește, Când fatumul iți bate în bemol, Și-o lume-n jurul tău se prăbușește, Repede-te și bagă ceva kile, Plus over bașca, într-o crâșmă goală, Ș-apoi, piano, că vreo două zile, Nici cel mai pronto smurd nu te mai scoală... În fine, când te pui din nou pe roate Și scapi, cumva-cumva, de mahmureală, Retras, discret, la baza ta…