învăţ cuvintele care capătă întrupare lumina lor intră sub piele carnea absoarbe durerile din lume cu mâinile una-ntr-alta aşteapt să păşesc peste pragurile înalte tu să nu mă urmăreşti ce spun numai Dumnezeul meu ştie cum o să fiu în gândurile ce mă străbat şi mă recunoaşte după semnele şi steaua pe care o port dincolo de vorbele mamei la porţile pământului