- Mă port desculț și umblu fără straie Pe drumul colbuit, plin de ciulini, Pământu-i sterp și plânge după ploaie, Iar eu te-aștept spre seară să-mi alini   Al inimii pojar ce mă sufocă Și nopțile mi le transformă-n chin, Arhitectura visului barocă S-o creionăm în doi sub baldachin.   Pășesc încet parc-aș călca pe ace Să nu-mi înec speranțele în van, Când nu te văd, dar te respir îmi place Să cred…