Noi, toți acei ce ne-am hrănit cu dor de țară, Bătătorind, în lung și-n lat, cărări pribege, Venim acum, când nimeni nu ne înțelege, Să împlinim cu lacrimi jalea milenară; Ne-așteaptă pruncii, cu reproșuri în privire Și osteneala ce ne-a gârbovit părinții, Ne rânduiesc în strane reci și goale, sfinții, Făgăduieli ce nu au sorți de-acoperire, Ne-ntâmpină soboarele de bocitoare, Pe dealuri visele s…