Sunt un castel cu zidul, pe-alocuri, dărâmat
De valul nestatornic în ţărmul lui bătând-
Un boţ de humă arsă cu suflet prea mirat
De-atâta ritm ce bate în trupul lui flămând.
Destinul ce mi-i dat îl port cum se cuvine
Şi-n Tine, Doamne, caut puterea şi-alinarea
Căci pentru-ntregul cer, ce azi îmi aparţine,
Mi-ai dat în dar tăria de-a mă lupta cu marea
Acestei vieţi în care am fost, cândva, sorti…
În acest caz partajarea comentariu pe blog poate fi efectuată în două feluri… ;
Trimite acest link :
Trimite-l cu ajutorul programului de email instalat pe calculatorul tău : Trimite prin email