Ce vei găsi în carte? Câteva citate alese de cititori:

Fragment din Prefață – Prof. Luciana Ianculescu
„Cartea Mouelle Roucher – Volumul 1 Dezliterarea pe fuior de timp, semnata de tanarul Cosmisian, aduce magia vibratiei iubirii cu al ei „Fior”, care traieste in noi, dintr-un inceput pana in apus. „Fiorul” revine cu obstinatie ca un laitmotiv in discursul narativ, precum motivul muzical al Bolero-ului compus de Maurice Ravel. Absenta acelui „Fior” transforma iubirea intr-o povara, iar sufletul coplesit se frange. Personajele traiesc reintoarcerea iubirii, dar absenta amprentei acelei vibratii propune un travaliu al sufletului, greu de purtat. Cartea Mouelle Roucher – Volumul 1 Dezliterarea pe fuior de timp ascunde „Fiorul” in iubirea scriitoarei Mouelle Roucher pentru Pierre. El este omul in care s-au adunat toti barbatii din viata acestei misterioase femei, iubitoare „a cuvintelor pe care le vedeai mai curand ca esarfe aruncate in jurul gatului iubitului, pentru a-l apropia de trupul sau cald”. Cartea a fost daruita „iubirilor mele, in cautarea acelor barbati ce impreuna au format barbatul perfect. Idealizata iubire perfecta, ce m-a facut sa caut un om care sa o cuprinda, a fost o himera, o munca de Sisif. Iubirea pentru tatal, omul cu doua lumi, despartite de anotimpuri, iubirea pentru barbatul care a facut din mine o visatoare – Roin, pentru Florene – un iubitor ascuns, ce niciodata nu a indraznit sa spuna ce simtea”

Câteva citate din carte:

Mouelle este „O femeie ascunsă sub așternuturi fine pare a fi goală. Am întrebat oglinda cum mă vede când sunt goală. Am atins-o și m-am privit. De ce am crezut că sunt goală doar pentru că nu port haine? Trupul meu este plin, plin de mine, de feminitatea de care m-am dezobișnuit. O femeie nu este goală doar pentru că și-a pierdut mătasea ce i-a mângâiat trupul într-un zbucium care o urmărește noapte de noapte. Goliciunea femeii este în pieptul ei. Pieptul ei este fie un cufăr cu două încuietori ce ascunde comori care nu ies niciodată la iveală într-o manieră ordinară, fie o plajă cu nisip ars de soare și stins de ocean. Femeia-cufăr este vie, bogăția pieptului ei îi crește șiraguri de perle ce-au crescut în inima sa rănită, împodobindu-i golul aparent cu strălucirea sidefie a sferelor ei. Femeia-nisip este o plajă ce nu adăpostește decât vânt, ascuns între fire de nisip spulberat și înghițit de ocean.”


„Simțurile sunt petalele nude ale frumosului absolut, pe care, activate, le poți transforma în culori vii cu care să pictezi ferestre spre lumi ascunse în inima ta. Unele ființe sunt pline de culori neutilizate, ale căror inimi sunt depozite înghețate de căldură. Când iubirii i se dă curs, trupul unei femei devine o cascadă tânără care etalează în splendoare trăiri egalate doar de nori.”

„Câți dintre noi nu ne-am lăsa pradă dorinței de a cunoaște autorul doar pentru că am naufragiat pe paginile cărților scrise de acesta?”

„Dar simplitatea este născută în culisele unei minți ce își revendică mereu complexitatea.”

„Visul pare să nască realitatea.”

„M-am întrebat ce simte un ceas când se zbate în neputința de a trece la următoarea secundă. Poate își fixează amintiri, iar singura lui șansă este să își oprească pășirea spre alte amintiri. Doar astfel putea să creeze amintiri. Sau să trăiască din ele. În ele. De ce ar vrea timpul să trăiască din netimp?”

„Am iubit un om decupat dintr-o poveste, un om ale cărui poveşti se scriseseră cu respiraţia mea, am iubit un om dincolo de timp, un om ale cărui neobosite aşteptări au privit spre mine, ameţite de puterea cuvintelor noastre vorbite ca în transă.”

„Idealizata iubire perfectă, ce m-a făcut să caut un om care să o cuprindă, a fost o himeră, o muncă de Sisif.”

„Cum oare se poate ca totul să se schimbe, în timp ce tu rămâi la fel?”

„Coma îngheață o ființă umană. O prinde într-o pânză tăioasă pe cealaltă ființă, care crede că este vie, dar care se zbate în ghearele nemiloase ale timpului, iar otrava, ce nu îi amorțește simțiri, o face

Vizualizări: 25

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Comentariu publicat de Adrian Scrimint pe Aprilie 28, 2020 la 12:24pm

Reușită sinteză, cu comparații remarcabile. Laud atât criticul cât și scriitorul. Cartea îmi iese din sfera a ceea ce caut eu, personal, ca cititor, însă nu am putut să nu remarc harul celui care a descris-o. Este o lucrare cu context profund, abstract, filosofic, așa că trebuie obligatoriu citită în liniștea singuratică și gălăgioasă a naturii. Ce-mi place referirea: „De ce ar vrea timpul să trăiască din netimp?” Felicitări, m-a bucurat popasul!

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor