şi dacă ar ninge

aş sta cu picioarele drepte ,înfipte în pămînt,

cu toată faţa ridicată spre tine

să sfîrie fulgii pe buzele mele şi să rîd!

ba chiar aş scoate limba uite aşa:hmmmmmm....

de sete şi în joacă să beau din iarnă

precum în copilărie ţurţurii din scocul casei!

poate aş sta într-un regat  dantelat,

o Islandă cu fiorduri apretate

cu nisip şi gheizere ţîşnind din pămînt

şi lavă languroasă !

Uneori ninge aici cu fulgi uşori şi calzi…

şi noaptea se cască în guri de canal

cozi grăbite mîngîie pămîntul şi chiţăind dispar

în coridoare

colonii ordonate cu spinări gri

capetele se mişcă brusc stînga dreapta,urechi ciulite, ochii lor roşii....

vagoanele curg rugină şi scîrţîie în noapte

jivine adulmecă iarba pe şine.

chiar şi adierea cea mai tandră a vîntului bălăngăne bucata de tablă

literele şterse povestesc…

cum stau aşa cu fruntea lipită de geam,

parcă nici lacrima nu mai e aceeaşi

şi iarna mă plînge uneori prin străini.

şi apoi vin spre burg săltând fetişcană cu părul scurt

dar piatra nu -mi recunoaşte pasul

şi oamenii s-au ascuns după porţi.

ce rămâne?

fiecare s-a întins cît îi este sortit

şi locul se va dovedi mult prea lung,

mult prea lat pentru somn

căci trupul chircit în nemişcare se face doar pământ......

unde strălucirea obrazului dimineaţa şi zâmbetul larg?

(bună dimineaţă îţi spun şi râd prin verde!)

unde roşeaţa buzei ce se întinde peste sărut?

(vezi,lumina soarelui ne cuprinde!)

unul îşi lasă ziarul frumos…