Pagina lui Aionesei Mihaela

Peste castani şi prin livezi,
Peste coline încă verzi,
A câta oară-n timpul-zeu?
Se-aşterne toamna, dragul meu!

Prin vii apare iar rugina
Şi cade frunza. Bat-o vina!
Eşti tot mai singur şi ţi-e greu,
Se-aşterne toamna, dragul meu!

Şi păsări pleacă prin pustii
Luându-mi dorul. Tu nu vii...
Îmbrăţişez un vechi clişeu,
Se-aşterne toamna, dragul meu!

Tu nu mă chemi, deşi ai vrea
Să rătăcim deapururea.
Dar ştii! N-am să te-aştept mereu.
Rămâi cu bine, dragul meu!

Astă seară stăm la
masa gândurilor mele, rebele.
Nu e caldă, căci are
în ea firmituri de stele
şi de false vise, învinse.
Tu eşti cel ce-ntâi
mi-ai servit o mare de pelin
şi-un strop de miere,
dulce fiere.
Azi eu îţi dau
un strop din venin
şi-un puzzle cu
multe piese, alese.
-Serveşte-te cu ce
mi-ai dăruit.
Căci dragostea prin
puzzle nu e de găsit.
Răbdare, vin şi
mult tutun
e tot ce în viaţă
am avut mai bun.
Căci am gustat întâia dată,
cu mult nesaţ - ca din cafea -
şi m-am rănit
ca din greşeal… Continuare

Îmi plouă toamna pe-nserat
cu năluciri îmi tună
iar fulgeru-mi aprinde-n prag
o dragoste nebună.

M-aleargă-n vînt
ca pe-un descânt
mă scaldă-n frământări
îmi scrie-n frunze
ca-ntr-un cânt
pe-un portativ de stele
un dor de mii de sărutări
adus de-un roi de iele.

Păşesc un rost
spre-acest necunoscut
ce tainic mă-nfioară
şi-mi pare frigul
un fel de scut
ce grabnic mă-nconjoară.

Mă risipesc şi mă adun
într-un noian de vise
când noaptea ţie mă supun
arzând văpâi nestinse,
amant nebun cu trup de fu… Continuare

Genealogicul arbore crescut
M-a născut din ploi şi vânt şi m-a durut.
Azi sunt fostul ieri, apus în adieri,
Alintat în false clipe de plăceri.

Sunt un început de vis neterminat,
Într-un destin nemilos abandonat,
Ce nu ştie în care spaţiu şi timp
A rămas fără promisul anotimp...

Mi-e timpul deghizat ca o paiaţă,
-Sculptor de suflete în nişe de gheaţă -
Amăgindu-mă cu-a lui sărbătoare,
M-a-nveşmântat duios într-o-ntomnare.

...Azi sunt doar o umbră de lumină
Într-un torent de-apăsătoare vină
Şi… Continuare

Eu la o margine
de gând
mă întreb,
să mă înalţ ?
să m-afund?

am frânt visând,
depărtarea
dar nesfârşit mi-e
acest supliciu
-aşteptarea-