În gara veche, pe linii uitate

Stau trenuri ruginite, de plouate

Doar mai scârție ceva, când le bate vântul

Amintiri estompate...nu le mai ajungi cu gândul.



Dar a mai rămas una, una poate zurlie

De când este acolo, nimeni nu mai știe

Se vede prin geam o frumoasă cutie

Simt că trebuia să fie un frumos cadou

Căci în cutie este un imaculat bibelou.



Din trenul cel vechi

Îl iau la mine acasă

Îl pun lângă ceasul meu,

pe… Continuare

Nimic din ce a fost

Nu mai este

Cui, pentru ce să mai scriu

Aceastâ poveste?

De erai tu, povestea era pentru tine

Pentru mine să scriu?

Oh, Doamne, mai bine scriu pentru tine

Când eram mic, nu știam, dar eram cu tine

Apoi mare m-am făcut și am vrut să știu de mine

Am aflat o mulțime, dar nu mă pot sătura

Căci nimic nu știu de nu te pot avea.

Fii al meu și voi râde pentru noi.

Auzi sau mă păcălești din nou?

Nu știu, eu cred și… Continuare

Jignesc, atât de ușor, îmi pare

Și fără să vreau ... îmi cer iertare.

Nu mai vreau să critic ce nu are un nume,

Aș vrea cuvintele mele să fie doar bune.



Sunt departe încă, parcă într-un pustiu,

Praf aruncat de vânturi, nici eu nu mai știu.

Minte, ajută-mă, asta mai pot să îmi doresc

Ajută-mă copilo, să pot să mă redefinesc.



Am scăpat

.

Am scăpat de chinul de a mă iubi ...

Se spune că așa nu poți dărui.

Căci cum poți a dărui… Continuare

Într-o vară, într-o gară,

Întâlnii o domnișoară,

Subțire, zâmbitoare, diafană,

Care purta haină de blană

O întrebai, "De ce?"

Răspunse, "Să nu se vadă cine e."

''Dar ce se poate ascunde oare?''

Ea nu îmi răspunde la întrebare

Și de atunci mă gândesc mereu,

Să fie a mea, să fiu un zmeu.



Dacă este frig și afară plouă

De se rup nostalgiile în două,

Dacă gălăgia unor zburătoare

Scoate ghiara pisicilor chioare,

Dacă toate… Continuare