leg noapte albă
de noapte albă
de noapte albă
și filozofez de doi bani

dumnezeul poemelor mele
nu-i decât o însumare de anormalități
și un creier jumătate inimă - jumătate normal

poruncă

” să nu-ți faci chip cioplit după fiara din tine”

am insomnii

cât e noaptea de lungă

eu număr și-adun

pun filme sub pleoape

gândesc

lumea-n dungă

da-n loc de aproape

dimineața-i în zori

iar zorile-s mâine

mă jur că pe pâine

aș manca-o pe toată

cât e de lungă și lată

noaptea cu gânduri haihui

aș pune-o în cui

sau într-un joben

s-o scot doar la iarnă

cum aș scoate o blană

neagră și scumpă

de bizon sau de nurcă

am insomnii

să vii să nu…

a fost o vreme nu foarte demult

când se propăvăduia materialismul

dialectic și istoric

un viitor luminos

epoca de aur

apostolii roșii umblau din casă în casă

să împărtășească înțelepciune

dar mai ales să ia

tot ce mai era

în ograda omului

care performa o echilibristică aproape perfectă

pe muchia aceea subțire numită

limita subzistenței

numai pentru a se transforma în ceea ce s-ar fi numit omul nou

încă de pe atunci toate animalele…

tu

ești dusă cu pluta

cu toate că până acum ar fi trebuit

 să renunți să mai crezi

în feți frumoși cu sufletu-n vânt

gata să-l pună oricând

la picioarele tale

să-ți aducă apa vieții și a morții

și să plutiți așa în neștire pe norul

ăl mai pufos



tu

nu ești cu toate…

sezonul ăsta se poartă ochelarii de cal

pe inima goală

pe sufletul nud și nătâng

șciopătând

după care se numără baiurile

de la nouă la opt apăsat ca-n ardeal

un bai la cap unul la deal

un bai la genunchi altul la muncă

unul acasă altul în coaste

în carafa cu vin sau în noapte

în pantofii cei noi sau în străinătate

of -of -of of

dacă n-ai bai să îți iei

că se numără

și se poartă pe inima golă

cu ochelarii de cal

dacă nu la…

nu pitici de grădină

nici din aceia de circ

pitici

pentru suflet creier și sânge

fiindcă vezi tu

nu că m-aș plânge

dar nuștiucumșidece

ai mei s-au mărit

și prea sunt normali

și serioși

și cuminți

și și și

 nimic

chiar nimic nu-i mai scoate din…

să nu vorbim despre suflet

sufletul e așa un clișeu și apoi

cine mai crede  că acolo undeva

în trupurile de carne și oase organe

care își fac sau nu conștiincios treaba

mai există lumină de veghe



să nu vorbim despre moarte

cuvântul în sine e leșios și vetust

și apoi actul muririi e ceva ce nu se poate-nvăța

repeta nu poți să îți…

ai observat vreodată

 ce nume frumoase au lunile anului când le spui cu răbdare



bunăoară octombrie e așa

ca o dupăamiază puțin ruginie

lenevită-n șezlong balansoar sau ce-o fi

pe-un cerdac bătrânesc

sau mai bine

sub o boltă de vie cu miresme

coborâtoare din cer

anume să-mbie



un pisoi vânând raze de…