Împins către

tenebrele adâncului

aproape de urletul 

sălbaticului pustiu

în valea eternelor 

umbre 

arde

se topește 

durerea crește

cu fiecare secundă 

care trece

curg lacrimi de sânge

scrum și fum

plutește deasupra

ființa umană

renaște

se ridică într-un

zbor de aripi albe

spre zori de lumină 

prinde contur 

în azur

de răsărituri…

Continuare

A mai trecut o zi

o zi  în linişte adâncă

cu aromă de cafea

şi gust de ploaie târzie

o zi fără tine

când mă cufund în mine

te regăsesc acolo

în noianul de gânduri.

 

A mai trecut o zi

fără să te cuprind cu privirea

să mă prind în a ta îmbrătişare

o zi în care lumea-i pustie

şi margini de ceruri

se-nălbesc de lumină

în care aridul din mine

se decojeşte în fâşii de…

Continuare

În adânc de noapte
se auzeau lacrimi
în cădere
atunci am văzut
durerea ta răsfrântă
pe soclul inimii,
trăită-n tăcere,
pe care și talpă pământului
adânc o simțea,
tâmpla zvâcnea sub
sărutul ce abia se contura
ai rămas tăcut în
îmbrățișarea mea
suferința se estompa
suspinul se pierdea
printre genele dimineții
un zâmbet creiona
pe chipul tău calm
împăcarea cu sine.

Acolo



Acolo

în drumul de dincoace

în lumina slabă de candela

ce străjuieşte căi neumblate

atât de pustii.



Acolo,

unde vuietul vântului îşi şuieră

apriga furie, printre crestele

de granit ale munţilor, printre

florile sale de colţ.



Acolo,

printre astrele nopţii

un punct dintre infinit

şi nimic, în ungherele ascunse

ale inimii.



Acolo,

în lumea de dincolo de

realitatea existenţei… Continuare