Antonella Mocanu

În adânc de noapte
se auzeau lacrimi
în cădere
atunci am văzut
durerea ta răsfrântă
pe soclul inimii,
trăită-n tăcere,
pe care și talpă pământului
adânc o simțea,
tâmpla zvâcnea sub
sărutul ce abia se contura
ai rămas tăcut în
îmbrățișarea mea
suferința se estompa
suspinul se pierdea
printre genele dimineții
un zâmbet creiona
pe chipul tău calm
împăcarea cu sine.

Acolo



Acolo

în drumul de dincoace

în lumina slabă de candela

ce străjuieşte căi neumblate

atât de pustii.



Acolo,

unde vuietul vântului îşi şuieră

apriga furie, printre crestele

de granit ale munţilor, printre

florile sale de colţ.



Acolo,

printre astrele nopţii

un punct dintre infinit

şi nimic, în ungherele ascunse

ale inimii.



Acolo,

în lumea de dincolo de

realitatea existenţei… Continuare

Aşteptare

 

 

Se ţes fire de iarbă în verde covor

şi munţii se oglindesc în cristalul

izvoarelor  cu ape line

cu azi se împleteşte firul

      zilei de mâine,

în zi de lumină cu faţă senină

şi cer de clară oglindă.

chipul tău a rămas

      impregnat ,

în memoria târzie a clipei,

eşti prea departe şi totuşi,…

      totuşi aproape,

sălcii pletoase mângâie maluri de râu,

fărâme de…

Continuare

Depărtările mă cheamă,

cu glasul  lor de ecou .

Mă  cheamă să  mă alatur

 zării albastre,

pline de stele şi de

raze de soare.

 

Depărtările mă strigă,

iar  timpul se opreşte în loc,

pentru a păstra intacte gândurile

şi îngerii văzduhului

stau strajă la,

poarta amintirilor.

 

Depărtările mă aşteaptă

pe potecile lor infinite

unde se întâlnesc speranţele

iar cupa…

Continuare