poezie, proză, muzică, arte plastice, foto, video, evenimente
Postat în Noiembrie 30, 2015 la 5:30pm 0 Comentarii 1 Îmi place
Joi, 3 decembrie 2015 ora 12:00, în Sala de lectură „Nichita Stănescu" a Bibliotecii Județene „N. Iorga" (Biblioteca Judeteana…
Postat în Martie 25, 2015 la 9:30am 0 Comentarii 0 Îi place
De la dreapta: Bogdan Toma, Ioan Groșescu, Ion Stratan & Gheorghe Iova
Cuvintele, ca banii…
Aşa şi-a botezat Ioan Groşescu…
ContinuarePostat în Martie 19, 2015 la 9:30am 2 Comentarii 8 Îi place
Despre cărţi şi alte închipuiri...
O carte din hîrtie înseamnă, pentru mine, mai presus de orice, o stare de spirit. Trupul cărţii, „carnea” ei (coperţile,…
ContinuarePostat în Martie 17, 2015 la 3:40pm 0 Comentarii 0 Îi place
Editorial
GAZETA CĂRŢILOR – un nou început
În urmă cu aproape 16 ani, profesorul Nicolae Boaru…
Continuare
© 2021 Created by Gelu Vlaşin.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Panou de comentarii (88 comentarii)
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !
Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria
S-auzim (și) de bine! Doamne-ajută!
primul gând a fost că existăm.
atingerea s-a transformat în ochi,
gând rupt din tăcerea luminii
în foton
ca rostogolire a sinelui
dincolo de finit.
finitul nu s-a mai oprit,
a curs, a curs
până am fost.
ştiu sigur că am fost înainte de a se număra
strigătul.
doar eu strigam.
eu,
doar eu.
apoi, s-a fisurat cerul.
aşa,
aşa,
s-a fisurat
în liniştea unei treceri,
din nod în formă,
din cerc în răzvrătire,
lăsând nimicul să fie vânt.
întâi a fost vântul, ceva ce nu există,
lipit de creierul munţilor
interiori.
între el, care nu e, şi firea care se atinge
în propria mărturie de sine
şi-au făcut loc întrebări,
mereu întrebări care, nu se ştie de ce,
dorm în adânc
dar muşcă din suprafaţă.
apoi s-a făcut aerul,
gândul pus, ca îndoială, pe mărturie,
fumul adus în coş
pentru retrospectiva fiindului
ca formă de literă.
eu nu eram literă.
nici tu nu erai literă.
fiindul nostru nu era întrebare,
atingere,
atingere era.
de jur împrejur,
din patima ochiului rupt,
gândul s-a zămislit pe sine ca răşină care rupe coaja,
şi a devenit literă.
chiar şi tăcerea s-a vrut literă.
verdele s-a făcut trup care întreabă:
de ce nu pot fi eu gând rostit,
când rostul e să fiu?
întrebarea a fost întâi literă,
sensul a fost să fie,
chiar şi creierul, care îşi lipeşte,
stingher dar,
fără număr,
obsesiv, cifre pe întrebări,
devine întrebare în formă de literă.
respiraţia e avalanşă de litere care se reped
spre ochii celuilalt,
tăcere care rupe zgomotul
din fiindul focului în tunet.
întrebări,
multe întrebări.
tăceţi!
tăceţi!
întâi am aflat că existăm,
ne-am atins existenţa să fim siguri că suntem
primul început al strigătului
în formă de carne,
şi apoi am strigat!
am strigat că suntem.
asta a fost prima literă,
restul au devenit femei!
ţineţi minte ochiul vostru,
el e atingerea care râde!
Vizualizarea Tuturor Comentariilor