Bot Eugen
  • Masculin
  • Bucureşti
  • România
Partajare pe Facebook
Partajare

Bot Eugen's Prieteni

  • Atila Racz
  • Gelu Vlaşin
 

Bot Eugen

Informaţii pentru profil

Preocuparile tale artistice:
poet, interesat de cultura, pasionat de lectura
Despre mine :
născut la 5 iulie 1974,în oraşul Chişinău. Absolvent al Universităţii de Medicină şi Farmacie Iuliu Haţieganu din Cluj-Napoca (1997). Din 2003-în Bucureşti.
Debut editorial în antologia \”Pulbere stelară\” a Cenaclului literar \”Octavian Goga\” (Cluj, 2002). O broşură cu versuri (“Pictat de ploi”), editată la tipografia Larzcolor din Chişinău (2008).
Din 9 martie 2008-membru poezie.ro.

Adresă email: boteugen74@yahoo.com
blog personal: http://boteugen.wordpress.com/
Website / Blog :
http://boteugen.wordpress.com/

Călăuza umbrei tale, poete,

Călăuza umbrei tale, poete,
steaua polară a singurăţii


Pe deasupra drumului nins,
pe urmele paşilor tăi repezi,
pluteşte Luna nouă-n derivă
pe fluviul Căii Lactee,
plimbându-şi razele şi noctambulii
prin sângele tău,prin parcuri şi prin cimitire...
Cu cea din oglinda lui Cronos,batrâne,
porţi un dialog anost,
hamletizând în neştire,hamletizând fără rost:
"Poate că a fost cu mai mulţi ani în urmă
o adevărată iubire
sau poate că noi doi,
călăuză a umbrei mele,
acolo n-am fost..."

...şi tragi din ţigară cu poftă,bătrâne,şi aiurezi
ca un adolescent captiv în mrejele unui eres...

Reaprins de-o stea pe buzele-ţi pale,
rugul înalt al tăcerilor tale
se regăseşte iar pe sine
la ora cea târzie
în palma unei mâini străine
care scrie şi scrie...
Asasin plictisit,tu ucizi timpul,
înnobilând paloarea hârtiei
cu sângele ei albastru de regină a nopţii...
ţi-ai zdrenţuit carnea în toate plăcerile vieţii,
aşternând-ţi peste răni după aceea sarea credinţei,
ai străbătut în lung şi-n lat labirinturile de poteci
de la poalele muntelui apusean de iluzii,
ţi-ai risipit floarea cuvintelor
pe buzele anonimului visător,înnebunit
după cafeaua cea de toate nopţile băută
prin braseriile unui oraş de provincie
numit melancolie.
Fantomele dragostelor demult în tine apuse, te mai bântuie uneori,
când rătăceşti de mână cu singurătatea
pe-aleile purpurii ale acestui asfinţit de lume,
lume în care te stingi încet dar sigur
de cancer cardiac.
Primul tramvai şi ultima ţigară
Apune soarele în cana de ceai negru
uitată pe pervazul ferestrei.
Pe marginea înnegrită a scrumierei
de pe aragaz
o ultimă ţigară agonizează,
închipuind aureole de îngeri
în aerul negru al serii.
Păşind tiptil ca o panteră,
emisarul saturnian se strecoară
în turnul de veghe al bardului elegiac
cu nefaste vestiri,anunţând cataclisme,
pe muza de argint a unui valet de verde
se face stăpân şi în beznă urmele-şi pierde,
fredonând cântecul dedicat unei schisme:
Hei,tu,bastardule conceput
pe sub zidurile chinezeşti,
în ziua aia ternă,la ceasu ăl barbar,
întoarce-te-napoi de unde ai venit,
în pustietatea bărăganului fără de nume,
în istoria lui călărită de Hoardele de Aur...
evadând din cercul celor fără crez,
răzleţit de haită, în ochii ei verzi,
bătrâne, un tânăr straniu erai,
un năuc umblând hai-hui noaptea pe străzi,
când cealaltă faţă(cea neagră)a Lunii
pe cer răsărea, eclipsându-şi nebunii...
şi zideai în juru-ţi neguri, în cuvinte te zideai...
bând tutunul cu o cană de negru ceai,
pe marginea unei prăpăstii te zideai..."
Delatorii alcătuiesc bisericuţe,
scrijelesc cu unghiile morţilor
zeităţi false într-o piaţă murdară.
cuvântul se vinde pentru lei puţini
(zeflemeaua e gratis)
la orice colţ de stradă.
Limba se prostituează cu toţi străinii.
copleşit de scârbă şi-ndoială,
Dumnezeu se retrage din oameni
şi pleacă în concediu de boală.
vorbele nu se mai rostesc,ci se latră
ori se aruncă cu lopata-n urechile gloatei prostite.
îţi simţi mărul lui Adam ros pe dinăuntru
de viermele tăcutelor strigări,
ştii totul,dar nu poţi face nimic,
nimic altceva decât să-ţi îngesui un pumn în gură
şi să taci,să taci,să taci...
Rumegă-ţi,deci, pe-ndelete
urletele de indignare,
îngroapă-ţi sufletul de viu
într-un deşert
şi ascultă cum foşnesc de târâtoare
pereţii fragili ai arterelor tale.
Veni-va apoi şi nesomnul,
prietenul tău cel mai bun,
chirurg de meserie,dar cu suflet de poet,
îţi va da ochii peste cap şi capul pe spate,
(vei simţi braţele lui grele de plumb
cum îţi spintecă pieptul c-un bisturiu ),
îţi va întoarce inima pe toate feţele,
îţi va cerceta amănunţit nervii,limfa,
umbrele sângelui tău compatibil
cu Rh-ul stelei căzatoare,
apoi îţi va contabiliza fără grabă
întârzierile de la servici,
toate-njurăturile şi trecerile pe roşu
din ultima lună...
într-un târziu, îţi va şopti-n ureche:
-să nu-mi spui că nu ştiai, bătrâne?!
-ce? îl vei întreba iritat
-Pai, e sfârşit de toamnă,
a început sezonul cazon al vânătorilor care latră,
şi mâine dimineaţă,într-o piaţă murdară,
scos va fi efebul claustrat într-o muţenie de piatră,
cel tânăr care-i singur şi prădător şi pradă,
şi asta de aceea ca toată lumea să-l vadă...
şi în acest timp, din ungherul întunecat al odăii,
se va uita cineva şi sardonic va râde
de evenimentul ce se derulează sub privirile sale de gheaţă:
tu stai la taifas singur cu tine
răstignit pe un scaun de fier,
cu tâmpla rezemată de peretele rece
şi degetele îngândurate pe tastatură
în aşteptarea momentului când zorii îţi vor reaprinde
dureroase ruguri sub piele,
vei auzi atunci(cam pe la cinci dimineaţa)
scrâşnetul unor roţi de metal rostogolindu-se
pe un drum presărat cu cioburi de vise.
acum, însă, e abia miezul nopţii
şi arcul semilunii îţi săgetează pieptul
sub care porţi, ca pe un blestem,
o inimă neagră, o inimă bolnavă de cancer...
Îmi golesc...
Îmi golesc urnele de-amurguri,de părerile de rău deşarte,
de aripile negre ale îngerilor aflaţi pe patul de moarte,
de cenuşa caldă încă a cuvintelor arse noapte de noapte,
de tăcerea mea adâncă,stăpână peste regatul tău de şoapte...

Mătur din mine scrumul anilor nebuni,
scrum al luminii risipite-mpreună
în umbrosul eden, de vineri până luni,
lângă un azur răcoros de lagună.

De negura zilei de ieri, până la lacrimi,eu mâine,iubito, voi râde,
cu hohot de moarte voi râde,de poezie şi de plictis,
de arderi,de întomnări şi de speranţa subţire,
de crematorii,de parcuri şi de cimitire,
de solilocviile mele aride
(nişte gânduri înnegrite de fum
asezonate
cu amarul de lacrimi neplânse)
de înmormântări şi de naştere,
de munţi,de izvoare,de tine,
de foaie,de alb şi de scris
şi de poezelele astea deja fumate...
draga mea,
mi s-au terminat ţigările,
e timpul să ne despărţim...

Pe sub brazii înalţi trecând fără nimeni într-o seară de mai călduroasă,
desluşi-voi în mine un viscol de anonime suspine,
ecoul paşilor rătăcitori ce-au obosit
să-şi caute drumu-napoi către casă...

Mă ning aripile îngerilor trecători prin asfinţire,
stoluri de-nzăpezite gânduri se perindă prin amintire
şi-mi populează cu triluri pasărea anilor mei tineri
nopţile albe de luni până vineri,de luni până vineri...


Îşi trece inelele dureros de încet pustiitorul Saturn prin inima împietrită-n visare a solitarului taciturn
şi trec umbrele lui prin sângele-ţi decolorat de nesomn în neştire,
ciracii frivolei elite îl alfabetizează contra cost
(timpul înseamnă bani, nu-i aşa?)
pe cel care stăruie cu braţu-i nevrotic pe fila subţire:
„Iubirea n-a existat decât în naiva ta-nchipuire,
călăuza umbrei tale, poete, o iluzie a fost…
iată,cuvintele pe care le-ai curtat cândva ca un îndrăgostit,
te stigmatizează acum şi-ţi întorc spatele,
inima lor freamătă din toate arterele cu torente
de oameni grăbiţi să-şi arunce
umbrele pe asfaltul murdar...
inima ta obstinează să rămână propriul său adept
şi se bate cu pumnii în piept,se tot bate cu pumnii în piept...
Ai fost,eşti şi vei rămâne
un romantic incurabil,
porţi în pieptul tău,ca pe un blestem,
o inimă neagră,o inimă bolnavă de cancer
şi vai de capul celui care va-ncerca să ţi-o reeduce...

Fotografiile lui Bot Eugen

  • Adăugare fotografii
  • Vizualizează Tot

Bot Eugen's Blog

fragment

Postat în Mai 15, 2010 la 4:59pm 3 Comentarii

Călăuza umbrei tale, poete,

Postat în Aprilie 19, 2010 la 5:00am 0 Comentarii

Lucifericul luceafăr

Postat în Aprilie 14, 2010 la 5:30am 0 Comentarii

Despre un gigolo clandestin

Postat în Aprilie 14, 2010 la 5:00am 0 Comentarii

Sub azurul marilor pustietăţi,

Postat în Aprilie 4, 2010 la 9:00pm 0 Comentarii

Alter ego

Postat în Aprilie 4, 2010 la 8:29pm 0 Comentarii

Între indigo şi negru,

Postat în Aprilie 2, 2010 la 7:00pm 0 Comentarii

Un ochi îngust, privind subţire

Postat în Aprilie 1, 2010 la 12:30pm 0 Comentarii

Nevăzutule ochi, atotvăzător,

Postat în Aprilie 1, 2010 la 10:00am 0 Comentarii

Navetişti în cer

Postat în Martie 29, 2010 la 6:30pm 4 Comentarii

Visătorul sugrumat în somn

Postat în Martie 29, 2010 la 6:30pm 0 Comentarii

Recluziune

Postat în Martie 29, 2010 la 4:00pm 2 Comentarii

Autumnal

Postat în Februarie 21, 2010 la 1:35am 0 Comentarii

Deşertul indigo

Postat în Februarie 21, 2010 la 1:30am 0 Comentarii

Umbre-neoameni

Postat în Februarie 20, 2010 la 3:00pm 0 Comentarii

Fişierele video ale lui Bot Eugen

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Panou de comentarii (1 comentariu)

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

La 8:11pm on Iulie 05, 2011, Liviu-Ioan Muresan i-a dăruit utilizatorului Bot Eugen un cadou...
Cadou
La mulţi ani!

PollDaddy

Twitter Tracker (Personal)

 
 
 

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2017   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor