Carmen Ardelean

Adeseori ne plângem de-această veșnicie,

de care grele lanțuri ne-au ferecat în somn,

adeseori e iarnă, deși n-ar vrea să fie,

iar stropi de mătrăgună ne-neacă monoton.

Bufoni demenți și jalnici, cerșind un strop de geniu,

în șiruri ne așteaptă, privindu-ne pe dos.

Sorbind otrava rece a unui trist deceniu

împart pomeni murdare, zâmbind - de sus în jos.

Nu-i chip să crezi în idoli, oglinzile sunt strâmbe -

și…

În ploaia caldă

de sfârșit de veac

îmi retrăiesc iubirile

și setea;

e mult prea multă vreme de când tac,

iar timpul

peste trupul meu

și-a pus pecetea.

Câteodată,

într-un ceas târziu

și revenind

din lumi de vis străine,

renasc,

deși în juru-mi e pustiu

și mă topesc,

apoi,

din nou,

în mine...

În ploaia caldă

de sfârșit de veac,

îmi chem,…

M-am trezit

dintr-un ieri

și mă-ntreb, obosit:

e oare de vină

Timpul?

Cerul tulbure de seară?

Sau, poate, somnul meu

lângă trupul tău adormit,

tulburat

doar de o lacrimă,

pierdută fără rost,

la marginea unei

probabile

iubiri...

Suntem aici, destine mii,

și vii cu vii, și morți cu vii,

căci tot ce-i viu în noi

acum

va fi doar scrum

pe-un drum de-o zi...

Și poate-odată am avut

un alt destin,

sau poate-un rost,

ce-a fost

un chin

pe-un drum pierdut

și neștiut

de cei ce-n urmă vin.

Noi suntem

tot ce-a fost odat'

uitat

și regăsit apoi

de voi,

cei ce-ați ales același drum

de…