Chifu Ecaterina
  • Feminin
  • România
Partajare pe Facebook
Partajare

Chifu Ecaterina's Prieteni

  • Coroian (Gainaru) Alina Dana
  • Cristian Olaru
  • Deaconu Marian
  • Steliana Cristina Voicu
  • veronica vartic
  • Radu Iulia
  • Elena Mititelu
  • Vasile Anton Ieșeanu
  • Morariu Elena
  • Dobrin Mariana
  • IVANEL LILIANA
  • Untea Alice
  • seul alexandru decebal
  • Mădălina Zete
  • Emanuela Di Stefano
 

Chifu Ecaterina

Informaţii pentru profil

Preocuparile tale artistice:
scriitor, poet, dramaturg, editor, promotor cultural
Despre mine :
scriitoare
Website / Blog :
http://editura.online

chifuecaterina@yaho.com


IUBIRE PRIN VREMI

Am trăit atât de frumos
Într-o lume rea şi ostilă…
Visul meu luminos
N-o să-l uit niciodată

Am trăit într-o zi
Cât alţii într-o viaţă
Nu au fost doar iluzii,
Căci şi azi mi-apari în faţă.

Am simţit într-o clipă
Câţi alţii într-un secol
Timpul m-a atins cu o aripă
Nimic nu mi s-a părut ridicol.

Eu retrăiesc iar acest vis…
Tot ce-am trăit altădată…
Şi chiar de trec prin necaz,
Dorul meu alungă tristeţea toată.

Am trăit atât de profund
O iubire ce nu o pot uita,
Un dor de o fiinţă dragă
Ce şi-n absenţă este prezentă.

Iubirea mă apără prin vremi
Ea îmi dă viaţă, speranţă,
Alungă mereu orice temeri
Iubire este a mea viaţă.


Chifu Ecaterina
Pentru toti prietenii de pe reteaua literara fac un dar de suflet>MAREA

MAREA

Moto: ”Nu există un spectacol mai frumos ca cel al mării, poate doar cel al cerului sau cel din sufletul omului”(Victor Hugo)

Fericirea pentru mine începe la mare. Este o fericire care freamătă în fiecare val ce tremură, topindu-se în spume albe, dantelate, pe nisipul umed. Albastră uneori, verde peste câteva clipe, Marea Neagră îşi întinde pânza nesfârşită, limpede şi unduitoare între cer şi pământ, un ţărm ce se-nalţă cu semeţie în lumina clară a Dobrogei, cu o plajă an de an mai îngustă.
Nisipul cu sclipiri de aur şi sidef păstrează paşii noştri, cu urma lor efemeră, amintind de trecătoarea noastră existenţă prin această lume.
Câte urme ale celor ce au trăit şi au visat pe ţărmul acestei mari de legendă nu au fost şterse de valuri prin ani?
De ce iubim marea? Poate pentru că aici trăim şi regăsim un vis, un vis al omenirii, unde frumosul atinge perfecţiunea, ca orice lucru creat de divinitate, căci geniul divin coboară peste ape, le face sidefii sau azurii, roşcate sau argintii, verzi ca smaraldul sau aurii în lumina înserării.
Fericirea vine din acele miresme răcoroase, aduse de briza marii sau de parfumul mălinilor şi teilor în floare ce trimit pe faleză aroma lor îmbietoare.
Trăim un miracol ca de început de lume în acest ţinut dobrogean, mângâiat de soare şi repetăm în sinea noastră: ”Marea însemnă fericire” .
Dinspre orizont, sub cerul senin se revarsă un munte de apă în valuri strălucitoare şi noi ascultăm foşnetul lor, zbaterea ritmică, de parcă marea ar avea o imensă inimă ce pulsează viu, din mare iubire pentru noi.
În legănarea lor, valurile îşi strigă neliniştea, dragostea pentru pământul străbun.
Ele poartă şoaptele îndrăgostiţilor, pentru a spune lumii întregi că dragostea există, mare, frumoasă, simplă, adevărată. În veşnica lor revărsare, valurile năruie castelele de nisip, precum valurile vieţii visele noastre.
Departe, vapoare albe dorm în visarea unor ţărmuri însorite, pline de mister. În limpezimea apei, pietrele albe trimit romburi aurii pe suprafaţa mării, ca într-un paradis regăsit. Meduzele translucide îşi poartă clopotele lor, corole efemere în ciclul vieţii marine.
Lumina Dobrogei, mai profundă, mai caldă, pură, ca ruptă din rai ne face să ne simţim mai profund fericirea şi libertatea, căci aici, pe acest litoral românesc, contemplând azurul infinit şi înalt al cerului şi nemărginirea apei, aici ai un puternic sentiment al libertăţii.
Mălinii îşi lasă aromele în valuri, parcă miraţi de frângerea valurilor ce se luptă cu ţărmul. O pacea dulce coboară în sufletele noastre. Ce inutile zbateri ale fiinţei noastre ne par acum faptele trecute! Aici. învăţăm că trecutul trist nu mai are importanţă, că nicio obsesie nu trebuie să ne întunece frumuseţea clipelor. Lângă mare, uităm să şi gândim, de parcă universul întreg ar gândi pentru noi, integrându-ne într-un tot unitar. Ne bucurăm că putem să sorbim în noi acest spectacol sublim al mării, că ne încărcăm de energiile ei, că nu mai avem dorinţe deşarte, că doar clipa prezentă are o rezonanţă ce nimic nu o poate egala.
Privim unghiul ascuţit al lebedelor albe ce zboară aproape de noi, spre un loc miraculos, drag lor şi fulgerarea argintie a păsărilor mării, pe cerul sclipitor .Zmeele multicolore vibrează în înaltul cerului şi ochii privesc cu nesaţ cascadele albe ale spumei ce se ridică şi coboară pe stânci. Ascultăm cum marea îşi strigă disperarea, ca o mireasă deznădăjduită de pierderea iubitului.
Marea devine prietena tuturor, iar aerul atât de dulce ce îl aduce când se revarsă pe ţărmuri ne face să simţim că spectacolul vieţii are alt ritm. Citim bucuria pe chipul copiilor în jocul lor cu marea, înţelegem ce fericiţi sunt când marea se apropie furioasă şi apoi se retrage zgomotoasă, în permanenta ei mişcare, că sub vraja duhului apelor.
În noi apare iar sufletul de copil care trăieşte clipa fericită în această ţară a copilărie veşnice.
Se pare că Domnul, în bunătatea sa a dat Românilor marea, să uite de arşiţa câmpiilor, de zăpuşeala oraşelor, de febra zilnică a unei existenţe pesimiste.
Da, Marea este răcoare binefăcătoare şi revigorare, este lumină strălucitoare şi leagăn de visare. Visul fiecăruia de a fi fericit prinde aripi lângă mare. Aici ne dorim doar fericirea, iubirea. Aici toate ambiţiile omeneşti parcă se estompează, toţi trăim într-o linişte ca de început de lume, o linişte a sufletului ce nu mai vrea zbuciumul anilor de muncă îndârjită, pentru că aici găsim alte valori vieţii. Să trăim, să ne bucurăm, să respirăm, să privim intens totul, iată verbele vieţii noastre de la ţărmul mării. Pacea din jur aduce pace în inimi şi am dori să rămânem mereu mai liniştiţi, mai fericiţi, mai puri, mai adevăraţi.

Prof. Ecaterina Chifu

LA MER

Motto: ”(ll n’y a pas un spectacle plus beau qui celui de la mer, ou peut-etre celui du ciel, ou bien celui de l’âme de l’homme”(Victor Hugo)

Pour moi, le bonheur commence à la mer. C’est le bonheur qui frémit en chaque vague, qui tremble, s’écroule en écumes blanches, dentelées, sur le sable humide.
Parfois bleue, verte en quelques secondes, La Mer Noire étend son étoile infinie, limpide et onduleuse, entre le ciel et la terre, un bord qui s’élève, fièrement dans la lumière claire, ayant une plage de plus en plus petite.
Le sable scintille en or et ivoire et garde nos pas, avec leur trace éphémère, en rappelant notre existence passagère dans ce monde. Combien de traces de ceux qui ont vécu et rêvé sur le bord de cette mer de légende ont été effacées par les vagues au long du temps?
Pourquoi aimons-nous la mer? Peut-être parce qu’ici nous vivons et nous retrouvons un rêve, un rêve de l’humanité où le beau peut atteindre la perfection, comme toute chose qui est crée par la Divinité, car le génie divin descend sur les eaux, les fait comme l’ivoire ou comme le saphir, rouges ou argentées, vertes comme les émeraudes ou dorées à la lumière du crépuscule.

Le bonheur est donné par ces odeurs fraîches, apportées par la brise de la mer, ou des parfums des merisiers à grappes et des tilleuls en fleurs qui embaument la falaise avec leurs arômes attirantes. On vit un miracle comme au début du monde, dans cette contrée de Dobrogea, caressée par le soleil, et nous répétons en nous-même ”La mer signifie le bonheur!”
De l’horizon, sous le ciel serein se renverse une montagne d’eau, en vagues éblouissants et nous écoutons leur frémissement, leur lutte/gémissement, combat rythmique, qui font semblant que la mer a un immense cœur, qui pulse vivement par son grand amour pour nous.
En son balancement, les vagues crient leur inquiétude, l’amour pour la terre ancestrale. Elles portent le chuchotement des amoureux, pour dire au monde entier que l’amour existe, un amour grand, beau, simple, vrai. Dans leur éternel renversement, les vagues, font s’écrouler les pâtés de sable, comme les vagues de notre vie.
Au loin, les bateaux blancs, dorment en rêvant les bords ensoleillés, pleins de mystère. Dans l’eau limpide, les pierres blanches envoient à la surface des formes dorées, comme dans un paradis retrouvé. Les méduses translucides emmènent leurs cloches, corolles éphémères du cycle de 1a vie marine.
La lumière de Dobrogea, plus profonde, plus chaude, plus pure, comme venue du paradis, nous fait sentir plus profondément le bonheur et la liberté, car ici, sur le littoral roumain, en contemplant l’azur infini et haut du ciel et l’infinité de l’eau, nous avons un puissant sentiment de la liberté.
Les dattiers sauvages laissent leurs arômes dans les vagues, étonnés par l’écroulement des vagues, qui luttent avec la terre. Une douce paix descend dans nos âmes. Qu’ils nous semblent inutiles toutes les démarches/luttes de notre être et les faits passés! Ici. on apprend que le triste passé n’a aucune importance, qu’aucune obsession ne doit assombrir la beautés des instants. Près de la mer, nous oublions même à penser, en faisant semblable que tout univers pense pour nous, en nous intégrant dans un tout unitaire. Nous nous réjouissons de pouvoir aspirer en nous ce spectacle sublime de la mer, que nous nous chargeons de ses énergies, que nous n’avons pas de vains désirs, que seulement l’instant présent a une résonance que rien ne peut égaler. Nous regardons l’angle aigu des cygnes blancs, qui volent tout près de nous, vers un lieu miraculeux, si cher pour eux, et le foudre argenté des oiseaux de la mer, dans le ciel éclatant.
Les cerfs-volant multicolores vibrent dans le haut du ciel. Les yeux regardent intensément les cascades blanches de l’écume qui se dresse et descend sur les rochers
Nous écoutons comment la mer crie son désespoir, comme une mariée, déprimée par la perte de son bien-aimé.
La mer devient l’amie de tous et l’air si doux, qui nous apporte, en se renversant sur les bords, nous fait sentir un autre rythme du spectacle de la vie. Nous lisons la joie sur le visage des enfants, en leur jeu avec la mer, nous comprenons qu’ils sont heureux, quand la mer s’approche, furieuse, et puis elle se retire en grand bruit, en son permanent mouvement, comme ensorcelée par l’esprit des eaux.
En nous une âme d’enfant fait l’apparition, qui vit la seconde heureuse de ce pays de l’enfance éternelle.
Il semble que Dieu, en sa bonté, a donné aux Roumains la mer, pour oublier de la sécheresse des plaines, de l’étouffement des villes, de la fièvre quotidienne d’une existence pessimiste.
Oui, la Mer c’est la fraîcheur bienfaisante et revigorante, c’est la lumière brillante et berceau de songes. Le rêve de chaque homme d’ être heureux, prend des ailes, près de la mer. Ici, on désire seulement l’amour, le bonheur. Ici toutes les ambitions humaines semblent s’estomper, car nous vivons tous dans un silence comme au commencement du monde, un silence de l’âme qui ne veut pas la peine des années de travail assidu, parce qu’ici nous trouvons des autres valeurs à la vie. Qu’on vit, qu’on se réjouie, qu’on respire, qu’on regarde intensément tout, voilà les verbes de notre vie au bord de la mer.
La paix des alentours apporte la paix intérieure et nous désirons rester toujours plus tranquilles, plus heureux, plus purs, plus vrais.

Prof. Ecaterina Chifu


SONET I
Ard doruri în mine, doruri de foc,
Gândesc la viaţa trecută, viitoare
Mă întreb mereu de ce al meu noroc
De-l am, prinde aripi spre alţii să zboare.

Iluzii ne facem mereu, tot mereu,
Credem că alţii ne iubesc, dar cât doare,
Când vedem a lor înstrăinare
Şi ce suferinţă adunam în sufletul greu.

Iubim cât trăim, căci inima noastră
Este floarea de vis, aşteptând să-nflorească,
Mereu mai tandră şi mai frumoasă,

Aşa este viaţa, cu doruri şi vise,
Cu înălţări şi căderi, iluzii pierdute,
Dar noi renăştem după orice eşec.

SONETUL II

Mulţimea pestriţă se veseleşte-n oraş
Între fericire şi iubire, nobilă misiune,
Eu caut un sens existenţei mele iarăşi
Uit ce necazuri au trecut peste mine.

Se frânge în mine sufletul mereu,
Prin dureri şi tristeţi ce m-apasă din greu,
Dar trec prin viaţă senină mereu,
Căci port în suflet pe Dumnezeu.

Iarba verde tremură sub trandafiri
Noi credem într-o eternă primăvară.
Sub cerul înalt peste grădini.

Ninge cu petale peste fiinţele noastre
Ne înfioară un nor sidefiu pe azur,
Şi sorbim infinitul cu sufletul pur.

SONETUL III

Apele cad în bazinele artezienelor,
Mi-e dor de atingerile mâinilor tale,
Iubirea mi-o iau din mângâierea lor
Vreau să-nţeleg de ce le iubesc, de ce le ador.

Nimeni nu poate să-mi dea tot ce-mi oferi tu,
Nimeni nu are atâta căldură în suflet,
Privesc munţii-nalţi să compar al meu dor
Ce vine din mine şi se-mplineşte în tine.

Mitica inimii mele este numai iubire,
Vibraţia sufletului tău este numai iubire,
Trăim şi iubim, sperând fericire.

Nu vrem tristeţe în inimile noastre,
Nu întuneric dorim, nici dezastre,
Ci armonie şi iubire sub blândele astre.

SONETUL IV

Am pus sufletul în palma iubitului…
El îmi spune: ”Mi-e dor de sufletul tău”
Îmi iau bucuria din ochii lui albaştri
Şi vreau să-nţeleg tot dorul său.

Am pus inima în inima iubitului
El îmi cere iarăşi inima mea
Dorul lui este un dor imens,
Este dorul din lumina infinitului.

Mi-e dor de cel drag în orice clipă,
Alerg să îl văd, să îl simt aproape,
Să îmi dea puterea din iubirea lui.

Eu cer doar răbdare, îndurare,
Din marele timp aş vrea să păstrez
Frumoasele clipe de iubire şi încântare.

SONETUL V

Mi-e dor de frumuseţea înalţilor munţi,
Aş vrea să pot păstra în amintire,
Lumina lor, sub razele lungi,
Când soarele se pierde-n asfinţire.

Mi-e dor de verdeaţa înalţilor munţi,
Căci acolo este o viaţă nesfârşită,
Brazii verzi îi fac mai semeţi,
Noi ne înfiorăm de-ale lor frumuseţi.

Să trăim în această dulce armonie
Este visul de veacuri al atâtor semeni.
Om şi natură-n uniţi în frăţie.

Dar prea rar ne este dat să ne bucurăm
De marea frumuseţea a munţilor.
Dar de-i vedem, aşa frumoşi, nicicând nu-i uităm.

Chifu Ecaterina









Chifu Ecaterina's Blog

Cărţi digitale de Ecaterina Chifu

Postat în Mai 6, 2016 la 8:35am 0 Comentarii

Editura Digitală din Bucureşti a lansat pe magazinele online următoarele cărţi:Emigranta, Felicia, Fiica unei mame-copil(romane), Reîntregirea sferei(teatru) şi Poeme(poezii în limba română).Autoaare:Ecaterina Chifu, pseudonim Speranţa. Sper că vor fi căutate de cei ce iubesc literatura.

LUI EMINESCU

Postat în Ianuarie 18, 2015 la 9:18pm 0 Comentarii

Ecaterina Chifu - Lui Eminescu



Eminescu june


OH! MOARTE, TU, CE CRUDĂ EŞTI!…
Continuare

DOR DE EMINESCU

Postat în Ianuarie 18, 2015 la 9:15pm 0 Comentarii

DOR DE MIHAI EMINESCU, GENIU UNIVERSAL

Autoare: Prof. Ecaterina Chifu

 

Cel ce avea chipul unui „înger frumos, pe fruntea căruia era scris semnul Dumnezeirii”, cel ce-a visat  „visul vieţii cel chimeric”, când viaţa îi părea „un basm pustiu şi urât”, cel care a revărsat  „gândirea-i fără margini peste marginile lumii”, semănând lumină din „tainica-i simţire”, cel care prin menirea de geniu n-a  fost fericit şi n-a putut „face…

Continuare

Publicarea a 2 cărţi

Postat în Ianuarie 30, 2014 la 2:43pm 0 Comentarii

La Centrul Cultural "Florica Cristoforeanu" din Râmnicu Sărat, autoarea Ecaterina Chifu a lansat cartea"Prin luminile din Ţara Lunaei" care pune în evidenţă frumuseţile , monumentele, fenomene unice în lume, tradfiţii, mituri şi legende din ţinutul Buzăului.

Romanul a fost foarte apreciat de membrii cenaclului "Al.Sihleanu" şi de invitaţi, el făcâd parte din proiectul "Literatură pentru tineret"  prin care s-au publicat cărţile:"Juranal de vacanţă"  Eu/Tu, o eternitate-Toi/Moi, une…

Continuare

Panou de comentarii (53 comentarii)

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

La 8:41pm on Decembrie 01, 2011, Mădălina Zete i-a dăruit utilizatorului Chifu Ecaterina un cadou...
Cadou
La multi ani Romania! La multi ani romani!!!:-) Mesajul meu-> http://cabina.protv.ro/de-ce-iubesc-romania/903
La 10:36pm on Noiembrie 18, 2011, Mădălina Zete i-a dăruit utilizatorului Chifu Ecaterina un cadou...
Cadou
Dragilor, iata ca a mai trecut o saptamana si intre timp a intrat postul Craciunului:-) (ce frumosss, ador iarna). Ce planuri aveti pentru acest sfarsit de saptamana??? Un week-end exceptional!!! :-)
La 8:15pm în Noiembrie 11, 2011, victoria preotesescu a spus...

multumesc doamna profesoara  pentru comentariu...

minunata pagina de profil.. frumoasa activitate...felicitari ,multa sanatate si mult succes!

La 1:32pm on Noiembrie 06, 2011, Mădălina Zete i-a dăruit utilizatorului Chifu Ecaterina un cadou...
Cadou
Salutare dragii mei prieteni virtuali !!! Mi-a fost dor de voi...ce mai faceti??? cum sunteti? Va pup si va doresc o duminica placuta!!! Promit sa ne auzim foarte curand! :-)
La 10:15pm în Iulie 24, 2011, Coroian (Gainaru) Alina Dana a spus...

Multumesc pentru prietenia pe retea si pentru atentia acordata, dar nu stiu daca poeziile mele se ridica la asteptari...

 

La 4:33pm în Iulie 24, 2011, veronica vartic a spus...
Multumesc , o zi buna  Ecaterina!
La 3:16pm în Iulie 24, 2011, Deaconu Marian a spus...

Multumesc frumos. O zi buna!

La 11:54am în Iunie 24, 2011, dumitru negoita a spus...

Luni, 20 iunie 2011 v-am trimis premiul Iorgu Cosma, prin poştă.

Vă rog, comfirmaţi-mi primirea.

Aleasă stimă,

d.k.n.

La 12:42pm în Mai 6, 2011, GABRIEL CRISTINEL a spus...
Cu drag!

Fişierele video ale lui Chifu Ecaterina

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

PollDaddy

 
 
 

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2019   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor