Sunt,deopotriva, fiica a Basarabiei(R.Moldova), Tinutului Herta (Ucraina) si Romaniei de azi, astfel: m-am nascut la Chetris (rn.Falesti, R.Moldova), dupa absolvirea facultatii de muzica "Alecu Russo" Balti, am activat la Herta (raion romanesc din Ucraina), reg.Cernauti si locuiesc in Romania in prezent. Ca profesoara si ziarista am avut si am ca prioritate intarirea schimburilor culturale intre comunitatile de romani de la Est si Vest de Prut.Ca poeta, compozitoare si interpreta de muzica populara m-am straduit sa contribui la conservarea limbii romane prin cantec si vers (mai ales creatiile proprii.Cateva din aceste creatii apar si pe internet pe blogul lui Ciprian Voloc, montajul realizat la Taranauca, Herta de catre cunoscutul ziarist si filozof din Iasi cu titlul "Si ei sunt romani!").Am reusit astfel sa editez 5 carti de versuri si cantece pentru romanii de pretutindeni, lansate atat in Bucuresti cat si la Herta sau Chetris.
Mă bucur nespus de aceasta inedită reîntîlnire. Sigur că nimic nu e întîmplător. Bunăoară, chiar alatăieri vorbeam despre tine (voi) cu bunul meu prieten, profesorul de chitară Constantin Mitulescu de la şcoala de arte (bănui că-l ştii din vremea cînd erai director) şî iată că aseară primesc acea scrisoroică de la voi pe „Reţeaua Literară”. Nu mai şţiam absolute nimic despre voi de ani buni (cîţi să fie oare?) şi, deci, surpriza a fost pe măsură. Iar telepatia a funcţionat încă o dată impecabil. M-a mirat faptul că soţia ta nu m-a recunoscut din fotografia de pe pagina mea din „Reţea”. Oare să mă fi schimbat io atît de mult? Tot ce se poate. Sînt nerăbdător să aflu ce-aţi mai făcut între timp. Mă bucur că Eugenia este bine şi continuă lupta cu „adversarul” ei. O ştiu pe Ligia, am cunoscut-o în casă la Nino în urmă cu mai mulţi ani şi te rog să-i transmiţi gîndurile mele bune. Trebuie să devenim prieteni pe reţea pentru putea folosi şi alte mijloace (uşor confidenţiale, nu la vedere) pentru a putea comunica, pentru că avem multe să ne spunem. Şi, de ce nu, să reluam – dacă va mai fi posibil, evident – colaborarea întreruptă cîndva… Pînă atunci vă îmbrăţişez şi vă doresc toate cele bune. Multă sănătate Eugeniei şi felicitări pentru volum…
Vă îmbrăţişez.
Bogdan
p.s. Dumnezeu să-i odihnească şi să-i ocrotească pe bunii noştri prieteni Nino şi Eugen!
Vă mulţumesc pentru rînduri şi gînduri. Dacă sînteţi soţia dlui col. (în rezervă) Alexandru Teodoreanu, vă rog să-i transmiteţi cele mai bune gînduri din parte-mi. Ne cunoaştem foarte bine, am colaborat o perioadă destul de lungă în Ploieşti, unde domnia-sa a fost cîţiva ani directorul Casei de Cultură a Municipiului. Cred că, de altfel, am avut plăcerea să vă cunosc şi pe dvs. Drept pentru care, vă rog să-i arătaţi soţului dvs fotografia de pe blogul meu şi veţi avea, în acest fel, posibilitatea să verificaţi spusele mele.
În filmuleţul postat de mine, Vladimir Bukovsky spune cu totul altceva decît la ce vă referiţi dvs în textul postat. Mi-ar plăcea să vă răspund puţin mai in extenso dar în mod privat.
Panou de comentarii (8 comentarii)
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !
Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria
Teo dragule,
Mă bucur nespus de aceasta inedită reîntîlnire. Sigur că nimic nu e întîmplător. Bunăoară, chiar alatăieri vorbeam despre tine (voi) cu bunul meu prieten, profesorul de chitară Constantin Mitulescu de la şcoala de arte (bănui că-l ştii din vremea cînd erai director) şî iată că aseară primesc acea scrisoroică de la voi pe „Reţeaua Literară”. Nu mai şţiam absolute nimic despre voi de ani buni (cîţi să fie oare?) şi, deci, surpriza a fost pe măsură. Iar telepatia a funcţionat încă o dată impecabil. M-a mirat faptul că soţia ta nu m-a recunoscut din fotografia de pe pagina mea din „Reţea”. Oare să mă fi schimbat io atît de mult? Tot ce se poate. Sînt nerăbdător să aflu ce-aţi mai făcut între timp. Mă bucur că Eugenia este bine şi continuă lupta cu „adversarul” ei. O ştiu pe Ligia, am cunoscut-o în casă la Nino în urmă cu mai mulţi ani şi te rog să-i transmiţi gîndurile mele bune. Trebuie să devenim prieteni pe reţea pentru putea folosi şi alte mijloace (uşor confidenţiale, nu la vedere) pentru a putea comunica, pentru că avem multe să ne spunem. Şi, de ce nu, să reluam – dacă va mai fi posibil, evident – colaborarea întreruptă cîndva… Pînă atunci vă îmbrăţişez şi vă doresc toate cele bune. Multă sănătate Eugeniei şi felicitări pentru volum…
Vă îmbrăţişez.
Bogdan
p.s. Dumnezeu să-i odihnească şi să-i ocrotească pe bunii noştri prieteni Nino şi Eugen!
Stimată doamnă,
Vă mulţumesc pentru rînduri şi gînduri. Dacă sînteţi soţia dlui col. (în rezervă) Alexandru Teodoreanu, vă rog să-i transmiteţi cele mai bune gînduri din parte-mi. Ne cunoaştem foarte bine, am colaborat o perioadă destul de lungă în Ploieşti, unde domnia-sa a fost cîţiva ani directorul Casei de Cultură a Municipiului. Cred că, de altfel, am avut plăcerea să vă cunosc şi pe dvs. Drept pentru care, vă rog să-i arătaţi soţului dvs fotografia de pe blogul meu şi veţi avea, în acest fel, posibilitatea să verificaţi spusele mele.
În filmuleţul postat de mine, Vladimir Bukovsky spune cu totul altceva decît la ce vă referiţi dvs în textul postat. Mi-ar plăcea să vă răspund puţin mai in extenso dar în mod privat.
Cu cele mai alese sentimente de consideraţie,
Bogdan Toma