Ciucescu Doru Viorel
  • Bacau
  • România
Partajare pe Facebook
Partajare

Cadouri primite

Cadou

Ciucescu Doru Viorel nu a primit niciun cadou încă

Dăruieşte un cadou

 

Ciucescu Doru Viorel

Informaţii pentru profil

Preocuparile tale artistice:
scriitor
Despre mine :
Am fost profesor universitar la Universitatea "Vasile Alecsandri" din Bacău. Am acordat asistenţă didactică în Algeria (trei ani) şi Maroc (cinci ani). Sunt membru al Uniunii Scriitorilor din România. De asemenea, sunt membru al Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova.
Website / Blog :
http://Carturaria.com

Fotografiile lui Ciucescu Doru Viorel

  • Adăugare fotografii
  • Vizualizează Tot

Ciucescu Doru Viorel's Blog

La statuia* lui George Bacovia, din Parcul Prefecturii, din Bacău (varianta 2)

Postat în Octombrie 4, 2016 la 3:00pm 0 Comentarii

Un nud statuar în burg,
Sub cer violet, de amurg,
Materia ascultând,
Străbunii trecând.

De aproape veghea un turn,
Vuet de iarmaroc diurn,
Vibraţii de nevrozat,
Lumea nu s-a schimbat.

În jur stăteau siluete,
Crengi negre şi plete,
Elevi citind asistenţei răzleţe
Din "solitarul pustiilor pieţe".

Doru Ciucescu

*Statuia a fost realizată de sculptorul Constantin Popovici şi dezvelită în toamna anului 1971, la Bacău, în cadrul festivităţilor prilejuite de împlinirea a 90 ani de la naşterea poetului.

America panglicilor cenuşii, un vis... românesc (1)*

Postat în Iunie 24, 2016 la 2:00pm 0 Comentarii

Constantin Brâncuşi în America,

toamna anului 1926, la vama din New York,

"Pasăre în văzduh", din 1926,

evaluată la… 60 de cenţi,

considerată… "ustensilă de bucătărie",

în prezent la Muzeul de Artă din Seattle,

Muzeul de Artă Modernă din New York

cu… 11 sculpturi, printre care… două

"Pasăre în văzduh", din 1928 şi din 1941,

Muzeul Regional de Artă din Los Angeles

cu… două "Pasăre în văzduh",

a doua din 1926 şi prima din 1927,

Muzeul şi Grădina de Sculptură Hirshhorn

din Washington cu "Muză dormind",

Muzeul de Artă din Philadelphia

cu "Torsul unui tânăr",

7 martie 1952, culturnici în număr de… 14,

printre care Mihail Sadoveanu şi Geo Bogza,

au respins moştenirea… gratuită, constituită

din… 200 de lucrări şi… atelierul din Paris,

făcută României de Constantin Brâncuşi,

un… "reprezentant al burgheziei decadente" 

         În peregrinările mele prin Statele Unite ale Americii am simţit o singură prezenţă spirituală românească, Constantin Brâncuşi, născut pe 19 februarie 1876, la Hobiţa, decedat pe 16 martie 1957, la Paris, plecat pe jos în Franţa, unde şi-a continuat studiile în arte frumoase şi a ajuns celebru în toată lumea.

          El a sosit pentru prima oară în Statele Unite ale Americii pe 12 martie 1914, cu ocazia deschiderii unei expoziţii personale la…

Continuare

"Carte Paris", 17-20 martie 2016, prima zi

Postat în Mai 23, 2016 la 4:34pm 0 Comentarii

           Salonul de carte din Paris, ediţia 2016, a venit cu o serie de schimbări din partea organizatorilor francezi, parcă mai mult de dragul schimbării. În primul rând, în loc de "Salon du livre de Paris", denumirea a devenit mai scurtă "Livre Paris" ("Carte Paris"). Apoi, în loc de intervalul joi – luni, programul a fost redus, ultima zi fiind duminică. De asemenea, profesioniştilor (editori, agenţi literari, distribuitori, vânzători de carte etc.) le-a fost dedicată ziua de 17 martie 2016, şi nu ultima, ca de obicei.

            Şi Institutul Cultural Român a adus unele noutăţi, în primul rând sloganul: "Trebuie să admitem de la Tzara,  noi toţi suntem un pic dada" ("On doit admettre de Tzara, nous sommes tous un peu dada"), marcând 100 de ani de la naşterea lui Tristan Tzara, cu numele adevărat Samuel Rosenstock (n.16 aprilie 1896, Moineşti – d. 25 decembrie 1963, Paris). Apoi, numărul scriitorilor invitaţi şi al dezbaterilor literare a fost mai mic ca, de exemplu, în ultimii trei ani, cu influenţă directă asupra efortului financiar, care, pentru închirierea standului K89, cu suprafaţa de 55 de metri pătraţi, şi alte cheltuieli (transport, cazare, diurnă etc.), "s-a ridicat la aproape 75.000 de euro", aşa cum a avut amabilitatea să mă informeze Bogdan Popescu, director al Centrului Naţional al Cărţii. 

            La standul României, foarte bine plasat, la o intersecţie de căi principale de acces, am văzut expuse mii de cărţi apărute sub egida a 30 de edituri din ţară ori străinătate, subvenţionate ori nu de Institutul Cultural Român, iar într-un spaţiu alăturat, dotat cu o masă şi un scaun, am fost întâmpinat de artistul plastic Cristian Todie, constănţean rezident la Paris, care, deosebit de amabil, mi-a arătat o carte circulară, unde paginile sunt prinse pe un tub vertical, fiecare pagină fiind îndoită de mai multe ori, ca un pliant. Inventatorul mi-a dictat următoarea prezentare:  "Este vorba de o carte spaţială, fără început şi…

Continuare

Şapte întrebări în oglindă la împlinirea vârstei de 70 de ani

Postat în Aprilie 30, 2016 la 7:30am 0 Comentarii

1. Întrebările se vor referi strict la activitatea de scriitor. Ce evenimente te-au marcat mult în scrierile tale?

D.C. Au fost numeroase. Pentru a nu deveni fastidios, menţionez doar pe cel mai vechi, petrecut în timpul liceului, când am fost gata-gata să fiu exmatriculat, deoarece am afirmat că regimul comunist este o închisoare. Până la urmă am primit doar vot de blam cu avertisment în cadrul Uniunii Tineretului Muncitoresc. În consecinţă, am scris o serie de cărţi profund anticomuniste: "Gulagul din umbra palmierulor" (Junimea, Iaşi, 2011, proză), "De-ale cărturăriei de odinioară" (Gunivas, Chişinău, 2012), "Bătrânul şi Cuba" (Rovimed, Bacău, 2014, proză), "Vietnam, mumia comunistă reîncarnată în dragon capitalist" (Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 2015, proză). Anticomunistă va fi şi următoarea mea carte, din care citez un paragraf: "De la 8.000 la 17.000 de victime politice, toţi intelectuali, cam aceasta este diferenţa dintre comunismul românesc, al dictaturii proletariatului, aliat cu ţărănimea muncitoare, şi varianta lui, dusă la extrem, comunismul cambodgian, al dictaturii analfabeţilor".

2. Care sunt caracteristicile prozei tale?

D.C. Proza  mea este subordonată devizei:  "Instruieşte şi delectează!" Nu sunt un poet rătăcit în proză. Evit preţiozităţile, care pot duce la confuzii. Grupul ţintă al scrierilor mele este constituit din cititorii dornici de un număr mare de informaţii, dar prezentate într-o formă cât mai atractivă. Ca o deformaţie profesională, de profesor universitar, fac apel frecvent la metoda didactică a conversaţiei euristice, introduc frecvent dialogul,  trialogul etc., metodă antică,  utilizată şi, de exemplu, de  titanul filosofiei din toate timpurile – Platon,  metodă care diminuează intervenţia auctorială, măreşte autenticitaea informaţiei şi, nu în ultimul rând, antrenează cititorul în a da răspunsuri.

3. Care sunt caracteristicile poeziei tale?

D.C. Poeziile…

Continuare

Florida, ţinut fascinant, dar prea plat, fără… a treia dimenisune

Postat în Februarie 21, 2016 la 10:30am 0 Comentarii

     În luna ianuarie a acestui an, eu am efectuat un circuit în Florida, în cadrul unei excursii organizate de o agenţie franceză de turism şi nu  una românească, motivul alegerii fiind preţul mai mic, chiar dacă am beneficiat de trei mese pe zi de tip bufet, şi nu doar de micul dejun.  Deh, capitalismul este de multe ori… original în ţara noastră.

     Florida, peninsulă, în principal, calcaroasă şi stat cu o suprafaţă de 170.451 de kilometri pătraţi, cu o bornă situată la 24o27’N , la Key West, cel mai sudic punct al părţii continentale a Statelor Unite ale Americii, este, indiferent de anotimp, cea mai atractivă destinaţie turistică pentru nord-americani, în special pentru… cei pensionari.

      În cadrul circuitului, eu am parcurs cu autocarul peste 3.000 de kilometri. Remarcabil mi s-a părut Laboratorul "Thomas Alva Edison", din Fort Myers, specializat în creşterea conţinutului de cauciuc în plantele indigene, care produc această substanţă. Prin analiza unui număr de 17.000 de mostre şi ca urmare a numeroase cercetări s-a ajuns la o varietate a plantei solidado, înaltă de 3,7 metri şi cu un conţinut de 12 procente de cauciuc. De exemplu, pneurile pentru automobilele "Ford", model T, au fost realizate din cauciucul obţinut din această plantă. De subliniat este şi faptul că Thomas Halva Edison, autorul a… 1093 de invenţii înregistrate în S.U.A. şi a… 2.332 de invenţii înregistrate în toată lumea, a fost un atât de bun prieten cu Henry Ford, fondatorul societăţii comerciale "Ford Motor Company", încât cei doi au devenit proprietari vecini ai reşedinţelor de iarnă din Fort Myers, ambele împreună cu laboratorul menţionat anterior fiind înglobate în obiectivul turistic, denumit din 2003 ca "Edison and Ford Winter Estates".  

     O altă amintire de excepţie din Florida am căpătat-o la Complexul de Vizitare al Centrului Spaţial "John Fritzgerald Kennedy", în cadrul căruia sunt expuse aproape toate realizările Administraţiei…

Continuare

Mâncătoarele de ruj de buze din Casablanca (36)

Postat în Ianuarie 10, 2016 la 6:09am 0 Comentarii

"Vaca"

 

          Cursul magistral de Metalurgie curgea lent, în ritm de dictare. Studenţii Şcolii Normale Superioare de Învăţământ Politehnic din Oran, în număr de câteva duzine, aruncau spre mine priviri  în care licărea un interes mai mare sau mai mic. Împrăştiaţi statistic aproape uniform în sala cu 100 de locuri, ei aveau în faţă câte o coală de hârtie, pe care pixurile lăsau urme subţiri, reprezentând litere, semne de punctuaţie sau linii, când nu erau…prinse între dinţi, puse după ureche, utilizate pe post de bigudiu, ţintuite între degete sau, pur şi simplu, aşezate pe mese.  Era o după-amiază de mai, când soarele pârjolea aproape în egală măsură atât fâşia litorală a Algeriei, cât şi deşertul Sahara, situat mai la sud, între care se găseşte doar lanţul munţilor Atlas. Perdelele din pânză subţire de culoare albastră reuşeau mai mult să coloreze  radiaţia solară, decât să-i reducă intensitatea. Prin ferestrele deschise pătrundea un aer încins, uscat, care dădea totuşi o senzaţie de răcoare, deoarece accelera procesul de evaporare a transpiraţiei. Treceam printre discipolii mei pentru a impulsiona luarea notiţelor de curs. Păşeam cu grijă ca să nu calc peste picioarele întinse, care ieşeau de sub mesele unora dintre ei. Uşoara mişcare a degetelor în sandale îmi indica faptul că posesorii acelor articole de încălţăminte erau relaxaţi, lipsiţi de complexe.

         - "Monsieur", vreţi să scrieţi pe tablă ultima frază? am auzit o voce, care a primit aprobarea întregii asistenţe prin limbaj non-verbal. 

         - "Bien sûr!" am reacţionat eu mulţumit că reuşisem să menţin trează atenţia auditoriului. Eram obişnuit cu astfel de intervenţii, deoarece studenţii mei nu cunoşteau foarte bine limba franceză. Procesul de arabizare, început la 2 iulie 1962, când a fost declarată independenţa Algeriei, ajunsese să-şi facă efectul; limba franceză nu a mai fost studiată în ciclul primar, ca o limbă…

Continuare

Mâncătoarele de ruj de buze din Casablanca (35)

Postat în Ianuarie 9, 2016 la 4:36am 0 Comentarii

Să nu furi!

 

          Când un arab îşi construieşte o casă, prima lui grijă este… de a împrejmui  terenul cu un zid de o grosime apreciabilă, mai înalt de statura unui om, a cărui suprafaţă superioară, plată şi orizontală, este acoperită cu… bucăţi de sticlă spartă prinse în mortar! Apoi, indiferent unde este amplasat edificiul, cel care are limba maternă identică cu aceea a personajelor principale din filmul "Ali Baba şi cei 40 de hoţi" are în vedere ca  principalul element ornamental obligatoriu să nu fie coloana, arcada în formă de potcoavă, peretele acoperit cu arabescuri, ci… grilajul metalic din dreptul ferestrelor, care constituie o variantă modernă a grilajului din zidărie, cunoscut de români mai mult din filmele cu haremuri.

          Despre Casablanca, fiind un oraş cosmopolit, unde arhitectura arabă se îmbină armonios sau ca nuca în perete cu aceea a statelor civilizate, care au avut vremelnic baze militare pe teritoriul Marocului, s-ar putea crede că prezintă o proporţie mai scăzută de ferestre zăbrelite. Din contra, în capitala economică a Marocului există o diversitate infinită de grilaje metalice.

          Mă aflam în zona industrială din Casablanca, situată în fâşia litorală dinspre  Rabat, unde îndrumam practica de producţie a studenţilor de la Institutul Industrial Superior. Tocmai ieşisem dintr-o uzină care producea semifabricate laminate şi mă îndreptam spre o fabrică de şuruburi amplasată în vecinătate. Era o amiază de iunie, cu cer senin, când razele soarelui devin  şuvoaie de foc. Briza fierbinte dinspre uscat mărea senzaţia de disconfort termic. Aerul vibra şi atenua liniile de contur. La orizont, prin pâcla albicioasă formată de vaporii de apă se întrezărea albastrul oceanului Atlantic. În urechi îmi intrau nepoftite păcănituri, pârâituri, trosnituri, pocnituri, scârţîituri, fâsâituri, care au încetat brusc când sunetul prelung şi reunit al sirenelor din mai multe întreprinderi a dat…

Continuare

Mâncătoarele de ruj de buze din Casablanca (34)

Postat în Ianuarie 8, 2016 la 8:00am 0 Comentarii

Vremea este schimbătoare ca… femeia

 

        Dacă spuneţi unui arab sau unui grup de arabi în limba filosofului Abu al Ualid Ibn Rachid, cunoscut sub numele latinizat de Averroes,    propoziţia simplă "Al jau muţaqalib bhal… imraa" (n.a. Vremea este schimbătoare ca… femeia), veţi reuşi să smulgeţi un zâmbet aprobator, chiar dacă până atunci eraţi în contradicţie de opinii, şi veţi fi considerat pentru totdeauna un om spiritual, un membru cu drepturi depline al… taberei bărbaţilor.

          Această propoziţie, pe care mai în glumă mai în serios o consider drept o modestă contribuţie personală adusă îmbogăţirii fondului de expresii al limbii arabe, am utilizat-o cu succes în numeroase ocazii pentru a începe o discuţie sau de a-i schimba subiectul.     

          Într-o seară de martie, când la Marrakech temperatura atinge valorile unei veri obişnuite din Bucureşti, mă aflam pe terasa restaurantului "Renaissance" (n.a. Renaşterea), situat la etajul al VII-lea al unui bloc comercial din noul şi modernul cartier Gheliz, unde prietenul meu marocan Sadec (n.a. Prieten) Maghribi (n.a. Marocanul) mă invitase la un pahar de bere. De acolo  aveam perspectiva întregului oraş, ca un operator din turnul de control, care urmăreşte pista unui aeroport. Discul soarelui dispărea rapid după capătul sud-vestic al crestelor înzăpezite ale munţilor Atlasul Înalt, care se zăreau la aproximativ 40 de kilometri depărtare, ca franjurii unei aurore boreale, lungi cât ţine orizontul sudic, făcând să se modifice brusc bilanţul termic şi să ne împresoare o răcoare alpină. La est se înălţa silueta suplă a minaretului moscheii Cutubia, construit în secolul al XII-lea, concomitent cu cel al moscheii Giralda din Sevillia şi al moscheii Hassan din Rabat, în spatele căruia se găsea un fundal galben, al nisipului adus peste munţi de departe, din deşertul Sahara, iar la vest distingeam acel edificiu ciudat, denumit Al Manara (n.a. Farul), care…

Continuare

Mâncătoarele de ruj de buze din Casablanca (33)

Postat în Ianuarie 7, 2016 la 9:10am 0 Comentarii

Curentul Canarelor

 

       Într-o amiază de sfârşit de iulie, plaja din Essaouira, localitate situată pe ţărmul oceanului Atlantic la paralela 31, avea un nisip fin, curat, îmbietor, dar era animată doar de…pescăruşi! Intrigat, m-am descălţat, am ieşit de pe bulevardul Muhammad V şi cu sandalele în mână am străbătut aproximativ 50 de metri, după care am intrat cu picioarele în apă. Atunci am avut senzaţia că am nimerit într-o… frapieră, ca românii excentrici, care îşi petrec sărbătorile de iarnă la… Mamaia. Intrasem în apă până la glezne, dar am ieşit imediat. Făcusem cunoştinţă nemijlocită cu răceala curentului Canarelor!…

         Puţin mai târziu reveneam pe bulevardul Muhammad V, lung de aproximativ trei kilometri, care mărginea ţărmul arcuit al golfului, la al cărui capăt nordic, pe un promontoriu în formă de triunghi, se găseau înşirate - într-un decor de Ev mediu -  "masra" (n.a. portul), "casbah" (n.a. fortăreaţa), "madina" (n.a. oraşul vechi arab), "mallah" (n.a. oraşul vechi evreiesc). M-am apropiat de această zonă pitorească şi am observat că în port se desfăşurau trei activităţi principale: se descărca peşte proaspăt, se construiau nave pescăreşti din lemn şi se servea masa. Cohorte de turişti intrau pe la poarta denumită "Douane" (n.a. vamă), treceau printre ambarcaţiunile în construcţie şi se îndreptau spre digul sudic, unde erau amplasate zeci de mese prevăzute cu umbrele de soare. M-am hotărât să îi imit şi am ajuns să iau loc lângă un domn bărbos, fumător de pipă, îmbrăcat într-un tricou de marinar. Am aflat că îl cheamă Sahir (n.a. Vigilent) Assaiiad (n.a. Pescarul) şi că lucrează ca cercetător ştiinţific la Institutul de Cercetări Piscicole din Casablanca. În larg, la o depărtare de cel mult un kilometru, se zărea o insuliţă stâncoasă, înconjurată de oceanul  devenit de culoare…albă cu mici pete albastre datorită zecilor de mii de pescăruşi, care pluteau în căutarea unei prăzi. Aerul era străbătut de…

Continuare

Mâncătoarele de ruj de buze din Casablanca (32)

Postat în Ianuarie 6, 2016 la 8:31am 0 Comentarii

Izvorul cu anghile

         "Apa, în general, şi apa potabilă, în special, este o problemă care i-a frământat, şi frământă şi îi va frământa mai mult sau mai puţin pe oameni în funcţie de mai mulţi factori, dintre care poziţia geografică are o importanţă primordială". Acestea au fost vorbele cam alambicate rostite de "monsieur" Raşid Firduasi, vecinul meu, în timp ce a executat cu mişcări lente şi oarecare mândrie un ritual de preparare a infuziei de ceai de mentă pe care îl redau în continuare: într-un ceanic de un litru, umplut cu frunze proaspete de mentă şi cu 12 cubuleţe de zahăr, el a turnat apă fierbinte dintr-un vas ţinut cu braţul ridicat deasupra capului, fără ca vreo picătură să cadă alături. Apoi a turnat ceai în paharul lui, ţinând ceanicul la aceeaşi mare distanţă. A luat paharul lui şi i-a turnat conţinutul înapoi în ceainic de la înălţimea pe care i-o permitea braţul. A repetat ultimele două operaţii de trei ori şi apoi a umplut succesiv paharul meu şi al lui.

       Mă aflam cu "monsieur" Raşid într-o cafenea situată la intersecţia bulevardelor Muhammad V şi Hassan II, unde ne refugiasem pentru a scăpa de arşiţa după-amiezii unei zile de iulie. De acolo aveam o vedere largă a pieţei Muhammad V, care constituie un fel de frontieră între Madina al Qadima şi restul construcţiilor moderne din jur. În faţă vedeam hotelul de patru stele şi opt etaje "Hyatt Regency", care ascundea aglomerarea de clădiri vetuste din Oraşul Vechi. Singurul element de vegetaţie în acest amestec de beton şi asfalt era format dintr-o pereche de palmieri, care străjuiau intrarea în hotel. Aerul vibra şi distorsiona conturul peisajului ceea ce făcea să se mărească senzaţia de disconfort termic. „Gata, acum poţi să bei ceai pregătit după obiceiul berberilor din Sudul marocan”, m-a invitat "said" Raşid.

        - Da, este foarte dulce şi relaxant în acelaşi timp, am spus eu, după ce am sorbit cu prudenţă…

Continuare

Panou de comentarii

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

  • Încă nu sunt comentarii !

PollDaddy

 
 
 

© 2018   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor