Cristi Giambasu
  • Bucuresti
  • România
Partajare pe Facebook
Partajare

Cristi Giambasu's Prieteni

  • Balanescu Crizantema Maria
  • Gianni Truvianni
  • Andreea Rau
  • Ottilia Ardeleanu
  • raluca sandor (gorcea)
  • Tatiana Cosmescu
  • ZINCA MARIUS IULIAN
  • Reteaua literara
  • Cristina Nemerovschi
  • Virgil Diaconu
  • Ioana Dumitrachescu
  • Lucretia Berzintu
  • Adrian G. Sahlean
  • Constantin Grecu
  • sorin despoT

Cadouri primite (6)

De la Florina Marin De la george georgescu De la Lucretia Berzintu De la george georgescu
 

Literatura viitorului, noul curent literar

Informaţii pentru profil

Preocuparile tale artistice:
scriitor, dramaturg, interesat de cultura, pasionat de lectura, artist
Despre mine :
Scriu, deci exist.
Website / Blog :
http://epiteteleiubirii.blogspot.com

EPITETELE IUBIRII - Primul Epitet "Bivolul Îndrăgostit" (parabolă)

 

     Într-o junglă din centrul Pământului era odată un bivol tânăr. În timp ce alţi bivoli îşi petreceau vremea muncind de dimineaţa până seara, iar noaptea se înplimbau cu femelele, junele nostru era visător şi romantic. Idealul său în viaţă era să îşi găsească o singură femelă, pe care s-o iubească blană şi suflet.    

     Adesea amicii lui din ogradă glumeau pe seama lui, spunându-i:

     ,,Mu!-ită-te la oile din pădurea învecinată, ce lână albă au… şi ce mai copite! Iar când merg adori să le vezi mişcându-şi codiţa. Sau poate eşti mai rebel de fel, plăcându-ţi vacile de la ferma umană.’’

     Au zis câţiva râzând. Un alt bivol adăugă:

     ,,Lăsaţi-l, că lui îi plac iezii!’’

     Toţi boii au izbucnit în râs.

     ,,Vreau să fiu cu celebra oaie cu lână de aur.’’

     Când au auzit una ca asta, au început şi mai tare să râdă.

     ,,Nu există oaie cu lână de aur. Este doar o legendă pentru îmblânzit caprele.’’

     Tânărul s-a supărat şi a mers mai departe cu gândul de a paşte lumea în lung şi-n lat ca să-şi găsească oaia mult visată.

     La scurt timp după aceea, un taur bine hrănit vine şi îl vede pe bivol singur.

     ,,De ce stai încornorat?’’

     ,,Vreau să fiu cu oaia, a cărei lână este din aur, dar colegii de breaslă se bucură să aibe cât mai multe oi cu putinţă, o turmă întreagă.’’

     ,,N-am văzut niciodată o oaie galbenă. În lumea în care trăim ori eşti alb, ori eşti negru, dar dacă vrei să fii de altă culoare, trebuie să te iei în coarne cu ceilalţi. Însă un taur adevărat îi ascultă şi pe restul din junglă. Înţelepciunea vine din ceea ce mugeţi.’’

     Bivolul nostru se lumină de fericire. Ştia că un adevărat bivol este special pentru ceea ce-i în interior mai mult decât ce-i în exterior, însă trebuie îngrijit şi aspectul fizic. Aşa că îşi ridică sus coarnele, îi mulţumeşte taurului şi a doua zi pleacă să cutreiere restul junglei. Cu o seară înainte de aventură se hrăneşte foarte bine cu iarba din jur.

     A doua zi dimineaţa, eroul merge să audă discuţiile celorlalte animale din preajmă. Pădurea era însă plină de animale diferite. Un elefant îl întreabă:

     ,,Pentru ce ai venit aici? Dacă vrei să te servesc cu ceva, te voi ajuta cu mare plăcere.’’

     ,,Vreau să fiu un cuplu unit alături de oaia a cărei lână este din aur. Ştii unde locuieşte ca să-i fac curte?’’

     ,,Oaia cu lână de aur e o legendă, însă pot să-ţi spun că n-am văzut-o niciodată în această pădure. Dacă vrei să fii o parte din sufletul ei, este de ajuns s-o simţi în tine, ca s-o găseşti.’’

     ,,Care este următoarea pădure? Poate acolo sălăşluieşte?’’

     N-a terminat autorul de pus bine semnul întrebării, că elefantul zise:

     ,,Tinere, îţi recomand să nu pleci de aici, fiindcă dincolo de cascadă sunt oamenii. Aceştia şi-au creat o pasiune de a ucide animale, iar un flăcău chipeş ca tine este o pradă uşoară.’’

     Bivolul luă iarba în dinţi,… o mestecă, iar după ce o înghiţi, îi zice elefantului:

     ,,Ai grijă de tine, bătrânule animal! Mă duc s-o caut şi mai mult.’’

     ,,Ţine minte: când o vei găsi, să-i vorbeşti din suflet, iară nu din creier.’’

     ,,Am să ţin minte, îmi voi aminti mereu de tine.’’   

     Când soarele a răsărit a doua zi, a ajuns într-o pădure foarte mică din apropierea unui sat locuit de oameni. În suflet şi prin gânduri iubirea îl măcina, dar curajul îi acoperea trupul cu un iz de prudenţă. Pădurea era aproape goală, iar locuitorii din vecinătate erau bogaţi, uniţi, dar malefici. Dragostea este sentimentul cel mai pozitiv.

     În momentul când a ieşit dincolo de seria de pomi, razele soarelui i-au străpuns puternic privirea, clipind cu ochii aproape stinşi. Totul până când şi-a revenit, văzând clar realitatea. În jurul său era doar aur şi argint, case înalte pe care unii oameni le numesc blocuri, alţii vile. În ograda lui circulau sub titulatura de colibe, dar unele erau părăsite; în schimb acestea erau foarte aglomerate. Oamenii poartă aici numele de cetăţeni sau locuitori, iar satul lor cel mare se cheamă oraş.

     Localnicii se fereau de el, cât despre animalele lor , bivolul nu le mai văzuse până acum. În acest loc nu există câmpie plantată cu iarbă peste tot, ci un drum plat numit asfalt. Prin junglă circulau mituri, cum că oamenii arătau altfel. Aceştia umblă cu haine scumpe şi poartă în labe copite sau pantofi, fiind bipezi. Şi totuşi erau cu toţii diferiţi, de clase diferite, având acelaşi regn.

     ,,Prindeţi fiara!’’, strigă un poliţist de circulaţie spre nişte jandarmi.   

     Bivolul îşi încruntă privirea spre aceşti oameni. Deşi venise cu gânduri bune, era privit cu frică şi îngrijorare încă de când a pus prima copită. Deodată o ceaţă îl înconjoară până când adormi.

     În momentul când se trezi, era derutat, dar şi încântat. A văzut că era înconjurat de bare din aur, ca şi restul animalelor venite din alte jungle. Prezenţa aurului îi conferi încredere mare în sursele proprii şi, mai ales, faptul că se apropie de oaia cu lână aceaşi ca barele.

     ,,De ce zâmbeşti?’’, întreabă leul.

     ,,Fiindcă aceste bare din aur, ca şi casele sau blocurile din zonă, mă apropie de oaia cu lână din aur…’’

     Toate animalele din jur încep a râde.

     ,,Într-adevăr, chiar şi eu sunt din aur.’’, spune papagalul galben.

     ,,Sau poate umbli cu cioara vopsită.’’, îi răspunde pe acelaşi ton corbul.

     ,,De ce râdeţi de mine?’’

     ,,Eşti naiv. Parcă n-ai fi venit ca noi din junglă.’’, încearcă să-l lămurească o maimuţă. ,,Adevărul e că adevărata sălbăticie este cea umană, nu cea animal.’’

     ,,Nu vedeţi frumuseţea acestui metal preţios?’’, zise bivolul.

     ,,Vedem pe bară fier vopsit cu galben, cu aceeaşi cromatică acoperind şi clădirile. Vopsea. Oile sunt la ţară, iar lâna lor nu-i din aur. Oamenii îşi fac veste sau bluze cu mânecă lungă din exterior.’’, îl dumereşte leul în continuare.

     ,,Vreţi să spuneţi câ suntem prinşi?’’

     ,,După gratile circului.’’, un alt animal grăi.

     ,,De ce?’’

     ,,De dragul distracţiei.’’, răspunde un cimpanzeu.

     ,,Ce se întâmplă dacă nu-i distrezi?’’, continuă să-i întrebe bivolul.

     ,,Cum?’’, tresar cu toţii speriaţi.

     Un raton schimbă atmosfera odată ce îi avertizează că vine stăpânul. Acesta face prezenţa într-o agendă. Când ajunge la tânărul bivol, se uită şi îi spune:

     ,,Eşti un animal foarte atrăgător. Perfect pentru show. Dacă vei asculta, o să vezi aurul în faţa ta.’’

     ,,Aur? Oaia cu lână de…?’’

     ,,Nuuu!!’’, strigă o parte din animalele prezente.

     ,,Aurul acela nu-ţi aduce fericirea!’’, îl sfătuieşte în strigăt leul cel prudent.

     ,,Muu!!!’’, îi răspunde.

     ,,Ai încredere în mine. Tot ce trebuie să faci este să accepţi să fii… îmblânzit de noi. Gândeşte-te la faptul că toţi oamenii naivi te vor venera. Ia-ne ca pe fraţii tăi, la urma urmei îţi vom oferi absolut tot ce vrei.’’

     ,,Şi oaia cu lână de aur?’’

     ,,Şantaj!’’, urlă corbul fără oprire.

     ,,Mu!’’

     ,,De ce nu? Este ocazia vieţii tale. Dacă o ratezi eşti cel mai mare b…’’

     ,,Mu!’’, pe acelaşi ton îndepărtându-se de om.

     ,,Fie. Preferi să trăieşti o viaţă de animal.’’, terminând de spus ceea ce a vrut, îl închide la loc indiferent.

     După plecarea stăpânului, bivolul stă îngândurat cu privirea spre cer. Restul animalelor îl felicită. Leul îi zice:

     ,,În urmă cu sute de ani se spune că un leu a fost ales. Urla de fericire în societate. Unele biserici evreieşti l-au sculptat lângă Biblie. Când s-au plictisit de prezenţa lui, a sfârşit ars pe rug. În final a ajuns monedă naţională.’’

     ,,Leul? Celebrul leu?’’

     ,,Ştii doar spectacolul din circ. Ura, batjocora, moartea sunt doar trei din machiavelismele de… dincole de…’’

     ,,De… bare?’’

     ,,Exact.’’, afirmă papagalul.

     Bivolul tresare cu o idee:

     ,,De ce nu evadăm? Să ne eliberăm?’’

     ,,De ce crezi că ai fost ales?’’, pune retoric întrebarea ratonul.

     Îngrijorat, bivolul cel tânăr rupe graniţele, folosindu-şi coarnele. Merge cu un scop menit să-l obţină. Pe seară ajunge să hotărască în a se adăposti într-altă pădure. Se gândea la ce va urma.

     În timp ce se recreie la umbra unui copac, deodată în cap i-a căzut o ghindă. Se uită sus, dar nu vede pe nimeni, aşa că bănuieşte că ar putea fi dintr-o creangă. Peste alte două minute iar îi cade o ghindă şi iar nu observă nimic sus. A treia oară îi cade o castană, însă aude un zgomot în preajmă. Bivolul se uită atent în jur, apoi zice:

     ,,Oricine ai fii, arată-te până nu te prind.’’

     O altă castană e azvârlită în el, iar tânărul este aproape sigur că cineva îl atacă. Dar cine? Nu termină bine de pus întrebarea în minte, că un animăluţ sare pe spate.

     ,,Te-am prins încornatule!’’

     ,,Cine eşti? Ce vrei de la mine?’’

     ,,Nu te preface! Ştiu exact cine eşti.’’

     ,,Cine crezi că sunt?’’

     ,,Încornatul de ţap.’’

     ,,Ţap? Ce este un ţap?’’

     Veveriţa urcă pe căpăţâna bivolului şi cu capul în jos, privirea ochi în ochi, îl întreabă:

     ,,Chiar nu ştii ce este acela un ţap?’’

     ,,Mu.’’

     ,,De unde vii?’’

     ,,De la un circ…’’

     ,,Aha! Prin urmare minţi!’’

     ,,Nu ştiu ce eşti şi ce ai cu mine? Dacă ai vorbi civilizat poate am coopera.’’

     ,,Nu cooperez cu trădătorii mincinoşi!’’

     ,,Ce ţi-a făcut ţapul?’’

     ,,Aveai coarnele mai mari ultima dată. Vrei să mă muţi iar din pom în pom?’’

     ,,Mu vreau să te mut!’’

     ,,Sunt un bivol…’’

     ,,Bivol?’’

     ,,Da, şi mă numesc Cris…’’, îi spune tânărul.

     ,,Bivolul Chris.’’

     ,,Ce este acela un ţap?’’, îl întreabă curios.

     ,,Ţapul este animalul cel mai malefic. El este întruchiparea răului. Te-ai născut sau te-au ales ei să fii bivol?’’

     ,,Ce întrebare este aceasta? M-am născut, normal.’’

     ,,Lucrurile nu mai sunt atât de normale pe cât par.’’

     ,,Cine eşti tu?’’

     ,,Sunt El Veveriţă, eroul acetei păduri.’’

     ,,Pe cine salvezi? Pădurea este pustie.’’

     ,,Pustiu este sufletul tău. Natura este în viaţă.’’, spune prudent veveriţa.

     ,,Ce rele a făcut ţapul?’’

     ,,Ţapul comandă oamenilor să defrişeze brazii, toate coniferele. Ghindele sunt hrana mea, iar ei mi-o elimină. În locul pomilor îşi construiesc case peste case. Natura devine un mijloc de exploatare.’’

     ,,Cum o putem salva?’’

     ,,Doar dacă ne unim forţele pozitive spre binele umanităţii.’’

     ,,Umanităţii? Vrei să zici…’’

     ,,Umanitate, acesta este cuvântul pe care am vrut să-l rostesc. Omul s-a născut în natură, fiind fiinţa cea mai inteligentă din Univers. El este o parte din noi – unii vor răul, alţii vor binele. Cu cât sunt mai mulţi oameni buni, cu atât natura umană este mai protejată. Trebuie ca, în final, binele să învingă răul. Armonia animală va trăi în echilibru perfect, când armonia umană va fii… curată sufleteşte.’’

     ,,Şi eu sau tu cum putem reuşi să obţinem curăţenia sufletească?’’

     ,,Mâine dimineaţă te voi îndruma spre câştigul acesta. Tot atunci vei afla şi cum să-ţi găseşti iubita mult visată.’’

     ,,Da? Chiar ştii?’’, îl întreabă ca şi cum se miră de unde şi-a dat seama la ce gândeşte sufletul.

     ,,Somn uşor.’’

     ,,Somn uşor şi ţie.’’  

     A doua zi dimineaţa, veveriţa îşi deschide ochii înainte de răsăritul soarelui. Sare silenţios din pom în pom. În limbajul său, cu cât sari mai repede, fără vreun sunet, cu atât eşti mai pregătit spiritual. Veveriţele înţeleg cel mai bine arta mişcării.

     O oră mai târziu, colegul său de culcuş îl vizionează de abia trezindu-se.

     ,,Ce faci?’’

     ,,Priveşte şi meditează.’’

     ,,De abia te văd.’’

     ,,Mă vezi? Cu cât eşti mai discret, cu atât femelele te vor aprecia pentru stilul şi eleganţa mişcărilor.’’

     ,,Vrei să spui, să mă urc în brad, apoi să ţopăi de colo până dincolo?’’

     ,,Vreau să te învăţ să mergi silenţios.’’

     ,,Dar ştiu să merg.’’

     ,,Dar este un cuvânt ce însoţeşte o opinie contradictorie interlocutorului tău. Să nu negi niciodată modul de gândire a ei.’’

     ,,Da. Are mereu dreptate.’’

     ,,Ce vreau să-ţi zic e că are dreptate în totalitate sau are dreptate parţial (aici apare replica ta la a ei). La da-ul parţial intervi calm cu o sugestie sau sfat.’’

     ,,Fie.’’

     ,,Coarnele te încăpăţânează. Lustruieşte-le!’’

     ,,Cum se lustruieşte…?’’, continuă să asculte perseverent bivolul.

     ,,Trebuie să deţii foarte bine baza sau suprafaţa de jos, apoi urci tot mai sus până la vârf. Natura evoluează pe zi ce trece, asemeni nouă.’’

     ,,Adică întâi să învăţ să merg discret, după care lustruim restul corpului. Aidoma puilor: întâi văd, apoi se hrănesc, ca primul pas să fie cel fundamental. Mu… lţumesc.’’, afirmă dumerit bivolul.

     ,,Cu plăcere. Începem?’’, întreabă ferm veveriţa.’’

     ,,Începem acum.’’

     Când micuţul animal a dat startul, ambii au luat-o la fugă – unul pe sus, altul pe jos.

     ,,Să-mi spui, când ai obosit.’’, vorbeşte veveriţa printre crengi.

     ,,De ce? Vrei să te odihneşti de pe acum?’’, îi zâmbeşte bivolul cu afirmaţia sa.

     Astfel, au alergat cei doi spre deal, spre soare, spre alte culmi, iar când au sosit la munte, veveriţa îi grăi:

     ,,Aici fiecare pas prinde un nou ecou. Vom lăsa un sunet aparte tonalităţii terestre.’’

     Bivolul stimulă fiecare cuvânt primit, ca un sortiment oferit cadou. Perlele înţelepciunii doar lui în dar îi sunt date.

     ,,Te-ai descurcat excelent patrupedule.’’

     ,,Mulţumesc, codiţă pufoasă.’’

     ,,E rândul să înveţi să păşeşti cu stil, simte oricare labă cum atinge solul.’’

     ,,Simt copitele cum ating solul.’’

     ,,Eleganţa este un munte în mişcare.’’

     ,,Pe tine chiar te cheamă El Veveriţă?’’

     ,,Fiindcă sunt cel mai rapid mamifer din junglă.’’

     ,,De când te antrenezi?’’

     ,,De o viaţă. Fiecare secundă este o dezlegare a misterului universal.’’

     ,,Grozav.’’

     La munte soarele apune pe cerul parţial stins.

     ,,Somn uşor.’’

     ,,Somn uşor şi ţie.’’

     A treia zi bivolul Chris se văzu la prima oră a dimineţii într-o peşteră pustie în capătul căreia se află lumina şi veveriţa.

     ,,De ce stai într-o labă.’’

     ,,Puiul, după ce se naşte, învaţă să-şi ia zborul. Un nou cuib îl aşteaptă.’’

     ,,Doar ştii că am copite.’’

     ,,Învaţă să stai cât mai mult pe copitele posterioare.’’

     Chris îşi înalţă copitele anterioare şi pentru câteva minute reuşi.

     ,,Exersează până vei reuşi să depăşeşti o jumătate de oră. Atunci eşti gata de joc. Zilnic până vei obţine nivelul maxim.’’

     ,,Unde te duci?’’

     ,,După hrană. Aseară am decis cât de important este să fii biped.’’

     ,,Să fiu biped ca un om?’’

     ,,Ai inteligenţa unui om.’’

     ,,Sunt un bivol, care are un creier de om, deci sunt precum un zeu pe Pământ.’’

     ,,Încă două lucruri ai nevoie să cunoşti. Primul – inteligenţa este atât în creier, cât şi dincolo de el. Al doilea – ca fiinţă eşti pururea umilă faţă de Dumnezeu.’’

     El Veveriţă îl lasă să mediteze şi să muncească, în timp ce se duce să captureze hrana. În ochii lui Chris vezi imaginea succesului ca şi obţinută. Tot ceea ce face este cu pasiune, căci iubirea pentru oaia cu lână de aur e o comoară inestimabilă în suflet. Trăieşte, în ultimul timp, un prezent continuu. Auzise de mic de la mama lui că realitatea trebuie văzută în momentul privirii. Deşi este un bivol, e autodidact precum un taur:  raţionează ca un taur, simte ca un taur, se poartă ca un taur.

     Seara târziu a venit veveriţa înapoi la muntele ales obosit. Hrana era de patru sau chiar de cinci ori mai mare decât el. Din cinci în cinci secunde se oprea, mai mergea, se oprea, mai mergea. Bivolul contempla atmosfera în două copite. Aproape că nu l-a simţit pe Veveriţă, când a apărut.

     ,,Pot să te ajut?’’, spune animalul cel mare, mergând ca un om.

     ,,Stai în patru copite până nu te vede cineva.’’, îi zice speriat micuţul.

     ,,S-a întâmplat ceva rău în drum spre hrană?’’

     ,,Chris, dacă un câine ar învăţa să miaune, ce ar face printre o haită de câini: ar mieuna sau ar lătra?’’

     ,,Ar mieuna.’’, replică râzând.

     ,,Dacă acelaşi câine ar fi cu stăpânul său şi ar fii nevoit să păzească o turmă de oi… ce ar face dacă un lup feroce, ar veni spre turmă?’’

     ,,Depinde.’’

     ,,Depinde de ce?’’

     ,,Depinde dacă în turma de oi se află sau nu şi una cu lână de aur. Dacă da, ar lătra, dacă nu, ar mieuna.’’

     ,,Ar mieuna şi apoi poate să plece liniştit, că turma e sub controlul ciobanului. Ai un sofism cu totul stupid!’’, strigă El Veveriţă.

     ,,Dar…’’

     ,,Somn uşor.’’, îi spune spre culcuş. ,,Am mâncat la vânătoare.’’

     Bivolul în scurt timp realiză ce încerca să-i transmită prietenul său, motiv pentru care revine în patru copite. Tace pentru zece minute. Ia mâncarea în spate, ducând-o în peşteră. Sosit la adăpost o împarte jumate, jumate cu celălalt. El Veveriţă se prefăcu, în clipa intrării lui Chris, că doarme. Tânărul gustă o parte, restul o păstrează pentru următoarea zi. Puţin până să adoarmă, se uită spre cer şi se rugă:

     ,,Tatăl nostru, care eşti în ceruri, sfiinţească-se numele lui Chris şi al lui El Veveriţă, fie Împărăţia Ta, facă-se voia Ta, precum în cer, aşa şi pe Pământ. Hrana noastră cea de toate zilele, dă-ne-o nouă astăzi şi ne iartă nouă greşelile noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor noştri. Nu ne duce pe noi în ispita fermelor păgâne şi ne izbăveşte de oamenii cei răi. Amin.’’    

     Dintr-un ochi lui Veveriţă îi curge o lacrimă spre sol.

     În acea noapte, Chris a avut un vis aparte. Visul înfăţişă, că junele s-ar afla pe o câmpie lungă, în capătul căreia există o turmă de oi păzită de un balaur mare şi rău. Câmpia purta numele, cum însăşi o plăcuţă arăta, de Argo. Când balaurul îl zări, mormăi că este imposibil să treacă de el, absolut nimeni n-a reuşit să-l ucidă. Prin intermediul cuvintelor poetic de magice, bivolul îl îmblânzeşte pe monstru. Uimit de talent, asemeni unui scriitor de capodopera sa, dragonul îl lasă să ia oricare oaie şi-o doreşte. Erau milioane, poate chiar miliarde, de oi adunate în turmă, una mai frumoasă ca cealaltă. Erau oi albe, negre, altele chiar gri, fiecare implorând să fie luată. Chris ştia pentru ce a venit, iar când a dat de oaia cu lână de aur, în cer îşi face simţită prezenţa Meduzeea. Îi porunceşte cu vocea de foc să se uite în ochii ei de gheaţă. Chris respinge cu masculinitate cererea. Lumina lânii de aur o întoarce în neant,

     ca în acea clipă să se trezească din somn. Afară strălucea un curcubeu, terenul fiind umed. Doi fluturi se jucau în preajma unei flori, deasupra nectarului, iar un stol de păsări veneau din ţările calde.

     ,,Superb peisaj.’’

     ,,Bună dimineaţa. Într-adevăr.’’

     ,,Bună dimineaţa. Merg să mănânc restul de hrană.’’

     ,,Vin şi eu.’’

     Ajunşi în faţa peştilor, ghindelor, ierbii, Veveriţă zice:

     ,,Urmează să te învăţ cum trebuie procedat. Multe animale tind să mănânce în grabă sau chiar să nu simtă gustul. Mesteci cu gura închisă, lent şi silenţios. Te concentrezi doar la ce ai în cavitatea bucală.’’

     ,,Mă concentrez doar la ceea ce am în cavitatea bucală.’’, şopti aproape în gând.

     ,,Hrana are propriul ei gust, savoare, aidoma animalelor. Le simţi gustul prin felul lor.’’

     După aproape trei ore de mic dejun, cei doi decid să se îndrepte către pârâul de după cele şapte roci. În drum spre apa stătătoare, micul mamifer îi educă modul de mers.

     ,,Prinzi din mers fiecare tactic.’’

     ,,Muuuulţumesc frumos.’’

     ,,Orice vei face în viaţă, asigură-te că va fi gentil.’’

     ,,Gentil... om.’’

     ,,Gentil ca un om.’’

     ,,Mai avem puţin până la apă.’’

     ,,Răbdarea este un pas esenţial.’’

     ,,Acel pârâu de colo?’’

     ,,Ar mai fi ceva de reţinut.’’

     ,,Ce anume?’’

     ,,Să-ţi controlezi gesticulările sau, altfel zis, bazează-te că transmiţi direct mesajul, evitând mimica.’’

     ,,Înţeleg.’’

     ,,Am ajuns.’’

     ,,Cum pescuim peşti?’’

     ,,Cu grijă.’’, o spune râzând. Chris râde şi el.

     ,,Natura...’’

     ,,Linişte.’’, şopteşte veveriţa. ,,Auzi natura? Liniştea îşi are propriul ei glas.’’

     La malul apei două creaturi se relaxează acum. Armonia, ce-i înconjoară, a prins un nou tip de viaţă. Mai târziu pescuitul a fost o plăcere.’’

     ,,Ce zici dacă pe seară am înnopta?’’

     ,,Perfect.’’

     Soarele îşi dezveli coroana de raze. Cerul este ca o sită, norii sunt precum o pânză albă într-un anotimp curat.

     ,,Fii atent la toate detalile din jur. Atenţia prevesteşte prudenţa.’’

     ,,Sunt îndrăgostit de o oaie.’’, îl întrerupe.

     ,,Ea te place?’’

     ,,Există foarte mari şanse să ţină la mine. În dragoste ceea ce oferi creaturii iubite contează cu mult mai mult decât ce-ţi oferă ea. Balanţa universului face în aşa fel încât totul să fie echilibrat. Dacă te doreşte cu adevărat, sufletul ei îşi va spune cuvântul.’’

     ,,Corect.’’

     ,,El Veveriţă, există iubire infinită pe Terra?’’

     ,,Adică?’’

     ,,Două suflete să trăiască unul pentru celălalt atât tot restul vieţii, cât şi dincolo de...’’

     ,,Subiectiv fiind, nu ştiu, însă există o creaţie în tine, care cunoaşte răspunsul la această întrebare. Caut-o, deoarece sigur o vei găsi.’’, zâmbi.

     ,,Mulţumesc. Eşti o blană şi jumătate.’’

     ,,Consider că ne-am odihnit îndeajuns.’’

     ,,Continuăm pescuitul?’’

     ,,Ştii să înoţi?’’

     ,,Cred că da.’’

     Bivolul intră în lac şi se scaldă. Apa era potrivită. Cu cât se îndreaptă mai mult spre centru, cu atât prinde mai mare curaj. Înoată ca un delfin.

     ,,Este pentru prima oară. Mă simt excelent. De ce nu intri şi tu?

     ,,Veveriţele trăiesc ori pe sus, ori pe jos. Unele animale sunt făcute pentru un anumit mediu de viaţă.’’

     ,,Dar ai capacitatea să-ţi depăşeşti propriul mediu.’’

     ,,Cu ce m-ar ajuta?’’

     ,,Orice acţiune din prezent are o cauzalitate in viitor, aşa că dacă nu ştii, te ajut.’’

     Când veveriţa sări de pe ramura celui mai apropiat copac, a doua mişcare a fost să parcurgă pârâul în lung şi-n lat. Bivolul îl priveşte spectaculos. Acţiunile sunt formidabile.

     ,,Am câştigat zece ani consecutiv titlul de cel mai bun înotător.’’, spune modest animăluţul.

     ,,La categoria specie sau clasă?’’

     ,,Regn. Campion mondial. Ţi-o spun fiindcă şi tu ai putea ajunge mai bun ca mine. Gândurile pozitive au menirea să ne transforme viaţa EXACT cum le alcătuim în momentul actual.’’

     ,,Muuuoouuu!’’

     ,,Voinţa te apropie de perfecţiune. Vrei să ştii de unde am învăţat să înot?’’

     ,,De unde?’’

     ,,Într-o zi călduroasă de vară nişte păsări migratoare se scăldau în Dunăre. Admiram peisajul oferit de ele, în ciuda faptului că trupul meu se afla după un stejar, mintea mă trimitea spre apa strălucitoare. Penele lor pâlpâiau, precum un mozaic dinamic. De ce aş goni un tablou atât de mirific? Am vrut de atunci să înot ca o lebădă pe valurile Dunării. Şi, astfel, m-am antrenat, învăţând - mai mult decât orice - înţelepciunea apei.’’

     ,,Ce alte înţelepciuni ai obţinut?’’

     ,,Vreau, cu toată căldura sufletului meu, să ating perfecţiunea în iubire.’’

     ,,Pe plan sentimental?’’

     ,,Da.’’

     ,,Sublimează-ţi flăcările erotismului.’’

     ,,Aşa am să fac.’’

     Când s-a lăsat întunericul, s-au dus la culcare.

     ,,Somn uşor.’’

     ,,Somn uşor şi ţie.’’

     A cincea zi, la orizontul matinal o undă lungă roşie înveleşte soarele fierbinte. Bivolul Chris îşi arcuieşte privirea spre el. Veveriţă se trezeşte spontan, ca întotdeauna.

     ,,Menirea noastră în viaţă este să atingem soarele. Toate personalităţile care au fost, sunt şi vor fii cunosc acest secret. Unii dintre noi reuşim să-l atingem, alţii pretind, ceilalţi au murit încercând. Ai înţelepciunea în suflet, pune-o şi în practică.’’

     ,,De ce îmi spui tocmai mie asemenea lucruri?’’

     ,,Fiindcă tu ai putea fi singurul animal, care...’’

     ,,Care ce?’’

     ,,Este geru să-ţi relatez, deoarece m-aş putea înşela.’’

     ,,Spune-mi, El Veveriţă! Doar ştii că păstrez secretele, preţuindu-le ca pe nişte comori.’’

     ,,Ştii care este diferenţa între animale şi oameni?’’

     ,,Sunt atâtea de multe... Oamenii pot citi, scrie, crea lucrări geniale, ciudate, inteligente, malefice, divine, abstracte, complexe. Ei au degete, pe care le utilizează cu stil. N-au coarne ca mine sau o coadă pufoasă ca tine. Am înţeles de la o maimuţă că cea mai mare descoperire a lor de la foc până în zilele noastre, mulţumită căreia modernismul  s-a născut şi se dezvoltă, este ecranul.’’

     ,,Ecran?’’

     ,,O entitate statică cu imagini, care se mişcă asemeni nouă, totuşi are puteri hipnotice deosebite.’’

     ,,Există aşa ceva?’’

     ,,Şi mai au puterea de a opri timpul, întroducându-l într-o imagine.’’

     ,,Este incredibil.’’

     ,,Ştii cum le numeşte într-un cuvânt?’’

     ,,Cum?’’

     ,,Tehnologie.’’

     Pentru scurt timp cei doi au tăcut. Probabil cuvântul tehnologie le imprimă o nouă stare, o senzaţie pe care cu greu o poţi înţelege. Şi-ar fi dorit să fie om pentru o secundă, un minut, o oră, o zi, o săptămână, o lună, un an, un deceniu, un veac, un mileniu, o eternitate.

     ,,Ce calităţi mai controlează?’’

     ,,Există ceva, pe care nu ştiu, dacă să-l numesc avantaj sau dezavantaj.’’

     ,,Ce anume?’’

     ,,Sunt oameni care au forţa de a transforma pe alţii în supraoameni sau în suboameni.’’

     ,,Cum aşa? Doar toţi oamenii sunt egali din naştere.’’

     ,,Sunt egali doar genetic.‘’

     ,,Sunt sigur că sunt egali mai mult decât genetic. Omul este făcut după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu, ceea ce oare înseamnă că ce face fiinţa divină sus, fiinţa umană acţionează sincron jos.’’

     ,,Este interzis de Dumnezeu să ştii dacă există viaţă dincolo de moarte. Este ceva în univers mai frumos decât viaţa?’’

     ,,Sufletul este perpetuum mobile.’’

     ,,Doar pentru cei care îl îngrijesc.’’

     Astfel, şi-au văzut de urcat muntele vreme de mult timp  de-a lungul zilei. Dicuţile lor sunt intercalate de hrană şi exerciţii de urcare. Splendoarea existenţei prinde un contur magnific de încântător.’’

     Străbat roci, verdeaţă, copaci, valurile pârâurilor, cerul gândurilor şi toate până se întâlnesc cu un mistreţ. Atipic prin felul său de a fi, mistreţul se uită la imaginea-i fascinantă. Deşi îşi doreau să îl ignore, nu puteau.

     ,,Ne laşi să trecem?’’

     ,,Atât de repede?’’, le zice orgolios.

     ,,De ce te porţi în acest mod?’’

     ,,Îţi place cum arăt?’’

     ,,Arăţi... bine.’’, îi răspunde veveriţa.

     ,,Bine? Doar bine?’’

     ,,Arăţi... bine, bine, hai, dă-te la o parte!’’

     ,,Bine, bine, dar uitaţi-vă la copitele mele cât de fragede sunt. Vedeţi? Comparativ cu voi eu am o coadă mai trendy.’’

     ,,Acum ce vrei de la noi?’’

     ,,Ce vă face să credeţi că aş vrea ceva de la voi? Am totul.’’

     ,,O mulţime vidă de prieteni.’’

     ,,Cine are nevoie de amici?’’

     ,,Zic să mai stăm. Ceva îmi spune că-şi va reveni în curând.’’, zice El Veveriţă atent în jur.

     ,,Dar misiunea noastră?’’

     ,,El face, de asemenea, parte tot din drumul spre ea.’’

     ,,Ce tot mă lăudaţi pe ascuns? Spuneţi-mi în rât că sunt de milioane de ori mai chipeş decât...’’

     ,,Suntem sincere, să ştii.’’

     ,,Ai face bine să arăţi ca toate animalele din jungle ta.’’

     ,,De ce? Ele nu urmează moda.’’

     ,,Despre ce modă vorbeşti?’’

     ,,Moda reprezintă un factor temporal, deoarece dispare la fel de repede cum apare.’’

     ,,N-aţi auzit de ultima modă: creatio androgyne.’’

     ,,Cine a pus bazele ei?’’

     ,,Tot eu, normal.’’

     ,,Cine o urmează?’’

     ,,Moi.’’

     ,,În afară de tine.’’

     ,,Restul n-au bun gust.’’

     ,,Moda este, prin definiţie, un obicei colectiv, specific la un momentdat unui mediu.’’

     ,,Sunteţi ambii pe dinafară! Obiceiul meu e de a fi eu însumi, iar Dumnezeu m-a creat parte feminină şi parte masculină, deci sunt un colectiv.’’

     ,,Veveriţă, zic să-l lăsăm în pace, pentru că s-ar putea să o încurcăm.’’

     ,,Încurcătura este în mintea lui.’’

     ,,Într-o bună zi îmi veţi construi o statuie chiar AICI!’’, strigă mistreţul, căzând într-o groapă acoperită cu beţe şi iarbă. ,,Ce caut aici? Unul ca mine merită să fie sus pus. Îmi murdăresc exteriorul.’’

     Omemenii sunt în spatele unui tufiş, aşteptând momentul să vină.

     ,,De ce nu poţi urca, doar eşti jumătate mascul, jumătate femelă?’’

     ,,Ajutor! Pământul mă înghite! Ajutor!’’

     Veveriţa continuă:

     ,,Ce spui, bivole, să-l ajutăm sau nu?’’

     ,,Vocea poporului, vocea lui Dumnezeu. Dacă întreg colectivul din el cere ajutor, am putea să-l salvăm.’’

     Iertarea este divină.

     Dincolo de tufiş, vânătorii sar la cele trei animale. 

     ,,Se pare că mă voi descurca şi singur; doar oamenii pot observa calităţile mele. Au sosit, ca nişte fraţi într-ajutorare.’’

     Bivolul şi veveriţa tac umili.

     ,,Vedeţi cine îmi recunoaşte frumuseţea?’’, rânji mistreţul.

     Unul din oameni îi spune celuilalt:

     ,,Se pot face multe cu un porc, în schimb cu o veveriţă mai nimic.’’

     Al doilea om grăieşte:

     ,,Ai dreptate, iar bivolii sunt pe cale de dispariţie, ceea ce este prea riscant pentru noi.’’

     Vânătorii îi lasă în libertate, timp în care mistreţul cel fericit le spune:

     ,,M-au ales pe mine că sunt atât de superb.’’

     Cele două mamifere şi-au văzut de drum.

     ,,Ce urmează acum?’’

     ,,Acum vom înnopta.’’

     ,,Somn uşor.’’

     ,,Somn uşor şi ţie.’’

     Dimineaţa care a urmat, ambii s-au trezit pe culmile fericirii, cerul fiind conjugat de un soare puternic. Veveriţă îl întreabă pe Chris:

     ,,Ce greutate ai?’’

     După ce Chris i-a răspuns, veveriţa îi explică de ce are nevoie de o greutate normală. Auzind asemenea lucru, bivolul se axă întreaga zi doar pe hrană şi exerciţii fizice, se antrenează, mănâncă, apoi urmează autosugestile venite din rădăcina pozitivă a vieţii. Când îşi stinge ochii, se vede un bivol bine dotat fizical. În ochii lui se vede succesul obţinut în prezentul apropiat.

     Veveriţa îl susţine prin umor şi bună dispoziţie. Se simte în aer câştigul obţinut. Verbul a vrea este în gura campionului la timpul prezent şi verbul a avea este sub limbă la perfectul compus.

     Ochii lui Chris sclipesc de bucurie.

     ,,Sunt sigur pe mine.’’

     ,,Foarte bine.’’

     ,,Urcăm cel mai complex drum spre vârful muntelui acum.’’

     ,,Da.’’

     ,,Vreau să fiu un bivol normoponderal.’’

     ,,Citeşte semnele din jur.’’

     ,,Sincronicitatea naturii.’’

     Au parcurs roci, simţind pământul sub copite la fiecare pas. Curentul le arată direcţia prin intermediul ramurilor. Un optimism prudent îl călăuzeşte. Viteza creşte odată cu masa. Reuşita face parte dintr-un set de norme bine stabilite.

     Şi fericirea îşi contruieşte un nou culcuş în interiorul lor. Curajul preia o amploare bine definită în concepţile unui animal, care vrea să-şi depăşească proprile condiţii. Ştie exact ceea ce va dobândi în curând. Între pământ şi cer se află viaţa, vieţuirea, vietăţile. ,,Martor mi-e doar El,’’ îşi spune în gând ,,că această reuşită mă va transforma în stadiul superior de adult.’’

     Suflet, creier şi corp perfect sănătos – o deviză gata să prindă un nou contur. Momentul se apropie. Vizualizarea în prezent reprezintă o realitate a momentului într-o scurtă sau lungă durată.

     ,,Cu cât eşti mai aproape de spaţiul terestru, cu atât ţi se dezvăluie mai în detaliu spaţiul ceresc. Ambele sunt în egală măsură reale.’’

     Îşi simte şi mai fierbinte sângele intern.

     Văzând un şoim şi un vultur osteneala bivolului Chris, din vârful unui brad comentară:

     ,,Renunţă la idei deşarte, ce te duc într-o cu totul altă parte. Uită-te în jur şi vei vedea, că orice animal sălbatic are trei principii în univers: naşterea, reproducerea şi moartea.’’

     ,,Ai omis al patrulea – evoluţia.’’

     ,,Ambiţia este dată omului care-şi pierde timpul. Ce părere ai, vulture, de arcuirea situaţiei?’’

     ,,Se pare, după a mea intuiţie, că va răsări ceva din clipă în clipă.’’, arătând cu a sa aripă spre bivol.

     ,,Hai, să ne vedem de drum!’’

     ,,De pe acum?’’

     ,,Da, chiar acum.’’

     Au zburat apoi printre nori.

     ,,Să ne continuăm călătoria.’’, spune în drum spre două ţeluri – greutatea mult dorită şi oaia cu lână de aur.

     ,,Te gândeşti la ea?’’

     ,,Da...’’

     ,,În momentul când te hrăneşti, gândul să-ţi fie numai la hrană.’’

     Şi aşa au făcut. S-au rugat, au mâncat cu poftă delicioasa hrană, iar când au terminat au mulţumit şi-au mers mai departe.

     Bivolul simte cum masa i se măreşte, cărând lemne ale trunchiurilor de copaci. Puterea de a trăi în prezent, masculinitatea, creativitatea, inteligenţa şi voinţa sunt doar câteva din atuurile lui.

     ,,De ce animalele sunt cu timpul mai puţin idealiste?’’

     ,,Cunoşti vreun alt animal idealist?’’

     ,,Gâscăton Bachelard, Wolfgang Amadeus Mozart, Cerbantes, Somnfocle, Virginia Wolf, Aldous Husky, Emil Ciorian, Crownin, Ursmuz şi multe altele.’’

     ,,La întrebarea de ce sunt mai puţin idealiste, eu nu ştiu.’’

     Odată ce au ajuns la pârâul al şaptelea, un râs ţinea divertisment unui grup de animale.

     ,,Doi lei au fugit de la Zoo. După două săptămâni se întâlnesc, unul slab, ca vai de el, al doilea puternic şi frumos. Cel slab hotărât să se întoarcă la grădină, îl întreabă pe cel chipeş, de ce arată aşa de bine. Răspuns: simplu, m-am ascuns în toaleta domnilor de la Casa Albă şi am mâncat zilnic un politician. Culmea e că nimeni nu le obsearvă lipsa.’’

     Toţi din grupul de animale râd în hohote, inclusiv cei doi nou veniţi.

     ,,La maternitate, patru pui de veveriţă...’’

     ,,E bancul meu preferat.’’, zice încet El Veveriţă.

     ,,...patru pui de veveriţă, de curând născuţi, stăteau la o şuetă. Trei erau female, dar nu l-au recunoscut pe al patrulea. Când le-a spus că e mascul, micuţul grăi: bine, am să vă dovedesc – dând la o parte crenguţele înverzite de pe el – poftim... codiţa sus.’’

     Un ecou puternic de râsete răsună. Veveriţa lăcrimă de veselie.

     ,,Până data viitoare, trăiţi fericiţi şi numai bine!’’

     Aplauzele continuă.

     ,,Felicitări pentru spectacol.’’, zice bivolul.

     ,,Grozav bancul cu veveriţele.’’

     ,,E classic. Merci.’’

     ,,Ne daţi şi nouă un autograf?’’, veniră trei căprioare la el cu câte o frunză. Râsul semnă cu ghearele. ,,Eşti cel mai tare!’’

     ,,Plăcerea e de partea mea. O zi bună în continuare!’’

     ,,Şi noi îţi urăm o zi excelentă.’’

     ,,Ai o mulţime de femele în pădurea ta?’’

     ,,Sunt mascul pentru o singură femelă, cea la care ţin, pentru restul sunt bufon.’’

     ,,Ia cuvântul bufon ca pe un talent.’’, intervene Veveriţă către Chris.

     ,,Dacă stau să mă gândesc, sunt măscărici şi acasă.’’

     ,,O faci din plăcere?’’

     ,,N-ai cum să urci, dacă n-ai plăcerea inscripţionată în suflet. Pot urca doar cei care au curaj, în special.’’

     ,,Ai prieteni mai mulţi decât duşmani?’’

     ,,Scena e viaţa mea, iar râsul mi-e pocalul. Râsul are puterea de a ne deschide porţile inimii.’’

     ,,Eşti cel mai bun, de departe. Continuă. Eşti pe calea cea mai bună.’’

     ,,Merci.’’ 

     ,,Noi vă mulţumim.’’

     Călătoria lor continuă spre culmea muntelui. E musai de ştiut că vârful oricărei vieţi trebuie atins, deoarece este punctul cel mai apropiat de cer. Fiecăruia îi este dat acest drum spre punct. Se întâlniră, mai apoi, cu doi cai.

     ,,Totul va fi bine, razele soarelui au darul de a încălzi sufletul vieţuitoarelor, fie ele plante, animale sau oameni.’’, zice calul alb.

     ,,Nici vorbă! Soarele este atât de fierbinte, încât se prea poate ca în curând să ne ardă de vii. El este asemeni unui cuptor ucigaş.’’, spune calul negru.

     ,,Este varianta cea mai bună să gândeşti pozitiv. Astral vorbind, soarele rămâne cel mai cald corp ceresc, dar pentru că este creat de Dumnezeu, e şi un simbol al iubirii.’’

     ,,Nu există iubire.’’, continuă negrul cal.

     ,,Există! Tu, ca şi mine, eşti creat trup şi suflet din dragoste.’’

     ,,Am să-ţi arăt că nu-i adevărat, prin faptul că cele două animale, care se apropie de noi, mă vor susţine.’’

     ,,Fie. Dacă am dreptate, îţi poruncesc să te întorci la table de şah.’’

     ,,Fie. Dacă am dreptate, îţi poruncesc să te vopseşti negru.’’

     ,,Bună ziua. Cum vă merge ziua?’’

     ,,Excelentă.’’, intonă prin cuvânt starea lui de spirit.

     ,,De ce?’’, întreabă calul negru.

     ,,Stările de spirit se simt, mai mult decât se lasă explicate.’’

     ,,Ne pare bine să auzim una ca asta din partea dumneavoastră.’’

     ,,Da?’’, interveni calul negru.

     ,,Între gândurile albe şi pe cele negre, pe care le-aţi alege?’’, vorbesc în cor cei doi cai.

     ,,Depinde.’’

     ,,Depinde de ce?’’

     ,,O cămilă în deşertul african parcurge cu un om Sahara. Omul era tare însetat. După ore sub soare, acesta vede o fântână. De fericire începe să strige: Apă. Apă! Apă!! Apă!!! Din fântână iese în grabă un alt om: Unde? Unde?? Unde???’’

     ,,Ihahahahahahaha! Ihahahaha! Ihahahaha! Ihahaha! Iha! Iha! Haha! Ha! Ha!’’, râde calul alb cu mare poftă.

     ,,Ce-i atât de amuzant?’’

     ,,Umorul reprezintă izvorul înţelepciunii, creativităţii şi vieţii infinite.’’, îi răspunde El Veveriţă calului negru.

     ,,Deci spune-ne verde-n faţă, calul alb sau calul negru are dreptate?’’, se răsti calul negru.

     ,,Normal că un cal are dreptate: albul.’’, le spune bivolul.

     ,,Iahoo! Ihahahahoo!’’, stigă încântat câştigătorul.

     ,,Ce zici, Veveriţă?’’

     ,,Dreptatea este realizată subiectiv sau este obiectivă după legi subiective. În natura contemporană termenul de dreptate este adecvat impropriu. Ea trebuie văzută ca pe o imagine de ansamblu, apoi – eventual – analizată, dar niciodată criticată.’’

     Aproape că au ajuns. Mâine vor urca stâncile abrupte. Până atunci se hrănesc înainte de culcare.

     Noaptea va fi plină de stele galbene pe boltă. Liniştea îşi are propria voce. Tăcerea e relaxantă. Deasupra sânului dealului de vizavi de vede cum adie o ceaţă, ce pleacă înspre vest.

     ,,Somn uşor, El Veveriţă.’’

     ,,Somn uşor, Chris.’’

     Bivolul Chris a mai avut un vis, în care toate formele reliefului, de la câmpii şi râuri până la munţi şi cascade, au aderat la o zi decisivă. A fost martor unei schimbări climatice a pădurii pădurilor.

     Era o primăvară superbă de martie, când un cocoş de munte îşi cânta partiturile muzicale. Toată dimineaţa o ridică la un rang superior.

     În realitate vedem mai târziu că urma să anunţe ceva, pe care doar el  şi alţi câţiva cocoşi din lumea întreagă puteau descifra.

     După ce sfârşi de cântat, dincolo de zare o barză îşi făcu simţită prezenţa pe cer. Apoi un stol întreg de berze îşi întindeau aripile. În direcţia opusă lor, un stol de corbi şi ciori veneau să le atace. Pe pământ iepurii se apărau de şerpi. Albinele îşi construiau stup după stup destinul. În domeniul acvatic rechinii şi delfinii înotau în aceleaşi mări şi oceane. Totul până când...

     Dintr-un nor mare de pe cer ieşi o lumină menită să orbească toate fiinţele necurate, creaturile spurcate şi lighioanele naturii, o lumină pe care până atunci ochiul uman n-o putea înţelege. Florile se renăscură de-o frumuseţe excepţională. Până atunci oamenii se aflau într-o concurenţă aproape continuă. Odată cu apariţia luminii, dragostea îşi creă o noanţă mult mai deschisă. Peste această lumină adie un curcubeu. Acesta era, de departe, cel mai mare curcubeu existent până atunci, deoarece înconjura planeta. Frumuseţea a fost redescoperită. Pentru prima dată în istoria umanităţii, când iubirea atinge cota maximală, înregistrându-se o creştere substanţială, individuală, ideologică, materială. O creştere existenţială. O energie sublimată se răspândeşte în spaţiul global.

     Prin dragostea lui interioară pentru viaţă, cât şi pentru o fiinţă, a renăscut lumea, a evoluţionat-o, a reînviat-o. Puterea psihică are capacitatea de a transforma întreg universul, idealul în materie, reverie în practică, principiile cereşti în obiective terestre, sublimul în realitate. Natura totalmente a înviat mulţumită lui Dumnezeu şi a lui Chris.     

     Un porumbel înţelept a strigat:

     ,,Acest animal ne-a mânat spre lumină. A deschis porţile zidurilor închise până acum. Ne-a făcut să cunoaştem fericirea. A dat pacea, necerând umilirea celor din jur, fiindcă el îşi iubeşte aproapele ca pe sine însuşi.’’

     Bivolul privi umil spre cer,

     Apoi se trezi. Ochii îi sclipesc, iar inima îi bate.

     ,,Bună dimineaţa.’’

     ,,Bună să ne fie dimineaţa.’’

     ,,Astăzi s-ar putea să fie ziua cea mare.’’

     ,,De ce s-ar putea, ci sigur este?’’

     ,,Depinde totul de tine.’’

     ,,Urcăm?’’

     ,,Urcăm.’’

     ,,De aici priveliştea este plină de grandoare.’’

     ,,Într-adevăr.’’

     ,,El! Crezi în miracole?’’

     ,,Cred... că da. De ce?’’

     ,,Am întrebat din curiozitate.’’

     ,,Cred în faptul că îţi vei găsi aleasa inimii.’’

     ,,Viaţa reprezintă un drum spre infinit.’’

     ,,Viaţa este ansamblul iubirii sufleteşti, o dragoste între un mascul şi o femelă.’’

     Bivolul Chris şi-a urmat, astfel, în continuare sufletul spre oaia a cărei lână e comoara cea mai preţioasă de pe faţa întregului univers.

     ,,Cât de mare poate fi acest lac?’’

     ,,Nu-i un lac. E ocean.’’

     ,,Ocean într-un munte?!’’

     ,,Eşti primul animal, care a reuşit să ajungă până aici.’’

     ,,Vrei să spui că suntem nevoiţi să înotăm oceanul, ca să ajungem în vârf?’’

     ,,O creangă groasă ar fi cel am la îndemână.’’

     ,,Cum este posibil...’’

     ,,Natura este simplă, însă noi avem tendinţa să o complicăm prin întrebări.’’

     ,,Apropo de întrebări, m-am tot gândit de-a lungul călătoriei, de ce mă ajuţi?’’

     ,,Fiindcă eu cred în puterile tale. Înainte să mă cunoşti pe mine alte animale, în cel mai bun caz, sperau în persoana ta. Eu mă încred.’’

     ,,Încredere înseamnă atât siguranţă, cât şi sinceritate.’’

     Un gând pozitiv are puterea să învingă asupra oricărui gând negative. Iar Veveriţă şi Chris cunosc acest lucru, îl aplică mereu. Pentru bivolul Chris, viaţa este un ansamblu de gânduri pozitive. Ca să evoluezi, legea fundamentală  este să fii pururea optimist şi prudent.

     ,,Dacă vreţi să treceţi oceanul, convingeţi-mă oferindu-mi un motiv, pentru care să vă las.’’, le-a spus Cerber, cerbul atotînţelept.

     ,,Fii atent ce-i spui, deoarece este în stare să ne întoarcă de unde am venit.’’

     ,,Niciun animal n-a reuşit să mă depăşească.’’

     ,,Până acum, însă...’’, îi ţine bivolul un discurs aşa de interesant şi profund, logic şi convingător deopotrivă, încât

     Cerber grăi:

     ,,Ai dreptate, tinere orator, de acum încolo se va trece. Cât despre discursul tău, inima cu mult o întrece. Te felicit încă odată. Mi-ai deschis mintea, motiv pentru care îţi mulţumesc.’’

     Un an şi două luni mai târziu, Cerber a fost trimis la grădina zoologică după o controversată carieră cu emisiunea Zoon Politikon. La scurt timp a fost eliberat, devenind profesor de anatomie a regnului în Austria, apoi în Australia.

     Revenim în prezent.

     ,,Am adus creanga. Este bună?’’

     ,,Este excelentă.’’, îi răspunde veveriţa. ,,Îţi recomand ca, în timp ce parcurgem valurile apei, să stai în două copite până la ţărm.’’

     Echilibrul este o constantă a sănătăţii.       

      ,,Astfel deţin un control absolut al situaţiei.’’

     ,,Exact.’’

     În momentul desprinderii de spaţiul terestru, câmpul acvatic simte o nouă coastă în sistemul oceanic.

     ,,Am senzaţia că vom ajunge cu bine.’’

     ,,Gândeşti corect.’’, zice veveriţa, manevrând creanga cu a sa coadă.

     ,,Ce spune coadasofia?’’, întreabă zâmbind Chris.

     ,,Pot să intuiesc ce-mi zic ochii: în curând s-ar putea să vină o ploaie.’’

     ,,Sunt o serie de nori cenuşii, care circulă pe cer. Vin şi pleacă.’’

     Seria de nori cenuşii, care circula pe cer, au venit, apoi au plecat într-un timp relativ scurt.

     ,,Să ştii că în mediul natural, temperatura poate fi dată de produsul mentalităţii zonei în corelanţă cu a oamenilor.’’

     ,,Vrei să spui că, de exemplu, potopurile sunt datorate oamenilor.’’

     ,,Cu răspunsul universului sau a lui Dumnezeu.’’

     ,,Universul reprezintă creaţia divină.’’

     ,,De sigur, ne naştem şi trăim cu o structură spirituală, iar Dumnezeu o controlează, aşa cum o faci actualmente, stând în două copite.’’

     Chris priveşte în faţă. Peste tot în jurul lor numai apă.

     ,,În cât timp crezi că o să ajungem în vârful muntelui?’’

     ,,Se poate să fie vârful muntelui, se poate să fie o continuare a muntelui.’’

     Bivolul deodată vede în zare un grup de rechini, care îi opresc.

     ,,Salutare gentlemales!’’, strigă un rechin.

     Ambii au tăcut pe o creangă lungime.

     ,,Ce zi splendidă... plină de soare.’’, deschide discuţia un alt rechin.

     ,,Excelentă pentru înot.’’

     ,,Apa este atât de caldă.’’

     ,,Fierbinte!’’

     ,,Valurile strălucesc în acest diamant acvatic.’’

     ,,Ca nişte perle.’’

     ,,Comori.’’

     ,,Clipele se dilată mai uşor.’’

     ,,Ca o eşarfă ne e bazinul.’’

     ,,Lină e apa.’’

     ,,Lină e clipa.’’

     ,,Dacă veţi coborâ...’’

     ,,Dacă vă veţi scălda, o să vă transformaţi în peşti.’’

     ,,Asemeni nouă.’’

     ,,Înainte să înot într-un ocean eram un bursuc.’’

     ,,Eu un urs panda. Am înotat din Asia până tocmai aici. Când am intrat în ocean, m-am transformat într-un... n-o să vă vină să credeţi – într-un rechin.’’

     ,,Incredibil!’’

     ,,De ce te miri, John?’’

     ,,Am vrut să zic că este firesc. Labele se prefac într-o clipită în coadă.’’

     ,,Tu ce erai înainte?’’

     ,,Eu? Un elefant foarte bătrân.’’

     ,,Incredibil!’’

     ,,De-a dreptu’ fascinant. Chiar aşa?’’

     ,,Cum aşa?’’

     ,,Eh, cum!? Înotând.’’

     ,,Spre exemplu, îmi amintesc şi acum ce eram... o cârtiţă eram. În pământ totul este întunecat, iar riscul de a fi o pradă râmelor este atât de mare...!’’

     ,,Cât de mare?’’

     ,,Înotând tot timpul în pământ, speram să dau de apă într-o bună zi... să fiu un peşte... ca voi.’’

     ,,Şi visul a devenit realitate.’’

     ,,Crezi în miracole?’’

     ,,Clar. De când am pătruns în oceanul fermecat, normal.’’

     ,,Practic miracolele sunt zilnic aici.’’

     ,,Categoric.’’

     ,,Allen, să-ţi povestesc încăodată ce-am fost eu...’’

     ,,Iar începi! Cu toţii ştim că ai fost un cameleon. În schimb eu am fost o broască ţestoasă. Toată viaţa, un veac mi l-am petrecut în cochilie...’’

     ,,Te înţeleg perfect, deoarece eu am fost un melc şi, ca din minune, un rechin am devenit.’’

     ,,Oceanul, în care locuim, e un vis devenit realitate.’’    

     ,,Fără doar şi poate.’’

     ,,Cu exactitate.’’

     ,,Ce bine e aici! Doamne, cât de bine!’’

     ,,Radiezi de fericire.’’

     ,,Se vede?’’

     ,,Se vede bine, bine.’’

     ,,Dar şi tu radiezi.’’

     ,,Pe bune?’’

     ,,Numai lucruri bune simţim pe apă.’’

     ,,Să fim, totuşi, înţeleşi corect de către aceşti doi flăcăi chipeşi.’’

     ,,Unul dintre ei îmi aminteşte de mine. Şi eu eram o veveriţă înainte să înot în apa fermecată... Ce mai vremuri! Acum s-au îmbunătăţit.’’

     ,,Tocmai asta am vrut să zic şi eu.’’

     ,,Calm. Ziua continuă. Suntem cinci.’’

     ,,Îmi place penta...’’

     ,,Ce-ar fii un sextet.’’

     ,,Sau chiar şapte!’’

     ,,Şapte?’’

     ,,Putem forma un şapte? Cum aşa?’’

     ,,Simplu. Îi convingem pe tovarăşi de pe creangă, să înoate cu noi.’’

     ,,Puteţi devein rechini ca noi.’’

     ,,Într-o apă ca aceasta, fiecare zi este bine venită.’’

     ,,Credeţi în destin?’’

     Cei doi se uită.

     ,,Totalmente.’’, revine Allen rechinul.

     ,,Până să descopăr splendoarea oceanului, destinul era o utopie. Dacă mă gândesc mai bine, era chiar un fapt ireal. Cine credea în destin până să înoate în ocean?’’

     ,,Eu!’’

     ,,Şi eu!’’

     ,,Eu! Eu!’’

     ,,Destinul meu era să ştiu cum este să fii peşte, să înoţi. Vedeţi voi, într-o viaţă anterioară...’’

     ,,Ben, nu-i speria pe gentlemales cu sintagme precum viaţă anterioară, doar ştim că suntem în aceeaşi vida, acelaşi suflet, organismul este schimbat.’’

     ,,Într-adevăr. Parcă ieri a fost... ah, zburam ca uliul. Eram un vultur plin de încredere. În spaţiul terestru vânam şoareci. În spaţiul acvatic peşti... însă la ce folos să fi pescar, dacă nu ştii să înoţi? Barca ta oricând se poate scufunda, iar undiţa nu te ajută cu nimic. Aşadar şi prin urmare, mi-am dorit să fiu scafandru. M-am scufundat în diferite ape de la Cascada Niagara la Marea Neagră, de la râul Mississippi la Ciad, de la Nil la Marea Roşie. M-am scufundat şi în Golful Mexic. Oceanul Pacific l-am parcurs, înotând în el.’’

     ,,Ai înotat şi în Amazon?’’

     ,,De două ori. Degeaba.’’

     ,,Marea Caspică?’’

     ,,De asemenea.’’

     ,,Eu am fost o caracatiţă în Marea Caspică înainte. Acolo m-am flexibilizat. Ce e drept, viaţa cu prea multe braţe te încurcă. Acum că sunt rechin, văd oceanul dintr-o privire.’’

     ,,Ai dreptate, perspectiva e pluridimensională.’’

     ,,Ce bine e să fii rechin!’’

     ,,Dintre toate mamiferele din lume, rechinii sunt cei mai fericiţi.’’

     ,,Acum ai realizat şi tu?!?!!’’

     ,,Din prima partidă de înot am sesizat.’’

     ,,Eu din prima secundă.’’

     ,,Când eşti rechin, realitatea e o fantezie continuă.’’

     ,,Fantastic!’’

     ,,Formidabil!’’

     ,,Fascinant!’’

     ,,Fabulos!’’

     ,,Fenomenal!’’

     ,,Bine zis fenomenal. Simţi un fenomen adevărat. Fenomenul intitulat rechinistică.’’

     ,,Arthur, tu ce ai fost?’’

     ,,Am fost o creatură tot cu braţe absente, am fost un şarpe veninos. Toţi fugeau de mine de frica veninului. Pentru că aveam veninul pe limbă, nicio femeie nu se apropia de mine. Într-o zi un savant m-a prins şi mi-a scos în întregime veninul. , punându-l în eprubetă.’’

     ,,Cum ai descoperit oceanul?’’

     ,,O şerpoaică l-a descoperit. Mi-a zis doar atât, că a mai văzut şi alte animale în zonă, care s-au scufundat, transformându-se în rechini.’’

     ,,Este grozav! Apă sfiinţită şi totul i se datorează lui Dumnezeu.’’

     ,,Mulţumim.’’

     ,,Îi mulţumim.’’    

     ,,Tu, Rick, ce ai fost?’’

    ,,Masculilor, am fost o fiinţă transformabilă înainte. Prin urmare, se explică de ce am ajuns aşa de uşor un rechin, de ce m-am adaptat rapid în universul acesta, de ce am ochii atât de ageri.’’

    ,,Ce? Ce ai fost?’’

    ,,Sunt tare curios şi eu.’’

    ,,Mie nu mi-ai spus până acum.’’

    ,,Ce ai fost?’’

    ,,Fraţilor, Rick al vostru a fost cameleon.’’

    ,,Pe bune?’’

     ,,Ai fost cameleon?’’

     ,,Felicitări pentru schimbare!’’

     ,,Este o evoluţie extraordinară.’’

     ,,Silver, presupun că ştim cu toţii ce ai fost.’’

     ,,Ben, ţi-am spus chiar ieri.’’

     ,,Ştiu. Sunt încântat, te felicit din nou.’’

     ,,Să le spun şi plutitorilor?’’

     ,,Zi-le.’’

     ,,Da. Spune-le să înţeleagă metamorfoza.’’ 

     ,,Suntem onoraţi să te avem printre noi.’’

     ,,O broască am fost, iar oceanul mi-a fost o cheie, cheia unei noi speranţe. Speranţa de a deveni un rechin e un elogiu.’’

     ,,Ce ziceţi voi, cei de deasupra? Cât de mult vă poate aduce un pas! Vă vine să credeţi?’’

     ,,Nouă da.’’

     ,,Ce mai aşteptaţi? Hai jos!’’

     El Veveriţă şi bivolul Chris au răspuns fermi:

     ,,Nu.’’ 

     ,,Cum nu?’’, au întrebat uimite cele cinci vieţuitoare acvatice.

     ,,Spune-ne, John, ce-ai fost! Să înţeleagă valoarea unui rechin.’’

     ,,Am fost un greier, dar am crescut ca un rechin printre rechini.’’

     ,,Pentru voi, mamifere terestre, coada vă e o oarecare componentă a corpului. Când aţi folosit-o ultima oară? Noi o utilizăm oricând.’’

     El Veveriţă zâmbi şi le spuse:

     ,,Am ajuns până aici. Voi pleca de aici încolo, pedalând cu ea.’’

     ,,Naiv animal, pe cât eşti de mic, pe atât eşti de ambiţios. De aici nu mai poţi trece.’’

     ,,Coborâţi de bună voie sau vă coborâm?’’

     ,,Pe rând sau amândoi odată?’’

     ,,Niciodată.’’, a grăit bivolul hotărât.

     Rechinii i-au scufundat, iar în adâncurile apei cu ei s-au luptat. Au crezut pentru moment că vor învinge detaşat un bivol şi o veveriţă, dar s-au înşelat. Ca în orice luptă dintre bine şi rău, răul pierde în final, în timp ce binele câştigă, atât la început, cât şi la sfârşit.

     Deşi creanga pe loc au sfărâmat-o, micuţul animal s-a urcat pe bivol, continuând să înoate spre ţărm, spre vârful muntelui, spre o oaie care străluceşte de frumuseţe.

     Înotând un timp îndelungat, la un momentdat, s-au întâlnit cu un delfin.

     ,,Încotro?’’, întreabă vesel delfinul.

     ,,Spre ţărmul montan.’’

     ,,Ştiu o scurtătură. De ce o luaţi într-acolo?’’

     ,,Suntem în căutarea fericirii.’’

     ,,Sună atât de romantic acest cuvânt – fericire – deşi în ziua de azi puţin mai cred în ea.’’

     ,,De cât timp înoţi în ocean?’’

     ,,De când m-am născut. Apa este un element fundamental trăirii noastre. Setea de a bea.’’

     ,,Setea de a cunoaşte.’’

     ,,Setea de a iubi.’’

     ,,Mai avem puţin şi ajungem.’’

     ,,Îţi mulţumim că ne-ai condus până la calea cea mai simplă.’’

     ,,Simplificând un eveniment, ai capacitatea de a amplifica de două ori mai mult starea.’’

     ,,Ceea ce este un avantaj.’’

     ,,Fireşte.’’

     ,,Valurile sunt de partea noastră.’’

     ,,Pot să vă întreb ceva?’’

     ,,Sigur.’’

     ,,Cum poţi să obţi fericirea?’’, întreabă însetat delfinul.

     ,,Urmează-ţi inima şi vei afla.’’

     ,,Mulţumesc. De aici vă puteţi descurca şi singuri... La revedere!’’

     ,,La revedere!’’ 

     Delfinul a plecat în direcţia opusă, în timp ce El Veveriţă şi Chris au ieşit din apă direct pe uscat. Au mai avut de mers câţiva kilometri până în vârf. Voinţa îi unesc, iar bivolul se gândeşte doar la faptul că se va îndrăgosti de fiinţa iubită. A aşteptat momentul atât de mult, încât în privirea lui speranţa se aşterne; clipele se vor prelungi de acum încolo până la infinit, iar fericirea... Fericirea are un nou nume pentru el. O cheamă oaia cu lână de aur. Numele ei va fi sonata sufletului său. Imaginea ei o va purta în inimă, ca pe o icoană sfântă. Promite că prin iubire, corpul şi sufletul ei vor fi o comoară în arta vieţii. Vor călători împreună spre culmile bucuriei. Optimismul adie ca o haină, ca o blană dublă îl înveleşte pe Chris. Robust fiind, o va încălzi prin puterea emoţiilor. Fiecare pas îl defineşte. Merge silenţios. Bunul simţ reprezintă un atuu în lumea contemporană. Respectul şi prudenţa, răbdarea şi armonia, un castel nemuritor este iubirea, restul sunt ornamentele. Imaginea ei îi va picta spectrul vizual. Când ai căutat ceva mult timp, apropierea de mult doritul scop te emoţionează pozitiv. Un vânt subţire şi cald le arată direcţia. El Veveriţă ştie drumul, ca şi cum ar fi trecut odată testul, vrând să vadă cum îl va câştiga amicul său. Cald este în mediul montan, fierbinte este în mediul intern. Esenţa splendorii îi gâdilă simţurile. Tot ceea ce vede e un dulce sirop al prezentului. Timpul este un factor uman descoperit de către Dumnezeu, o undă pe sistemul valoric. Bivolul îşi planifică discursul. Îi va recita propoziţii memorabile extrase din subconştient.

     Deodată se opri.

     ,,Ce s-a întâmplat?’’

     ,,Simt că trebuie să-i ofer o plantă, o floare, o orhidee de culoare deschisă, mare şi întinsă.’’

     ,,Putem găsi o astfel de plantă într-un astfel de mediu înconjurător?’’

     ,,Dacă vrei, orice poţi să iei. Universul ne este aliat.’’

     O singură orhidee se află lângă un trandafir deschis cu petale roşii, ca buzele unei tinere domnişoare. Bivolul o ia şi cu tulpina între dinţi se îndreaptă spre femela lui.

     Odată iviţi la stâna de oi, ciobanul le preda codul bunelor maniere. Bivolul Chris a intrat silenţios printre ele. Erau oi albe, oi negre, oi cenuşii, erau şi oi alb cu negru sau cu alte combinaţii de culori ca cele mai devreme menţionate.

     Exista o singură oaie galben cu negru, însă nu era din aur. Bivolul Chris se duce spre ea şi o întreabă:

     ,,Tu eşti oaia cu lână de aur?’’

     ,,Sunt o oaie ca toate celelalte, însă valoarea unei fiinţe dăinuie în interiorul ei.’’

     ,,Comoara ta este ascunsă în suflet?’’

     ,,Eşti singurul animal, care m-a recunoscut. Mulţi berbeci au văzut doar lâna şi oricât au căutat, n-au putut pătrunde în inima mea.’’

     ,,Eşti o oaie cu inimă de aur.’’

     ,,Iar tu eşti un bivol cu inimă de aur.’’

     ,,De când mă aştepţi?’’

     ,,De luni... de zile.’’

     ,,De luni de zile te caut, iar acum te-am găsit. Inima mi s-a trezit din nou la viaţă.’’

     ,,Sublim îţi este sufletul, ochii tăi îmi strălucesc privirea.’’

     ,,Cum te cheamă? Care este numele tău întreg?’’

     ,,Beatrice mă cheamă. Numele meu întreg este Beatrice Moraru. Al tău?’’

     ,,Cris... Cristi Deistaşu.’’

     Când s-au sărutat, pasiunea atingerii buzelor i-au transformat în oameni. Pentru prima oară când două animale s-au preschimbat într-un bărbat şi o femeie.

     El Veveriţă a plâns de fericire, văzând o asemenea evoluţie.

     Cristi Deistaşu a protejat-o tot restul vieţii, iubind-o suflet şi trup. Cât despre Beatrice Moraru, ea a fost îmbrăcată prin diferite atingeri tandre şi puternic sufleteşti; cavalerul ei a redat-o în scris ca pe o muză, numind-o prinţesa creaţilor lui literare. Au trăit fericiţi mai bine de un veac, iar literar o veşnicie.

     Acum se prea poate să te gândeşti la prinţul tău, la momentele romantice pe care le-aţi petrecut împreună. Şi de nu l-ai întâlnit până acum, croşetează-ţi inima cu lână de aur, îngrijeşte-o, pentru că un cavaler adevărat este mereu în căutarea sensibilităţii. 

 

(capitol extras din romanul Epitetele Iubirii, fiind Primul Epitet)

Fişierele video ale lui Cristi Giambasu

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Cristi Giambasu's Blog

Epitetele Iubirii - In Paradisul Etern (I)

Postat în Decembrie 9, 2011 la 9:46am 1 Adaugă un comentariu

EPITETELE IUBIRII

de Cristi Giambasu

,,Indata de atitudinile negative dispar, cand nu-ti mai ocupa mintea si inima, atunci apare dragostea. Si numai dragostea poate transforma actuala nebunie si dementa din lume, nu sistemele, nici teoriile, fie ele de dreapta sau de stanga." (Krishnamurti - Prima si ultima libertate)

Al Doilea Epitet

In Paradisul Etern

(Part I)

Ceasul iar suna la ora 8:15, motiv pentru care Cristi Deistasu se trezeste din patul…

Continuare

Panou de comentarii (5 comentarii)

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

La 3:06pm în Octombrie 22, 2012, Florina Marin a spus...

Bravo si cu "factoru' " de data viitoare :), ai avut haz, oricum. Ca tot veni vorba, vrei ca oamenii sa-ti vada(citeasca) pagina sau sa ti-o ghiceasca?!!!

La 10:31pm on Aprilie 29, 2011, Lucretia Berzintu i-a dăruit utilizatorului Cristi Giambasu un cadou...
Cadou
Bine ai venit printre noi, stimate Cristi Giambașu!
La 1:18pm on Aprilie 24, 2011, Mădălina Zete i-a dăruit utilizatorului Cristi Giambasu un cadou...
Cadou
Hristos a inviat!!!
La 7:10am on Aprilie 21, 2011, Constantin Grecu i-a dăruit utilizatorului Cristi Giambasu un cadou...
Cadou
PAŞTE FERICIT!
La 7:10am în Aprilie 21, 2011, Constantin Grecu a spus...
Bine ai venit Cristi Giambasu în această lume a viselor ce devin realitate!
 
 
 

Insignă

Se încarcă...

Statistici

Top Poetry Sites

© 2019   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor