Bine ai venit, daniel vorona!

în trupul meu s-a odihnit azinoapte Dumnezeu
- fericita cruce, a 7-a splendoare -

:acesta este sângele meu aceasta este inima mea
acesta este ochiul meu

                               (sânge gramificat
inimă din altă existenţă concavă şi rece
                               ochi individualizat)

sunt un ID care strigă urlă latră din reflex mereu
un hiperbolizat în care numărând / murmurând
1, 2, 3, 4, 7, 13, 21..................................... 33
 hulit 
 întârziat

şi
în veci
de veci
neîntrerupt neîntrupat
ca-ntr-un judecător eviscerat
                            într-un guvern proscris 
(atom de uraniu îngropat într-un atom de hidroniu)
can-tr-un dulce/amar sunet de corn
în trupul meu s-a odihnit azinoapte Dumnezeu

p. s.
voi trăiţi doar în năluce eu mă las scuipat pe cruce

33 de poeme

de Mircea BÂRSILĂ (revista ARGEŞ , Iulie, 2012)

Daniel Vorona este unul dintre poeţii care nu se grăbesc să-şi publice textele. Pe de altă parte, Daniel Vorona (Iacob, în cartea de identitate) s-a dedicat editării revistei de poezie „Vama literară”, care apare de ani şi ani, pe spezele sale, şi, de peste doi ani, organizează, săptămână de săptămână, la „Boema 33” (cum este numit restaurantul din apropierea Muzeului Literaturii Române din Bucureşti), şi, tot pe cont propriu, manifestări literar-muzicale - multe dintre ele de o foarte bună calitate. Având revistă şi „cenaclu” - şi, totodată, şi o fire de altruist -, Daniel Vorona promovează poeţi din toate generaţiile, fără a cere nimic în schimb, fapt ce contrastează cu momentele când este „un personaj” incomod. Printre cei care au beneficiat de generozitatea lui Daniel Vorona mă număr şi eu. Şi, la fel ca şi ceilalţi „beneficiari”, am uitat că adevărata ipostază a sa este aceea de poet. Un poet adevărat. Unul dintre cei mai buni din promoţia nouăzecistă. Prima întrebare pe care mi-am pus-o, după lectura volumului eu tu şi bunul Dumnezeu (Editura Muzeului Literaturii Române, 2006, ediţie bilingvă, traducere în engleză de Ana-Mirela Iacob), era legată de firava receptare critică a acestei cărţi. O carte ale cărei texte dovedesc ceea ce trebuie: originalitate şi maturitate artistică. Între posibilele răspunsuri la respectiva întrebare ar fi şi acela că autorul nu se înscrie în canon, el preferând o scriitură de orientare onirico-suprarealistă, o scriitură în care accentele avangardiste de factură negatoare sunt înlocuite cu cele ce vizează starea de graţie, chiar dacă într-un poem o contestă - chipurile - cu violenţă: „ia mai las-o dracului de graţie” (p.61). Spre deosebire de poeţii congeneri – dar şi de avangardiştii interbelici – el are cultul textului perfect, al textului lucrat cu migală în toate detaliile, ceea ce mă face să-mi aduc aminte de Virgil Mazilescu. Spre…

ALTAR CIOPLIT DIN TRUP CURAT SAU DANIEL VORONA, POETUL PENTRU AZI ŞI PENTRU MAI TÎRZIU MARIA DIANA POPESCU Daniel Vorona este purtătorul de grijă al feţelor şi glasurilor poemelor, ele fiind părtaşele propriei vederi, dublul nevăzut al propriului său contur, prin care îşi anunţă apropierea de CUVÂNTUL, fără de care nici creatorii nu pot trece pragul de dincolo. Cuvântul nestricat, nealterat, care îi repune poetului Daniel Vorona conştiinţa în ordinea firii sale, dar şi acel pumn de pământ, asupra căruia Dumnezeu e gata să sufle şi să-l creeze din nou: „Lăudaţi-L pe el soarele şi luna, lăudaţi-L pe el toate stelele şi lumina” (Psalm 148, 3) „: lacrimă a lui Dumnezeu / ştiu şi de unde şi de când şi de ce / mi-ai răsărit în lumină / ca o furtună / ca o povară / m-ai botezat cu pământ trecător / să nu-mi mai pot culca întrebările pe munte / şi dementa culoare a sunetelor / să n-o mai aud pe descompunerea şi durerea metalelor”. Sfera magică a poemelor acordă credit acestui „martor” implacabil al semnelor intrate în altă conjuncţie cu Dumnezeu, într-o conjuncţie a seninătăţii, sau, de ce nu?, a euforiei care tulbură şi geme neştiută durere, (re)întorcându-se în paradis, „aşa cum s-ar întoarce o ploaie sau un copil în pântecele mamei”:„: tu îmi vorbeşti cu un plop sub pleoape cu un porumbel în mâini îmi arăţi / ceva dincolo de culoarea imediată şi definitivă a instinctelor cardinale / care / s-au retras în clandestinitate cu cinci zile înainte de noaptea în care a/trebuit / să mi se pună cununa aceea povară şi logodnă şi iată ploaia se întoarce / înapoi în nori / ca un copil în pântecele maicii sale.” Iată poetul dând glas frământărilor sale, pline de autenticitate, trăirilor nemijlocite şi expresiei spontane, neîncorsetate, capabile să asigure legătura profundă dar nu uşor de desluşit dintre poeme şi unele experienţe modelatoare ale conştiinţei, ale existenţei sale. Este convingerea poetului Daniel Vorona că orice creaţie literară autentică este în fond autobiografie,…

MAGIA BOEMEI

- SENSUL ŞI RĂMÂNEREA – de MIHAI ANTONESCU

« Boema 33 ». B-dul Dacia nr.18. Se strâng aici, nume binecuvântate ale scrisului contemporan, alcătuind o altfel de istorie, cu, sau fără voia unora/altora, căci Boema dintotdeauna a pus cu dărnicie în temelia casei limbii şi literaturii române adevărate pietre de rezistenţă şi rămânere, mult peste timpul şi veacul ce i-a îngăduit existenţa. « Joia dulce » la « Boema 33 », casa dlui Nicolae Gheorghiţă, e o sărbătoare a omului şi-a cărţii, a sensului şi fiinţării peste vremelnic. Începând cu orele douăsprezece, vin aici « frumoşii nebuni » ai urbei şi-ai provinciilor: poetul Grigore Grigore, directorul ed. Rora din Târgovişte, poetul Ion Iancu Vale, directorul revistei Climate literare, tot de pe acolo, poetul, prozatorul şi criticul literar Victor Sterom din Ploieşti, poeta şi prozatoarea Ana Hâncu, poetul, prozatorul şi criticul literar Lucian Gruia, dramaturgul Nicolae Bunget, poeta Monica Mureşan, bunul şi iubitorul de toţi Puiu V. Moiceanu, poetul George Daragiu, prozatorul Nicolae Stelea, poetul Florin Costinescu, fratele subsemnatului şi îngrijitorul cărţilor mai tuturor, poetul Florian Huţanu, poetul şi traducătorul Baki Ymeri, uneori Constantin Carbarău, directorul revistei Sud, mai ades, cel cu inima la toate porţile iubirii, poetul, prozatorul şi istoricul literar Florentin Popescu, prozatoarea Christina Istrati şi, Doamne, câţi nu mai vin, că uneori nu are Boema atâtea scaune, atâtea mese, pentru câtă sete însetează, pentru câtă bucurie a trăirii în comuniune! Se discută cărţi, se întocmesc numerele de mâine ale revistelor. E o lume ne lume, fiindcă nici lumea în care se trăieşte dincolo de grădina Boemei, nu mai seamănă cu ei. Asta, până înspre seară pe la orele nouăsprezece, când, în cadrul serbărilor revistei « Vama Literară », « Club Art Boema 33 » aprinde luminile celeilalte jumătăţi de miracol, sub îndemnul şi buna rânduială a poetului Daniel Vorona, directorul şi…

La mulţi ani! tuturor membrilor reţelei literare sănătate maximă şi inspiraţie fantastică! Dumnezeu este cu noi!

cu Pace şi Dragoste frăţească, daniel vorona

COMUNICAT! ANTOLOGIILE DE POEZIE "VAMA LITERARĂ" al treilea val a şaptea poartă a 11 poruncă - GENERAŢIA AŞTEPTISMULUI

Comunicat – 31decembrie 2011

« antologiile de poezie « Vama Literară »

autorii care s-au înscris şi au trimis poeme ptr publicare ( au achitat şi taxa de coeditare) sunt rugaţi să comunice (e-mail/tel 0723.425046; 0753.050403; 0770.216869)

dacă (nu)se regăsesc pe coperta  antologiei!

http://www.revistasingur.ro/articol-pres/6571-emilia-dnescu-i-tefan-doru-dncu-cavaleri-ai-ordinului-cultural-boema-33-15-decembrie-2011

Daniel Vorona - neoexpresionist.doc

LIVIU  CANGEOPOL (SUA)

RECUNOAŞTEREA VALORII

ÎN SATUL NATAL

Pentru români, Costel Busuioc, vedeta smulsă din ghearele anonime ale zidăriei prin harul unui “miracol genetic”, cum l-a denumit un ziarist britanic, este un dar grecesc, pentru că, în loc să ne bucure, ne arată încă o dată cât de  aroganţi, idioţi şi meschini suntem. Povestea lui Pavarotti din Banat (deşi, cântăreţul îşi trage obârşia dintr-un sat de lângă Iaşi) este cea a succesului clasic, pe care toţi îl visează, dar în care nu  crede nimeni.

O seamă de aspecte ale întregii poveşti, care cine ştie cât va ma continua, sunt pline de învăţăminte amare pentru cei mulţi.

Căci norocul unuia evidenţiază ghinionul celorlalţi.

Sărac lipit pământului, moldoveanul s-a lăsat luat, mai intâi, de valul emigraţiei interne, apoi de zborul peste ţări şi gări şi s-a trezit zidar la stăpân pe malurile peninsulei iberice. Acolo, spune legenda, cântând pe schelă de dorul patriei natale, a fost auzit de un compatriot cu gânduri de mărire, care, impresionat de vocea de hulub vrăjit a  mânuitorului de mistrie, a contactat un post de televiziune pentru a promova valoarea.

Au urmat audieri şi faze de concurs, câştigate la pas de talentatul constructor, ajuns celebru cât ai bate din palme.

Românul a câştigat finala concursului de amatori şi a obţinut semnarea unui contract cu firma Sony.

De acum înainte, dacă nu se va întâmpla o nenorocire, Costel Busuioc nu va mai pune mâna pe mistrie, cancioc şi cumpănă, ci doar pe microfon, buchete de flori şi cărămizi de bani. Cine n-ar vrea să fie ca el! Să stea cu mâinile sub cap cât îi ziulica de lungă, să soarbă şampanie cu pai de juma’ de metru din pahare de argint, să fumeze trabuce bulbucate, să dea autografe în intimitate unui interminabil şir de femei fatale şi să ia masa cu capete încoronate. Ehe… Să nu mai dea cu mistria la…