Focul trosneşte în sobă.
E cald şi îmi este bine
Iar zâna lunatică-n ceruri
Mi-arată drumul spre tine.
Afară în albul zăpezii
Se cern vise mari din înalt.
Te simt iar atât de aproape
Şi dorul se vrea alinat.
Şi gândul mă poartă spre tine.
Mă rog să îmi fii sănătos
Iar zilele fie-ţi senine
Precum al tău suflet frumos!
O vrajă e totul în jur
Şi iarna la foc mi-o petrec
Când stelele nopţii devin
Minunile clipei ce trece.
E sfântă această pace,
Copiii mi se odihnesc.
Mă rog cu smerenie, Doamn…
Continuare
Postat în Decembrie 20, 2009 la 8:23pm ‚Äî
Azi sunt mândră Crăciuniţă,
Mi-am pus roşie rochiţă.
Cu desaga încărcată
Stau cuminte lângă vatră.
Vino pe genunchii mei,
Port cu mine tot ce vrei!
Meriţi tot ce e mai bun,
Mi-a spus mie, Moş Crăciun!
Am adus în piept iubire
Şi în ochi numai sclipire
De noroc şi bucurie,
Ani să-ţi bucuri şi o mie!
Am în mâini doar mângâiere,
În glas am lapte şi miere.
Ţi le dau cu bunătate;
Tu, primeşte-le pe toate!
Port în suflet dezmierdări,
Şi pe buze, sărutări.
Te-oi legăna până-n zori
De vei vrea, de…
Continuare
Postat în Decembrie 16, 2009 la 10:52am ‚Äî
Era lumea plină de iubire
când din ceruri se cernea voios
o mană albă, nemurire
venea din cerul maiestuos.
Iubire era totu-n jur.
În ochii oamenilor strălucea
lumina ei ce încălzea
chiar şi-al timpului cusur.
Iubire, pomii scuturau.
Steluţe argintii în zori
în calea mea se aşezau
a iernii minunate flori.
Împlor ninsoarea şi iubirea
cerului ce parcă a uitat,
să cernă pe pământ din strălucirea
Înnaltului, mereu mai depărtat.
Ioana Voicilă Dobre
Postat în Decembrie 12, 2009 la 12:04pm ‚Äî
Şi eu credeam odată
că drumul cel mai scurt
e linia dreaptă.
Am vrut să verific
şi-am pornit spre inima ta
dar eram în peşti
şi cât ai zice peşte,
norocul meu
s-a dus la fundul apei.
Năvalnic dorul m-a cotropit,
trimiţându-mă în adâncuri.
Dar acolo, acum,
totul e aşa de alunecos
încât prefer să admir apa
vălurind peste trecut.
Ioana Voicilă Dobre
Postat în Decembrie 8, 2009 la 11:01pm ‚Äî
Aripile tale sonore
rezonează cu inima mea.
Dimineţile
te văd în ceaşca de ceai
sau cafea.
Zilele-mi trec
sub privirea ta
care se prelungeşte în verdele
devenit brusc,
atotstăpânitor.
În noapte
vreau să ating întunericul
de parcă
ţi-as mângâia părul
atât de negru şi de strălucitor!
Dar cel mai mult
iubesc cuvintele
încărcate de frumos
pornite din sufletul tău
de înger marinimos!
De când te ştiu,
am şi eu, un înger
pentru care mă rog în răsărit
şi căruia
îi mulţumesc în apus.
Ioana Voicil…
Continuare
Postat în Decembrie 6, 2009 la 8:40pm ‚Äî