poezie, proză, eseu, teatru, jurnalstică, evenimente literare
Postat în Februarie 9, 2019 la 9:18am 0 Comentarii 1 Îmi place
Paloma, au rămas doar câteva pene în cuibul tău.
Vântul le răsfiră dintr-o parte în alta
bâzâind ca un bondar prin corole goale.
Seara mai ales,
tristețea cuibului părăsit
e mai grea decât…
Postat în Ianuarie 11, 2019 la 9:05am 0 Comentarii 0 Îi place
Când privesc cerul nesfârşit,
limpede ca ochii tăi
duminica dimineaţa,
simt în nări mirosul de nemărginire,
ploaie stârnită din lacurile albastrului său.
Doar pereţii Voroneţului
și ochii bunicii Lucreția,
în albastrul cărora aş vrea iar să dorm,
mi-au mai dat atâta linişte.
Păsările cerului meu
au coborât în taină
la cuibarele lor.
Când privesc cerul
duminica dimineaţa,
îmi pari ca o zână a ploii
coborâtă din lacurile…
Postat în Decembrie 31, 2018 la 4:30am 0 Comentarii 1 Îmi place
Seara înfrigurată coboară
peste dealuri, peste pășuni.
„Bunicule, când voi fi mare
vreau să mă fac grădinar, să am o livadă.”
„De ce dragule?”
„O să cultiv doar portocale şi căpşuni.”
„De ce dragul moşului?”
„Mama şi tata n-o să vină
nici în acest an acasă, de Crăciun.
Nu au fost nici de Paşti,
nici în prima mea zi de şcoală,
și nici la moartea cocoşului Pintilie,
ars în râpa de la Valea Rea
de oamenii aceia nebuni.”…
Postat în Decembrie 19, 2018 la 9:31am 0 Comentarii 1 Îmi place
Într-o seară în săptămâna Crăciunului
un prieten bun mi-a zis cu glas trist:
„Dane, niciodată nu ai ajuns
cea ce tatăl tău ar fi vrut să devii.”
Tata a vrut să devin agronom,
sau măcar tractorist.
Dascăl la țară, „apostol”,
avea crezul lui.
„Lasă băiete vorbele, poezia;
e timp irosit,
du-te la Șimleu, învață agricultura;
bagă de seamă cum se mângâie pământul,
pipăie-i cernoziomul, humusul, argila,
cunoaște-i…
Postat în Decembrie 15, 2018 la 8:45am 0 Comentarii 0 Îi place
Ascult vântul cum piaptănă pomii
ca pe niște copii ciufuliți,
și mi-e dor de sălciile noastre stinghere
de pe malul pârâului cu apă puțină,
de orele după amiezelor noastre
tulburate de măcăitul rațelor albe.
Stăteam pe două pietroaie din cremene
lustruite de ape, de trecerea vremii.
Ochii mei erau triști, ochii tăi erau…
© 2021 Created by Gelu Vlaşin.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Panou de comentarii (17 comentarii)
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !
Alătură-te reţelei reţeaua literară
Mi-a placut mult acest poem; nu se mai vinde, dar ne merge la suflet......
Imi place poezia din sufletul si gandul dumneavoastra!
Sanatate si succes in tot ce faceti!
Multumesc pentru Martini. Chiar ador orice drink intre bere si amontillado, totul este permis.
Regret ca nu ne mai intalnim pe teritorii literare. Observ cu cat se scrie mai mult cu atat mai mult creste coeficientul de singuratate pe planeta. Nici telefonul nu mai suna, cred ca vom uita sa vorbim in viitoarea suta de ani. Vom comunica telepatic prin biomesaje strict practice. Nici poezia nu are viitor, deja cartile zac nevandute in librarii. Un japonez intuitiv a demonstrat noul uz al cartilor , a construit o masa si un fotoliu din volume incleiate. Ieftin si durabil.
Sfarsit de an minunat va doresc ! CIN CIN
An bun !
Adrian
poetul Gabriel Stănescu !
Lacrimosa Preciosa
lacrimosa preciosa
delirium serum de furnal
cămila conturnată în acustic mal
în boarea serilor de cox
prin fiorul scris pe pergamentul dox
cu policarul încordat cât praştia de golire goală
te sun vocal, esti un şofar cu dalbă voală
nacelă submarină ce trece prin ecluze
gorneam din lustruite buze
bistrouri, destupată bere
cântam flămânzi, cadeau din ceruri pere..
Aprilie 2009
Vizualizarea Tuturor Comentariilor