sa fii tare

cand asfaltul geme in somn

si copacii presimt cutremure

iar spaima de arhoni se duce

pe un drum numai al ei

printre ganduri incarligate

sa fii de fier

cand zeii se prabusesc pe jupiter

ca niste comete indragostite

doar inceptia noptii in tine

ca fiii tai dormind in ovare

ca un ultimatum al norilor

te sculptezi din magma zilelor

taind cu maceta hatisul de tanjiri

racorile ce-ti ridica…

durerea ne schimba

but then again

exista ceva 

ce nu ne schimba?

e vremea ratacirii pe biciclete

pe stradute fara nume

cu indicatoare ruginite

la ceasul cand silfii inghit chemtrails

iar sprites se lupta cu silfii in

gigantice vaporoase alburii

batalii pe cer

la ceasul in care Mult Inaltul se desfrunzeste

si ingerii letali

se inmultesc in eprubeta lunii

vor fi scaderi si tatonari

dibuiri…

duminica si glasuri indepartate

lovite in somnul de veghe

ca scuturile de bronz

boschetarii se cearta la container

si un copilas plange

de parca l-ar rapi elfii

sa-l duca pe taramul unde

soarele verde niciodata nu asfinteste

iar timpul curge vascos, inert

ca sangele lui dumnezeu

duminica, robota la garaje

vecinul isi scoate remorca

in care a investit o droaie

ragaie, fluiera, canta bass

oare…

oamenii nu stiu ce sunt

se cauta se ciocnesc

tentacule obosite

atingeri furisate pe creasta zilelor

unde norocul iti face ochii mari

de nerabdare,de chin, furioasa bucurie

un poet vrea sa cuprinda freamatul orelor

sa-l depuna in poala marelui programator

care a plecat de langa tastatura

lasandu-ne sa ne iubim sa ne invartosam indarjim

 in izbite constiinte 

iar focul cine-l mai stie?

undeva respira oceanul si…