am cunoscut de atâtea ori moartea

că nicio otravă nu mai ucide

înghit  în doze mici 

tristețea unei duminici de ianuarie

un fluture prea grăbit va sucomba între ferestre

între rai și iad

purgatoriul iubirii

și teracota asta

singurul arhitect al căldurii

dintre noi

vorbești de destrămare

gânduri cu taxă inversă

iar eu am încetat să mai străbat

cu disperarea flăcării pe ultimele vreascuri

drumul dintre tine și tine

trecutului i-a trecut vremea de odihnă

cuvintele s-au ferecat pe dinăuntru

prea târziu să-i mai coși mantie zăpezii

prea târziu să-i mai spui luminii lumină

cărbuni

ne scufundăm pe rând în tăcere

ca într-o baltă noroioasă

după topirea omului de zăpadă

îndrăgosteşte-mă
ca şi când n-aş mai fi umblat
prin cartea aceasta
vreodată 

frământă-mă
de parc-ai fi aflat că
în mine au crescut nestemate
şi vrei să le citeşti

iubeşte-mă
ca şi cum ar trebui
să repopulăm cu îngeri
întreg pământul

dospeşte-mă cântec
până-mi va fi bun
inelul
veşniciei

de ce mama naibii nu poate crede nimeni

că n-ai acasă bucătarul menajerul 

grădinarul maseurul personal

adică iubitul perfect

pe internet se poate obține miraculos

în numai douăş'patru de ore  scapi de celulită varice de kilogramele în plus de

consumul exagerat de curent totul la numai da da la numai 'ş'nouă virgulă nouă'ş'nouă

numai…