Despina Alexandru Ioan
  • Masculin
  • Alcorcon, Madrid
  • Spania
Partajare pe Facebook
Partajare

Despina Alexandru Ioan's Prieteni

  • Otilia Radu Calugar
  • Andrei P. Velea
  • Hagianu Viorica
  • Bogdan Marius
  • Dialog European
  • Gavriil STIHARUL
 

Bine ai venit, Alexandru Ioan Despina!

Informaţii pentru profil

Preocuparile tale artistice:
scriitor, interesat de cultura, fotograf, pasionat de lectura

Singurătate

Dedicată lui Ion Pop dispărut din localitatea Sâmbăta în anul 1671 în timp ce mergea la sapă.

Băgăi doi dumicați în grabî, luăi sapa, ș-o porni ‘nainte s’o aștăpt pe drumu’ ce dușe la isvăr. Suoarîle dogărea sus în văzduh, iar ia nu măi sosea și irea doar zi dă prășit. Nu măi păt sta mult, trebuiește să mă duc, mă aștaptă tata șî frații, da’ chiar în momentu’ șela o zăresc și mă aprăpii di ia.
-Nu prișepi mă Ioane să nu’mi mai ții calea? De câte ori oi vrea să-ți spun?
-Mărie, să mă iărți, dar mi-iști tarî dragă.
-Ți-oi fi, nu ți-oi fi, io am pe altșineva, așa că nu mă măi aștăpta, că aștăpți dijeabă! Nu-mi plașe să te tît vânturi după fusta mia, că să scornăsc vorbî și mi-i teamî di ș-o zișe lumea. Am crezăt c-oi prișeput și mi-oi da pașe. Nu gândăști cum mă simț, Ioane! Nu gândăști! Da’ lasă c-o să mă rog io la Dumnizău să te facî să prișepi că așa șeva nu si cade. Tare-aș vrea să sîmți și tu cum îi.
-Da’ pă șine ai Mărie?
-Nu-i traba ta să aflî, tu veze-ți d’ale talî!
-Mărie, nu ti dușe! Îți juruiesc c-o să te las în pașî, numa’dă-mi o gură Mărie! Numa’ una și n-o să mai auzi di minî.
No, că prost oi fost, amu’ cum s-o mai las, când la ia ‘mi sboară gându’? Of, of! Că prost mai îs. Da’ o să se facî recolta și-o să vină vremea culesîlui. Oi prind’o io singără pi câmp.
Iete c-au sosit șî leneșîî iștia, da’ n-am timp di pălăvrăjeală, tre’ s-o scot cât măi digrabă la capăt. Purșed cu două rânduri de-o dată șî lovesc cu setî grunjîî di pământ. Of, că înșet se mai urnesc de parcî munșesc pă pământu’ altuia.
-’Aideți mă fraților, că ne răzbește foamea ‘nainte să ‘jungem la salșia aia!
-Nu ti mai văicări atâta și ia-o ‘nainte că mi-iști tânăr și te țîn puterile. Măcar de-oi ‘junje pân’ la ‘otar.
-Of, dar’ar boala’n voi că di ‘bia vă mișcăți momâilor.
Șî dau vajnic și dăspic buruianele fărî sî vatăm păpușoiu’. Dau șî dau, da’ salșia îi tăt măi dăparte. Ce parascovenie o măi fi șî ista? Mă încumet măi puternec, măi cu vaj șî dau și dau dă nădușesc și-s tăt numai apî. Suoarîle aista nimărnic mă frije tarî. Of Mărie, da’ tu ștîî cum mă simț eu? Ți pasî ție vrun picușăr di minî? Cât mă frământesc io păntru tinî? Mă mistuiesc Mărie și alta nu, da’ tu ai pă alșineva căre ți sărută buzele și dărme la sânu’ tău. Of, of…
Rându’ ista nu se măi termină șî el odatî? Șine l-o pus pă ăst bătrân să-l ia taman ași lângă gârlă? Necuratu’ păsemne. No că nu măi păt. Mă așăz o țâră să mi trag sufletu’. Mă trăzăsc păste un șeas, două, cu Suoarîli săs di tăt și mă uit dupî iștia, da’ văz că nu-s. S-or dus acasî sî mănânșe, crez. N-or tărminat niși rându’, puturoșîî. Mă întărc și văz că ș’or lăsat sapele acolișea, în mijlocu’ ogorului.
-Băi nevolnișilor! Vin iștia ăi Preotesei și li fură! O dat foamea’n voi d’oți dispărut așa, pi năvâzute? De ‘nic nu steți în stare, nu alta.
Tăt câmpu’ îi gol, pe ulițe nici țipănie di om, parcî i-o măncăt pământu’.
-Undă boala v-oți ascuns mă cu tățîî?
În ogradî iarăși nimănea. Strig după mumă, da’ ‘nic. În tindă mămăliga s-o lipit de tuși și mirose tarî urît.
-Io mă spătesc pe cămp iar vouă vi arde de șagă mă netrebnișilor!? Ieși-țî la fațî, ‘aideți odatî că s-o ars șî mămăliga.
Nimănea. Iăs la drumu’ ăl marî, undă îștia ai pârcălabului îs tot timpu’ la juacă și văz că-i pustiu. Înșepe să nu’mi măi placî dilăc. Niși uameni, niși orătănii, ‘nic. O dat strechea-n iei de s-or ascuns așa cu tățîî? Mi vine să lăcrămez di năcaz.
-Mă, undă îsteți mă? Gata cu șaga, ite, plâng, mi-i frică, da’ gata! ‘Aideți să îmbucăm șiva și să ne punem pe trabă, pământu’ n’aștaptă! Da’ cin’ s-aud? Îs duoar io șî copașii iștia ce mî privăsc urît.
-No, la șe vă holbăți așa? Vrăți să mă rog șî io la bunu’ Dumnizău să vădeți cum mă simț?

Fotografiile lui Despina Alexandru Ioan

  • Adăugare fotografii
  • Vizualizează Tot

Despina Alexandru Ioan's Blog

Fiara (fragment)

Postat în Iunie 25, 2013 la 5:56pm 1 Adaugă un comentariu

Când ajunse în faţa ferestrei împărţite în patru cadrane inegale de două cercevele murdare, mâncate de cari şi roase de timp, în care cu ţinte erau ţinute de două ori mai multe geamuri sparte sau crăpate pe la jumătate, femeia se opri şi îşi duse instinctiv mâna la burtă. Neliniştile ce îşi făcuseră brusc loc în trupul ei gârbovit în urmă cu un an de zile, când murise nea Fane, fără să ştie, doamne, fără să ştie, şi care încet, încet, o acaparaseră, se amestecau şi se năclăiau acum într-un…

Continuare

Miros de benzină (fragment dintr-un roman în lucru)

Postat în August 1, 2011 la 7:12pm 0 Comentarii

 

De după gardul scund, din tablă inoxidabilă, mâncat însă din loc în loc de rugină, ce separa rampa de câmp, Teofil ieşi în grabă, şi împiedicându-se de o sticlă goală de bere se prăbuşi pe cimentul cojit, plin de praf şi pietricele, apoi se ridică fără să-şi mai şteargă sângele ce-i curgea în firicele firave dintr-un colţ al gurii şi fără să bage de seamă gleznele şi genunchii…

Continuare

Charles şi copacul

Postat în Iulie 26, 2011 la 6:33pm 0 Comentarii

În vremea în care toți se ocupau cu defrișarea pădurilor pentru a face din trunchiurile copacilor traverse de cale ferată, Charles se apucă să sădească în grădină un puiete. Copilul avea doar opt ani pe atunci și nu-i păsa câtuși de puțin de ce gândește lumea. 

Sămânța de la care a început totul o găsise cu vreo patru luni în urmă într-unul din buzunarele vechii ranițe a tatălui. Știa prea bine că-i este cu desăvârșire interzis să scotocească prin lucrurile altora, dar părintele îi…

Continuare

Dacii și rromanii

Postat în Iunie 21, 2011 la 5:00am 0 Comentarii

Deși avea o căpățână mică și turtită, a cărei capacitate craniană nu depășea o mie de centimetri cubi (ceea ce-l situa între primii hominizi ce părăsiseră savanele africane și talibanii ascunși prin peșterile din Tora Bora), pe plan profesional lui Iulică îi mergea destul de bine. Fie că vindea jumătăți de blugi prin obor, fie c-o punea de-o alba-neagra la colțul străzii, se găseau zilnic oameni care să-i cadă-n plasă. Însă chiar mai mulți îi cădeau în plasă soției rămase singure acasă.… Continuare

Panou de comentarii (3 comentarii)

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

La 5:58pm în Iunie 25, 2013, mircea eu a spus...

Buna. Nu vreau sa fiu prea tehincist.. dar cum se poate gard din otel inoxidabil( care nu oxideaza,nu rugneste)  cu niste gauri  de rugina?  Scuze daca  am parut rautacios. Sigur nu asta e intentia.Da as vrea un raspuns.

La 10:53am în Septembrie 4, 2011, daniel vorona a spus...
la mulţi ani!
La 3:14am în Septembrie 4, 2011, SOLON VALENTINA-LILIANA a spus...

PollDaddy

 
 
 

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2019   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor