poezie, proză, eseu, teatru, jurnalstică, evenimente literare
E ușor să dezmembrezi un om, să-l duci la extreme. Omul când se ridică, trăiește o aventură a iertării ca pe o virtute ireductibilă.
Am luat duminicile în spate suflând în lumânări doar să nu stricăm ruga.... pașii noștri nu se mai aud
Salvarea de fapt e o moarte, păcatul că sunt să îl uit. De cine? De mine. Credinţa în alb mi-e prea mult. Mă calcă pustiu în picioare şi talpile seci stau în umbră, căci umbra nu plânge, mă tace şi face pământ într-un munte. Lacrima ta e uscată, doar în albastru mă nasc, cuvânt de departe e teminţa mea de sărac. Bucata această de viaţă, mă are în taină hoinar, căci nimbul cuvânt mai rămâne averea din buzunar. Salvarea din mine şi lume, credinţa că sunt şi nu sunt, priveşte cum lacrima cântă un punct între cer şi pământ.
Aerul acesta e atât de rece. Dacă mă lipesc de brad, oare voi auzi viaţa? Mă sprijin cu spatele şi parcă duc pădurea cu mine într-o lume nici de mine ştiută. Lipesc apoi buzele de trunchi. E rece. Cuprind cu mâinile şi aştept. Lipesc urechea de el şi nu aud nimic, poate doar propria-mi respiraţie. Închid ochii şi în negrul meu văd verde. Ridic ochii spre cer. Printre frunze văd acelaşi gol. O eternitate de gol. De câte ori am privit cerul? De câte ori mi-am pus aceeaşi întrebare?
Vreau să mă întind cu burta pe pământ să-i aud plânsul. Trebuie să plângă şi iarba. Poate că voi auzi tot muntele cum plânge. E atât de rece totul! Paşii sunt lipsiţi de coerenţă de aceea am greşit drumul. Dar aici? Aici mi-e foame şi sete, mi-e atât de mine şi atât de pustiu. Închid ochii şi tac. Să tacă şi gândul.
Gândule, taci! Gândule, taci! Mă aud cum gândesc a nimic. Aceleaşi rătăciri. Caut cerul cu mâinile. Ajung în toate timpurile, mângâi depărtarea şi râd. Gândesc pozitiv.
Sunt fericită. Uite, acum ating faţa cu mâinile şi simt roua zeilor în ochi. Cine se apleacă în genunchi în faţa mea? Patru puncte? M-am ridicat deasupra universului? E un delir. Frumoase iluzii, degradante zbateri pe loc şi totuşi muntele plânge. Mi-e foame, mi-e sete, mi-e frig. Aerul acesta e atât de rece! Beau apa din râu şi... mă ud. Piciorul alunecă pe rădăcini, abia merg. Dar unde mă duc? De ce nu m-ascund? Şi dacă mă vede vreun om bântuind în neştire apoi să vadă cum încerc pământul cu mine? Ce-mi pasă? Mă simt.
Postat în Octombrie 17, 2018 la 6:22pm 0 Comentarii 2 Îi place
Pentru cei care sunt interesați de concursul Peregrinări (Poezie și Proză scurtă): se adresează scriitorilor de limbă română, indiferent de naționalitate, de oriunde s-ar afla pe această planetă, cu vârsta minimă de 14 ani, vârsta maximă 100-200+. Primim și peste 225 de ani. Înscrierea a început la 01 octombrie. Mai multe amănunte în regulamentul de mai jos. Se poate vizita și …
ContinuarePostat în Septembrie 9, 2016 la 4:05pm 0 Comentarii 1 Îmi place
să scriem proză pe cuțite ascuțite
să fim bărbați în armuri cu săbii de aur
și-atunci vom tăia adânc în bocitori și melancolici
în tranșee scriem câte-un capitol din monografia personală
sticle sparte, papuci aruncați, haine rupte, sânge uscat
și noi doi
ca niște bărbați nemuritori, de-a dreptu’ eroii nopților de beție
atunci când după lupte crâncene cu societatea mascată și fudulă
vom face socoteala și vom trage linie
câți am…
ContinuarePostat în Septembrie 9, 2016 la 9:34am 1 Adaugă un comentariu 1 Îmi place
Postat în Septembrie 8, 2016 la 12:14pm 0 Comentarii 2 Îi place
pe străzi urlă
ameninţarea comunicării clonate la pătrat
în triunghiuri și umbre
în clipe alungite cu boturi de lupi
în vieți paradoxale
iar tu fugi ca un nebun
de ochii ascuţiţi
de nopți care-ți intră-n oase
apoi te miri
de ce mărul lui Adam stă în gât
joia te julești în coate
și râzi pansând sufletul
îți zici în barbă ca pentru tine:
- nu putem despărţi ce nu…
Postat în Septembrie 7, 2016 la 1:07pm 2 Comentarii 6 Îi place
pietrele au strâns privirile trecătorilor într-un colț. pe coasta de vest a Irlandei se văd urmele. un cer căzut prea aproape de oameni face semne discrete. nimeni nu înțelege. nimeni nu fuge. nici măcar o întrebare. nimic. s-au așezat toți pe mușchii aduși de ocean și privesc la arderea unor amintiri. ca la inchiziție. unii sunt mai sus, alții sunt mai jos. degeaba cauți pe chipurile lor semnele durerii. un morman de cenușă le-a ajuns în dreptul picioarelor. mâinile…
Continuare
© 2021 Created by Gelu Vlaşin.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Panou de comentarii (210 comentarii)
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !
Alătură-te reţelei reţeaua literară
Dorina ! Te rog sa exediezi un numar print din revista la Editura TRANSILVANIA pentru pzentare la Biblioteca Nationala Romaniei Directia ISSN. Mihai Ganea , str. Luminisului nr.5, ap. 7, Baia Mare, judetul Maramures, Romania.
La mulţi ani!
La mulţi ani cu sănătate, inspiraţie şi multe bucurii!
La mulţi ani!
Vizualizarea Tuturor Comentariilor