1.

nu ne mai auzim, 

nu ne mai vedem 

și 

trebuie să mori 

să nu-ți mai amintești moartea 

alegând locul cel mai putred 

unde să te joci de-a trăitul 

prin gândaci noi 

ce urcă pe stiva de aripi 

până în toate din tine 

rămân doar eu. 

așa mi-ai spus: 

că vom dormi bine 

și fără…

 O, tu, inimă,

 întoarce-ți fața către pământ

 și ochii plini de albeață.

 Tu, care ești o floare ruptă 

 de toate femeile,

 Și prin care au trecut toate

 minunățiile pământului, până 

 te-au așezat între foi de hârtie.

 

 Tu pierde-te în lumea largă.

  Sa privești soarele până

  muțești.

 

 Eu vreau să mă-ntorc în pământ. …

doar insectele bezmetice -

doar trupurile acelora ce

fac pod peste puţuri apoi

ultimul înveliş: doar larve-

n aşteptarea unei împliniri

                            meritate\

până aici a sfârtecat lumina

nu până la înlăuntrul acesta

prin care o iubire nenăscută

se lungeşte printr-o matrice\

cred că-n bila de titan e + ∞

-ul: nu-i o amintire falsă aşa

te iurăsc cu…

când alegi să mori ca toţi ceilalţi

mă întreb dacă iubirea-i a mea.

iubirea nu-i a mea şi n-a fost niciodată decât

eu a ei.

iubirea trece din corp în corp

până se potriveşte ca o mănuşă

să mă moară,

să-ţi fac o casă în cer.

mă arunc 

în faţa mea

şi mă întreb dacă bunătatea vine

dinăuntrul sau dinafara mea,

din sudoarea…