Era umană
Ei nu îşi mai ţin pe pereţiTrofeele de vânătoareAcum şi le dau josŞi apar în spectacole groteştiCu ele pe faţă, cu coarneDin apă plină cu alge şi ierburi verziÎşi proiectează şi o lumină pe pereteÎn locul unde trebuia să fie un tablouŞi îşi pun acolo faţa în reliefStând şi rânjind o perioadă Se cred eroi şi se lasă să cadăÎn dimensiuni paraleleCa într-un puţ, îmbrăcaţi minimalistÎncearcă senzaţii tariPână când se trezesc goiÎn camere albeCu căşti vechi, ruseşti, pe capAlimentate cu oxigenCa să…Vezi mai mult
