DE CE SCRIU EU
MĂRTURISIRE
DE CREDINŢĂ LITERARĂ
Sunt un om care nu poate rămâne indiferent, la cele ce se întâmplă în jurul său.
Mă consider o persoană cu adevărat norocoasă,
deoarece m-am născut pe acest pământ binecuvântat de Bunul Dumnezeu, cu toate frământările prin care a trecut, acest popor de-a lungul veacurilor.
Scriu pentru că aşa simt, mai cu seamă atunci când ceva deosebit, sau anormal se petrece.
M-au impresionat mult copiii abandonaţi, dramele familiare, nedreptaţile sociale.
Vreau să rămână în urma mea, ceva cu tentă încurajatoare, pentru cei cărora soarta nu le-a fost prea prielnică. Să ştie că seriozitatea, voinţa, perseverenţa dar mai ales cultivarea minţii,
le pot fi de un real folos, le pot schimba mult soarta în bine.
Să nu fie neglijat, acel minim de cultură generală, atât de necesară în societate.
Studiile au fost din totdeauna făcute cu sacrificii, dar au meritat efortul. Scriu într-un limbaj obişnuit, accesibil oricărei categorii sociale.
Scriu în principal pentru tineret, spre a redeştepta dragostea pentru citit, pentru lecturile uşoare, relaxante şi dătătoare de speranţă.
Nu aş putea defini un anume curent literar căruia
să-i aparţin, eu scriu când se întâmplă să am un subiect interesant, ceva care consider eu că merită să fie scris şi citit.
Din care să se poată învăţa ceva folositor minţii şi sufletului. Aceste creaţii reprezintă
de fapt "hrana sufletului meu ".
Sunt un om care vine dintre oameni şi se îndreaptă tot către ei.
Din moment ce viaţa, cu bune şi rele este sursa mea de inspiraţie, consider că aşa este normal şi corect. Culeg întâmplări de la oameni şi le dăruiesc oamenilor, trecute prin filtrul personal şi redate în stil personal.
Flora Mărgărit Stănescu.
Panou de comentarii (25 comentarii)
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !
Alătură-te reţelei reţeaua literară
EU CRED ÎN TINE!
Distrus, dezamăgit de vremuri grele
Treci, fără să mă vezi.... Păcat!.
Mă-ntorc plângând cu faţa către stele.
Copilul meu, spune-mi ce s-a-ntâmplat?
Că plâng în fiecare zi şi î-mi e frică.
Gândul la tine zi şi noapte-i dus.
Aştept mereu o vorbă cât de mică,
Că mama vrea să ştie ce ai de spus.
Eu cred în tine, ştiu ce am crescut
Şi pentru tine, Doamne, câte am făcut!
Te vreau copilul bun, acela care-ai fost,
Că fără tine viaţa mea nu are rost.
Dar, timpul le rezolvă pân' la urmă pe toate
Îmi zic în gând acuma şi lacrimile-mi şterg.
Vei reflecta la toate astea. Poate...
Mă vei suna la tine să alerg!
(Craiova, 1999 mai)
Iti doresc sa ai numai bucurii de la viata! Georgeta.
A murit Grigore Vieru
Duminică, 18 Ianuarie 2009
În această dimineată, la ora 1.30, poetul basarabean Grigore Vieru a murit la spitalul de urgenţă din Chişinău, ca urmare a rănilor din accidentul rutier de joi noapte. Pe 16 ianuarie, acesta se întorcea de la un eveniment organizat la Cahul, cu ocazia a 159 de ani de la naşterea lui Eminescu. Maşina în care Grigore se afla era condusă de Gheorghe Munteanu (47 de ani), un alt artist moldovean. Poliţia a declarat că starea vremii era nefavorabilă, viteza şoferului fiind prea mare pentru condiţiile de drum. La câţiva kilometri de Chişinău, automobilul s-a izbit de un panou publicitar. Pe 14 februarie, Vieru urma să împlinească 74 de a ani.
"Dacă visul unora a fost ori este să ajungă în Cosmos, eu viaţa întreagă am visat să trec Prutul", a spus Grigore Vieru în 1973, la prima sa vizită în România. Visul poetului era unirea României cu Moldova.
Frate, eu cred ca Prutul
Cel limpede candva
A venit la noi
Odata cu oamenii Bucovinei.
Poate ca chiar Prutul
Cu suferintele sale de azi
Este cantecul acela,
Poate ca el este
Podul intins peste
Intreaga Tara.
DUMNEZEU SA-L IERTE!
Daca -am uita de Eminescu,
Noi nu am mai avea trecut.
N-ar fi nici azi si n-ar fi maine.
Am fi mereu " far-de-nceput ".
Eminescu e Luceafar,
Ce a luminat in noi .....
Va primi o "floare albastra "
Lacrima, in loc de ploi.
Sa ai o seara minunata! Georgeta.
Vizualizarea Tuturor Comentariilor