Florin Marinescu, cel mai bun prieten al meu din mileniul al treilea, s-a stins din viaţă vineri 16 iunie 2006, în garsoniera sa din centrul oraşului Alexandria. Împlinise 50 de ani pe 12 martie a aceluiaşi an. Filosof, poet, eseist, gânditor, om cu caracter integru, a lăsat in urma lui mulţi prieteni care îi vor duce dorul. O boala grea l-a făcut să fie „puţin diferit” de noi... aceşti veşnici nemulţumiţi ai soartei. Pe EL nu l-am auzit odată să se plângă!

Florin a trăit în ultimii de douăzeci de ani cu trupul mutilat de bisturiul doctorului, cu mâinile şi picioarele amputate. Suferea de o boala rară şi cruntă: „trombangeită obliterantă – Burger”. Doctori de la diferite spitale bucureştene l-au operat de peste 30 de ori. Au început cu o falangă de deget şi au continuat pâna nu au mai avut ce să-i mai taie. I-a ramas în schimb trunchiul şi capul, acel cap frumos de geniu. Dumnezeu l-a răsplătit în schimb cu o inteligenţă scripitoare. L-am vizitat în 2003! Am avut o zi superbă cu el! A fost o gazdă minunată! Ultimul e-mail care mi l-a scris a fost în data de 15 iunie 2006, cu câteva ore înainte de a trece în lumea celor drepţi...

Ştiti cum scria la calculator?
Cu un creion cu gumă între dinţi.
Şi pot spune că butona aproape tot atât de repede ca mine...

Această pagină este dedicată memoriei lui....
Sunt convins ca veţi citi cu mult interes scrierile marelui disparut!
Iar atunci cand veţi fi stresaţi, suparaţi, bolnavi fizic sau sufleteşte
daţi o raită pe această pagină şi necazurile sau durerile voastre
vor deveni mai uşoare!

Odihnească-se în pace...

SYD